Problema de cuplu

[1nustiu 0]

Salut,

 

Am apelat la acest forum deoarece am o problema de cuplu sau cel putin asa am eu impresia. Sa trec direct la subiect.

 

Am inceput acum un an si aproape doua luni o relatie cu fata pe care am ajuns sa o iubesc. Diferenta de varsta dintre noi e de 5 ani, eu 24 si ea 19. La inceput am fost mai ignorant pentru ca nu simteam ca sunt pregatit pentru asa ceva si ea incerca sa imi deschida ochii desi se observa si la ea putina nesiguranta. A suferit din cauza mea la inceput deoarece in incercarile ei de a ne vedea mai des se tot lovea de un "nu" din partea mea, sau incercam sa evit. Porcului din mine nu i'a ajuns si am inselat'o fara sa ma gandesc la cat de mult o sa o doara, la numai o luna-doua dupa ce eram impreuna. A reusit sa ma ierte si atunci am observat cat de mult ma iubeste. Ea mai trecuse prin deceptii de genul acesta dar eram primul iertat. Atunci pot spune ca mi'a deschis intr-adevar ochii si m'am gandit sa nu refuz dragostea pe care mi'o ofera pentru ca ar fi o prostie din partea mea, chiar mai mare decat ceea ce ii facusem. In timp am reusit sa imi dau seama cat de greu i'a fost si cat a durut'o. De atunci si pana acum nu am mai calcat stramb si nici macar nu am mai intentionat, pentru ca greseala pe care am facut'o ma urmareste si acum.

Dupa ce acest moment dificil ea probabil avea nevoie de multa atentie din partea mea, atentie pe care eu nu i'am oferit'o total, tot eram nesigur, dar stiam ca ma iubeste si incepusem incet incet sa tin si eu la ea. A avut rabdare, cu toate tachinarile si supararile pe care i le pricinuiam, mai mult din cauza ca nu acordam atentie si timp pentru relatie, implicit ea.

Revelionul 2008 a fost un momentul in care m'am schimbat, am inceput sa acord mai multa atentie si a primit cu bucurie totul. In tot acest timp din tot ce imi zicea reiesea ca numai pe mine ma vrea. Din partea mea cred ca tot simtea ceva nesiguranta. Nu trecusem prin relatii foarte mari, mai mari de o luna doua, dar ea reusise sa imi deschida ochii. Ea trecuse prin relatii de mai multa durata, dar niciuna mai mare de jumatate de an. Reusisem amandoi sa depasim o bariera.

Prima cearta adevarata a intervenit prin martie, moment pana in care la micile certuri numai ea intervenise prima pentru impacare. Cearta a intervenit de la o prostie prin care eu i'am zis pa si am plecat, au urmat 2 zile in care nu am sunat'o si nu i'am vorbit, inca o mare greseala. Dupa cele doua zile i'am vorbit si initial nu mai voia sa sufere si imi spunea ca totul s'a terminat. In cele din urma ne''am impacat, cu toate ca eu nu doream sa accept niciun fel de compromis. Relatia se racise, normal, gresisem prea mult, dar deja imi dadeam seama cat de orb am fost, si cat de mult am gresit si cat am ranit'o. Ce sa mai, pe scurt am fost un prost, la cate i'am facut.

