Mitul Lui Gyges

dar si conducatorii lumii sunt tot oameni, si tot oamenii vor conduce lumea. chiar asta este, un om poate sa fie corect pana la un moment dat. dar cand ajunge sa aiba puterea, nu va mai fi la fel de corect cum era pana in momentul in care a dobandit-o, sau cel putin nu la fel de corect. eu sunt de parerea, si pentru moment nu mi-o pot schimba, ca puterea corupe, si omul este prea slab sa faca fata.

da, poate ca puterea corupe, sau poate ca oamenii se indoaie sub povara responsabilitatii.. e mult stres, solicitare, stil de viata care iti poate intuneca facultatile.. si sfatuitori cu duiumul. Omul singur poate conduce o masina, o mana de oameni, o firma, o institutie.. apoi devine din ce in ce mai greu sa dai piept cu sistemul, si cand el e mai tare ca o minte de om, te face.. cine stie.. nimeni nu s-a nascut conducator, e mai comod sa privesti, cineva insa trebuie sa fie si acolo sus, daca pe structurile acestea ne-am creat societatea.

eu nu cred ca omul, dupa cum zici tu, este bun sau rau din copilarie. daca ar fi asa, atunci ti-ai da seama de fiecare copil cum o s-ajunga cand va fi mare, nu?

omul este o fiinta duala. este capabil sa faca la fel de mult rau precum bine si viceversa. omul nu se naste etichetat, si nu te poti lua intotdeauna dupa cei sapte ani de acasa, sau dupa mediul din care provine. de obicei mai sunt si mici exceptii de la regula, desi rare.

Assomnio a scris:

eu nu cred ca omul, dupa cum zici tu, este bun sau rau din copilarie. daca ar fi asa, atunci ti-ai da seama de fiecare copil cum o s-ajunga cand va fi mare, nu?

Nu, nu este bun sau rău, nici din copilărie, nici altfel. El doar ia decizii la un moment dat. Acestea pot fi uneori bune, alteori rele, dar at

Tina a scris:

Mitul lui Gyges este construit pentru a demonstra teza pe care Socrate o sustine. Pentru el dreptatea se manifesta indiferent de constrangerile exterioare, practicarea ei fiind sinonima virtutii. Punctul de vedere opus apartine lui Glaucon, dar numai ca pretext pentru rationamentului socratic.

Eu sunt convinsa ca orice om are un "pret"...de nevoie sau pur si simplu din lipsa constrangerilor.

Pusi in fata unei situatii ca cea din text nu cred sa existe cineva care sa raman drept..

Morala mitului lui Gyges ar fi ca: Sentimentul de vinovatie, nu vine din constiinta, ci din teama ca ceilalti stiu ceea ce am facut! De aici si reversul, ca poti face orice, atata timp cat nu stie nimeni.

mica_curioasa a scris:

Are dreptate omul. Raportand fiecare binele la sine, stie ca e bine sa-si scape pielea, restul sunt... filosofii. :roll:

Era vorba de corectitudine si nu de bine. Daca binele tau este raul altuia, este corect ?

Asta e dilema pe care Socrate i-a prezentat-o lui Alcibiade.

Ma rog, este mai ampla si destul de dificila.

Tina a scris:

Acum sunt vinovata pentru ca ma intereseaza filozofia?

Majoritatea subiectelor deschise aici ar trebui sa fie in alta parte.. vin cu unul din domeniu si ma luati cu "mda"?

Mitul Lui Gyges are o semnificate aparte in filozofie, e pacat sa nu o bagam in seama.

Asa e! Dar adevarata semnificatie a lui este ca, un om daca stie ca poate scapa nepedepsit va savarsi tot felul de nedreptatii.

Ideea de baza fiind ca omul se naste rau iar societatea prin constrangere il face bun.

Rousseau, afirma contrariul.

Two a scris:

Morala mitului lui Gyges ar fi ca: Sentimentul de vinovatie, nu vine din constiinta, ci din teama ca ceilalti stiu ceea ce am facut! De aici si reversul, ca poti face orice, atata timp cat nu stie nimeni.

Iar morala din ''Crimă şi pedeapsă'' este inversa.

Era vorba de corectitudine si nu de bine. Daca binele tau este raul altuia, este corect ?

De aceea este nevoie de judecător (a treia persoană, imparţială) care să dea verdictul. Nici eu, nici celălalt nu putem judeca.

Asa e! Dar adevarata semnificatie a lui este ca, un om daca stie ca poate scapa nepedepsit va savarsi tot felul de nedreptatii.

Ideea de baza fiind ca omul se naste rau iar societatea prin constrangere il face bun.

Rousseau, afirma contrariul.

Dovada fiind.....??? O poveste???

In Crima si Pedeapsa morala poate fi ca in constiinta noastra ne raportam faptele nu doar la noi insine ci si la ceilalti, de aceea constiinta este un judecator care ne poate tortura prin teama de a fi respinsi pentru faptele noastre.

Athmy a scris:

In Crima si Pedeapsa morala poate fi ca in constiinta noastra ne raportam faptele nu doar la noi insine ci si la ceilalti, de aceea constiinta este un judecator care ne poate tortura prin teama de a fi respinsi pentru faptele noastre.

Deci vorbim de constrangere, de frica, de lege, de patul lui procust, tendinta fiecaruia de a fi acceptati in turma.

Nu, nu cred ca suntem buni, doar exceptiile sunt bune, noi suntem fricosi.

Este vorba de a ne accepta natura umana, si de a respinge prin constiinta ceea ce e nefiresc si o denatureaza. Frica este doar un semnal, si este profund instinctuala. Apoi prin constiinta putem sa indreptam lucrurile pe care le consideram rele, pentru a fi in armonie, fericiti.