A urmat a doua despartire, de data asta ea a a fost cea care mi'a dat papucii, nu ca nu ar fi avut motive de dubii. A fost dureros de ambele parti pentru ca nu a avut curajul sa ne vedem macar, si cand ne'am vazut se vedea cat de mult inca o doare si daca se ajungea sa planga nici macar nu mai voia sa ma vada. Am fost terminat o saptamana de zile. De data asta am realizat ca am gresit enorm de la bun inceput, refuzand cel mai de pret lucru pe care ti'l poate oferi cineva. Impacarea a venit brusc, dupa ce am mers la ea sa vorbim si a vazut in ce situatie disperata eram, si ca imi dadusem in sfarsit seama ca tin mult la ea si ca nu orgoliul sau principiile mele sunt mai presus de ea. I'am promis ca pot sa renunt la orice daca asta e nevoie si eventual sa ii demonstrez, deoarece era nevoie si de fapte. Implicit a urmat o perioada ca sa ii zic asa de convingere din partea mea in care m'am purtat cum se purta ea la inceput cu mine, oferindu'i tot ce vrea. Intr-un fel am analizat relatia noastra si am vazut ce i'am facut. Am vrut intr-un fel sa ma revansez, dar nu din mila, pur si simplu ca asa simteam, ca gresisem mult. Dar nu mai era la fel, se mai simtea ca ma iubeste, dar nu in acelasi mod, nu mai vedeam in ochii ei acelasi lucru. Deja se schimbase si nu mai erau vorbe dulci si nu imi mai zicea ca o sa ma vrea tot timpul, acum se schimbase si imi spunea ca o relatie de lunga durata nu se poate, pentru ca nu se stie ce o sa vreau eu in viitor si ce o sa vrea ea. Am incercat sa ii explic ce am vazut, mi'am recunoscut toate greselile si am aplecat capul la maxim pentru ca era vina mea, nu e niciun dubiu in asta. O voiam pe ea si inca o vrea , nu am niciun dubiu, dar replica de care m'am lovit cand i'am spus a fost ca nu am destula experienta sa spun asta deja. Eu cred ca sunt sigur pe ceea ce simt, si sunt pot sustine cu tarie ca doar pe ea o vreau. La ce doreste ea acum, am primit ca nu stie ce vrea in timp, mi'a spus ca poate o sa se schimbe ca poate o sa vrea altceva. Discutii pe tema asta au fost mai multe, prin care eu am incercat sa ii explic cat de bou am fost, si ca acum ma straduiesc din rasputeri sa vreau sa ii arat ca in sfarsit am inteles ce voia ea sa vad. Insa nu recunoaste, si imi spune ca doar le zicea nu ca le si credea, ca eu ce credeam "ca am sa fiu cu ea intotdeauna". Acum ma lovesc de un "nu" sau nici o reactie daca mai incerc sa discut pe tema asta, deja a fost exagerare din partea mea. Situatia clar s'a schimbat si e mai rece, indiferenta si ignoranta a trecut de partea ei. Mi'a spus ca am devenit obsesiv, si ca sunt cam disperat. Am incercat sa ii explic ca incerc sa discut cu ea pe tema asta si ca o sun pur si simplu ca vreau sa o aud, sau cand stam cateva zile fara sa ne vedem doar ca vreau sa o vad putin, si ca imi e frica sa nu o pierd. Raspunsul a fost ca tocmai chestia asta o face sa se indeparteze de mine, cand ma vede suparat sau daca ii vorbesc de frica de a nu o pierde. Eu incerc dar tot imi e greu, am inteles ca imi trebuie rabdare si ca ii trebuie o perioada de liniste. Daca nu aduc subiectul totul este ok intre noi, se poarta ea putin mai "rea" cu mine, dar am invatat sa suport. Tot ce pot sa fac acum este sa astept? Nu stiu cum trebuie sa procedez

Imi cer scuze daca am gresit topicul, dar nu prea ma pricep la forumuri si nu am stiut unde sa scriu. Am inteles ca se poate muta postul de catre un admin. Daca se poate rog un admin sa faca asta. Imi cer scuze inca o data

Editat Iulie 20, 2009 de 1nustiu

[Malkia 103]

Hm. Cand freci pe un om prea mult ca "ba vreau-ba nu vreau, ba sunt afectuos-ba sunt rece", la un moment dat, oricat de mult tine la tine, toate sentimentele ii ingheata. Daca ea a investit mult in relatia voastra si nu a simtit ca primeste afectiune si din partea ta, daca si-a pierdut increderea in tine... lucrurile nu mai pot fi la fel.

 

Sincer, cata rabdare si rezistenta crezi ca poate avea un om? Trebuia sa te gandesti inainte la asta, si sa te fortezi sa iei o decizie la un moment dat. Acum deja relatia este prea "otravita" de sentimente negative. Eu zic sa va dati o pauza, sa-i lasi ei timpul si spatiul sa ia o decizie. Asta daca vrei sa mai iasa ceva.

Editat Iulie 20, 2009 de Malkia

[K0ntr0VerSy 630]

Sad but true.

 

Eu ti-as recomanda sa scapi de sentimentul de vinovatie.

Nu ca ai fi inocent.

Insa asta este jocul crud al amorului.

 

Ce puteai sa faci atunci, cand simteai ce simteai? Sa faci ceva impotriva a ceea ce simti?

 

Depresia nu te ajuta cu nimic.

Ba din contra, data viitoare, cand o sa se fataie vreo domnisoara pe langa tine, ai sa fii tentat sa ii oferi ceea ce nu i-ai oferit fetei asteia iar aia, ghici ce o sa iti faca? Ce i-ai facut tu ei.

Deci agravezi lucrurile.

 

Tu ce ai vrea? Sa dam timpul inapoi, ea sa isi pastreze sentimentele, tu sa ti le redefinesti si sa traiti fericiti pana la adanci batraneti?

NU SE POATE.

[Moonstone 2]

problema ta este ca nu v-ati prea sincronizat in relatia asta. cand a "suportat" ea, ai gresit tu (cam prea mult), acum cand e ea rea, "suporti tu", parca sunteti tom si jerry, intr-o continua testare a limitelor celuilalt.

ca tu esti constient ca ai gresit, asta e un lucru bun pentru tine, ca ea a ajuns sa nu mai aibe incredere in tine, e un lucru de inteles.

asa cum ti-ai dat singur seama nu poti face decat sa ai rabdare, dar faca sa o sufoci. iubeste-o fara sa-i ceri nimic in schimb, iar daca vezi ca totusi nu se schimba asa cum ai vrea tu, n-o judeca si sa nu-ti para rau ca "ai suportat-o" fara sa primesti ce-ti doreai. iti platesti pacatele.

oricum ai invatat ceva din toata povestea asta si poate data viitoare n-o sa mai faci greselile de-acum.

bafta!

 

( uff.. chestia asta cu "suportatul" suna tare rau cand e vb de iubire )

[1nustiu 0]

Intr-adevar se poarta cum se poarta cu mine si nu spun ca nu merit, dar observ ca asteapta, inca nu mi'a taiat'o, probabil ca inca mai simte ceva pentru mine. Ceva sigur pe viitor nu pot sa stiu, decat sa sper. Ar fi nemaipomenit sa vada din nou ce vedea in mine. De depresie deja am trecut, nu mai e vorba de asta doar ca regret foarte tare pentru ca am facut asta si ca mereu am dat-o in bara.

Nu spun ca nu i'am oferit si momente frumoase in relatie de care isi aduce aminte cu placere, nu a fost totul numai un chin. Am vorbit mai mult pe partea negativa, mai mult ce am gresit eu, pentru ca eu am gresit mai mult si balanta se inclina implicit. Sentimentul de vinovatie atarna, normal, eu asa sunt.

Nu voi regreta niciodata ca "suport", pentru asta inseamna sa iubesc, sa ma bucur de tot ce imi ofera, fie rau fie bun, dar nu exagerat.

Inca o data, daca nu as simti ca inca ma mai iubeste as renunta, pote nu ma mai iubeste la fel ca la inceput, dar totusi ma mai iubeste, asta pot sa simt.

De vazut ne vedem, avem planuri sa ne petrecem vacanta impreuna, bineinteles ca tot ce am de facut e sa o iubesc. Nu mai sunt eu cel care sa puna conditii. Nu se poarta foarte urat cu mine, doar ma tachineaza din cand in cand cu diverse "glumite". Ea crede ca relatiile de lunga durata strica viata, in sensul ca as priva'o de libertate, sau ca nu se va bucura de mici chestii ale vietii pentru ca are o relatie, e intr-un fel speriata (mi'a negat ca ar fi speriata, ci doar "enervata" si mult prea obosita de subiectul ca da eu vreau sa fiu si peste 2-3-5 ani cu ea). Din discutiile pe care le'am avut cu ea despre relatiile anterioare a reiesit ca de fiecare data cand s'a apropiat celalalt de ea, s'a "enervat" ca era "disperat" si a renuntat.

Incredere inca mai are nu vine vorba de incredere. E vorba mai mult de luarea deciziei. Pauza daca ar vrea in relatie mi'ar cere mai mult ca sigur si stie prea bine ca nu as refuza'o.

Nu, nu cred ca e vorba de "relatie otravita" mai mult decat de nesiguranta, mai pe scurt nu stie ce sa aleaga.

Pot sa ii ofer eu "siguranta" ca daca ma va alege pe mine totul va fi bine, da pot sa afirm ca da. Ati fost vreodata atat de siguri de ceva incat sa mergeti pana in panzele albe? Oare ma insel? posibil si asta dar macar sunt pregatit sa imi asum in sfarsit un risc, sa cred in ceva.

Una peste alta nu cred ca daca doi oameni aleg sa-si daruiasca iubirea in mod reciproc mai pot surveni momente in care sa se desparta pentru orice gen de motiv,.. restul e un moft!

Ceea ce nu inteleg: de ce mi'a mai pus conditii pentru a continua relatia? inca asteapta ceva? de ce continua relatia ca si cum ar fi ok intre noi doi (ceea ce este daca nu vorbim de chestiile din trecut)? de ce imi repeta din cand in cand ca nu vom fi tot timpul impreuna, dar inainte imi zicea ca asta vrea? e atat de greu sa intelegi ca persoana ca sunt constient ca am gresit si ca nu as mai face'o niciodata si ca as fi in stare de orice numai sa nu o mai fac sa sufere? ea mi'a deschis ochii sa vad ca ma iubeste si inima sa o pot iubi inapoi, dar imi spune ca va renunta la un moment dat? oare eu pun si imi pun prea multe intrebari?

Sunt multe chestii care ne leaga, dar la care ea poate renunta foarte usor acum, dar nu o face. de ce?

Da stiu!.. ca nu pot da timpul inapoi sa refac ce am stricat (intotdeauna am facut asa, nu numai pe plan sentimental si asta o stie si ea), asta nu se poate, da stiu ca nu am cum ca ceea ce vreau este imposibil, dar oare este atat de imposibil sa vezi cat de mult a ajuns cineva sa te iubeasca (stiind ca si tu ai avut aceleasi sentimente) si ca tu l'ai facut sa te iubeasca, de ce inchizi ochii si nu primesti ceea ce ai vrut? nu asta inseamna iubirea? sa ierti, sa plangi, sa disperi uneori? si tot ce ai incercat sa cladesti pana acum si ai reusit sa o faci, sa mergi pe premisa ca mai incolo ai sa renunti? sunt eu idiot pentru ca asta mi se pare nelalocul ei?

De ce sa imi spuna "mi se rupe inima cand imi amintesc cum erai cand ai venit la mine sa te iert" si ca nu mai vrea sa ma vada asa, dar sa imi taie ce imi doresc eu acum si ceea ce isi dorea ea odata. Poate e prea devreme sa se gandeasca la asa ceva acum, are 19 ani. Stiu si eu varsta, nu spun ca toti gandesc la fel la 19 ani, mai ales reprezentantele sexului frumos.

Nu stiu daca e obsesie sau nu, tot ce spun e ca merita sa lupt pentru persoana pe care o iubesc, dar nu la genul sa fiu un "stalker" (stiu si eu ca nu se poate cu sila) si in momentul in care imi va zice "pa" si voi vedea intr-adevar ca nu mai e nici macar o farama de speranta, voi renunta.

Editat Iulie 20, 2009 de 1nustiu

[K0ntr0VerSy 630]

Fata procedeaza corect.

 

Si inca ceva: nu te mai iluziona ca o iubesti.

Problema ta este ca ai pierdut-o, ca nu te mai venereaza ea (sau cel putin nu mai vrea).

Chestie de ego.

[Malkia 103]

Fata procedeaza corect.

 

Si inca ceva: nu te mai iluziona ca o iubesti.

Problema ta este ca ai pierdut-o, ca nu te mai venereaza ea (sau cel putin nu mai vrea).

Chestie de ego.

:flowers:

 

Daca tot zici ca o iubesi, de ce nu vorbesti deschis cu ea? Sa-ti spuna ea exact care e treaba (desi, da, la 19 ani se poate sa fie speriata sa se gandeasca sa-si petreaca tot restul vietii cu un om, si faptul ca tu ii si repeti asta o sperie si mai tare :flowers:). Ea nu mai e sigura in privinta ta, de asta oscileaza. Gresesti daca crezi ca nu e o chestiune de incredere.

 

Da-i o pauza si las-o sa se gandeasca. Altfel o s-o mai taraganati si pa-pa. Desi, scuza-ma ca-ti spun, daca as fi fost in locul ei nu mai eam de mult impreuna, oricat tineam la tine. Nicio fata nu-si doreste alaturi pe cineva care sa-i friga sufletul!

 

Dixit.

[1nustiu 0]

tocmai am petrecut o seara placuta impreuna si asta m'a ajutat. nu am mai stresat'o in ultima vreme pe subiectul de care imi zicea ea ca s'a saturat si a fost totul bine . pauza cred ca daca va vrea imi va cere, o stie prea bine am mai discutat de asta.

cel mai bun sfat de pana acum mi s'a parut acela "tot ce poti sa faci e s'o iubesti si atat". poate pentru ca asta fac acum, asta si multa rabdare.

eu inca sper, si nu cred ca vine vorba de ego pentru ca am renuntat demult la asta si ea a vazut. sa fie oare iluzie cum spui tu ceea ce simt? eu sper sa nu, nu spun ca e exclus, imi doresc sa fie adevarat si nu iluzie, chiar sa o iubesc , asta simt

Editat Iulie 21, 2009 de 1nustiu

[Ravl 171]

Nustiu , dragostea e vaza pe care o poti admira , sparta insa ... nu mai are nici o valoare .

Editat Iulie 21, 2009 de Ravl

[1nustiu 0]

da, recunosc si eu asta, eu in momentul de fata pot doar sa astept si sa vad cum evolueaza sau nu lucrurile. voi ati renunta? sau... eu ar trebui sa renunt?

Editat Iulie 21, 2009 de 1nustiu