Sari la conținut
Forum Roportal
augustaI

Ziegfried Schnapp

Postări Recomandate

Lucrurile astea n-ar putea fi spuse cu mai putina incrancenare? Licheaua e Liiceanu?

asa se intelege. Pentru ca a scris Apel catre lichele.

Schnapp e evreu si probabil il uraste pe Noica pt ca a fost legionar si pe Liiceanu ca a fost elevul lui.

  • Upvote 1

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Si Plesu a fost elev al aceluiasi Noica legionar la un moment dat. De ce unul ar fi lichea, iar celalalt nu?

 

 

Si Vasile Dem Zamfirescu a fost...

Apropo, La Multi Ani, doamnelor!

  • Upvote 1

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Astazi am vazut la stiri pe TVR1 ca in Romania 50 de orfani au sarbatorit ziua femeii (devenita ziua mamei).

 

Bucurestiul e cel mai frumos loc de pe fata pamantului, daca te simti acasa in el. Restul e pentru cei care vin si pleaca, sau sustin conferinte.

 

Mie mi-a placut Bucurestiul, daca nu plecam in 2007 mai eram si astazi acolo. A fost o greseala pe care o regret.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Experiente din psihoterapia cu Schnapp

 

In 2007 cand tatal meu mi-a platit terapia la Schnapp, mi-a zis, sa-l intrebi si de ce nu ai incredere in tine.

In 2005 cand am gasit cu el (ne intorsesem de la unchiul decedat din Caracal in timisoara) usa la apartament blocata, cu butucul fortat, (apartamentul din timisoara fiind luat de tatal meu ca sa am unde locui pe timpul facultatii de medicina - parintii locuind la sat, facultate pe care el cu mama au ales-o, pentru ca-i invidiau nespus pe medici, pentru plicul cu bani si pentru statut), mi-a strigat, "bate-te soarele sa te bata, toti (aia care au fortat butucul) isi bat joc de tine, toti se caca in capul tau". Ii reprosez, "ce tata vorbeste asa fiului sau?" La care tata imi zice "auzi, taci ca acu te dau afara de aici" (uita-se ca in 2002 ma facuse proprietar, asa ca-i zic "vezi poate te dau eu afara de aici", dupa care brusc il loveste durerea la inima si se duce sa zaca in bucatarie pe pat). Cand eram mic, imi spunea, "pe tine o sa te omor eu odata si odata" sau "viu peste tine si te fac praf". Mama, de cand o stiu, e furibunda, incearca sa ma chiuretezeze existential, ce simte o femeie cand face avort (in creier), asta am simtit eu 20 de ani.

 

Si acum sa va spun niste minciuni biblice. Cica o femeie se sfiinteste prin copilul pe care il naste. Gresit, in unle cazuri se osandeste, si pe ea si pe copil. Cel putin in cazul meu.

Cica vine sfarsitul cand Evanghelia va fi propovaduita in toate cetatile lui Israel. Minciuna a fost spusa de Isus, au trecut 2 mii de ani, a fost propovaduita, evreii o cunosc, nu a venit nici o apocalipsa.

In aprilie 2007 ma rugam plangand la D-zeu, si ziceam Doamne, arata-mi cine e diavolul care vrea sa ma distruga. Cat de prost puteam sa fiu. De doua ori. Nu-mi vedeam parintii cum sunt, si ma bazam pe peretii care ma "äscultau".

 

In 2006 scriam mult pe forum la religie, eram avocatul neplatit al lui D-zeu, aproape ajunsesem "profet". Din spate venea prietena de atunci (care era psiholog si facea terapie tot cu Shnapp), statea cu mine, vedea ce scriu si radea: "asteapta-l tu numai pe Cristos ori sa se coboare vreun inger sa te salveze", ce faci tu nu denota altceva decat ca ai nevoie de ajutor."

 

Altadata prietena imi spunea ca sa ma deturneze de la "credinta" mea patimasa, Adrian, D-zeu lucreaza prin oameni. Sau imi spunea "tu nu ai credinta".

 

Cum faceam eu, facea bunica, se ruga mult la D-zeu ("Doamne scapa-ma de omul asta" - bunicul, dar ea era ca si el), dupa care ne blestema. "Da da, dar asta nu e credinta" spune Schnapp.

 

In urma terapiei am mai fost pe la baptisti, am vazut tot felul de oameni acolo, unii se cazneau sa intretina vie credinta in Isus (dupa 2 mii de ani), altii puneau fratii sa se roage pentru tot felul de operatii medicale, boli, greutati sociale. Se vaietau, plangeau in adunare. Am iesit dezgustat. Mi-am adus aminte ce scrie in evanghelie ca "acolo unde sunt doi in numele meu, sunt si eu". Nu l-am vazut sa fie. Fiecare murea in prostia, saracia si boala lui. Pur si simplu delirau si nici un semn divin. Mi s-a parut obositor, plictisitor. Am zis gata, m-am rugat destul, am plans destul, e timpul sa privesc totul de la distanta, sa gandesc, sa ma bucur de viata care o am. Cand am fost student, dar si ca pacient, am vazut la psihiatrie oameni "credinciosi", nebuni, internati pentru delir mistic si episod psihotic. Acum stiu de ce. Si ce era cu ei.

 

4 ani m-am luptat cu delirul mistic revendicativ/vindicativ. am ajuns sa iau chiar zyprexa, 10 mg, apoi 5 mg, caci ma uscase ura. M-am plictisit si de delirul asta. N-a venit D-zeu sa-i lichideze pe cei care aproape m-au distrus. Cand imi era rau tare, repetam:"Nu exista d-zeu, nu exista drac, nu exista pacat, nu exista vina. Pot sa traiesc viata, si sa ma bucur de ea. Nu-mi impartasesc bucuriile cu bestiile - mai ales cu parintii."

 

Acum cand merg la sat, la 2-3 luni, vad cu claritate ce se intampla acolo. Ce mi-au facut mie parintii, asta ii fac si bunicului matern. Numai ca el are contract pe casa, parintii vor casa, iar el ii pune sa munceasca. Pentru vaca, porci, gaini, si 5 ha de pamant. Asa se simte el in siguranta. Si cu cat parintii il persecuta mai intens pe bunic, cu atat el le mareste povara muncii. Logic, nu? Bunica care blestema a dat coltul vara trecuta. Hoitul, cum se exprima mama, a fost dus la groapa, cu famfara baptista. Bunicul era ingrijorat ca va fi inmormantat singur la ortodocsi, in tarcul cimitirului. Vreo 5 pocaiti baptisti sunt in afara tarcului. Dar ingrijorarea i-a trecut repede. Nu s-a dus sa-si viziteze sotia decedata. Cand ea il intreba daca o iubeste, el, patriarhul, tuna: "taci ca acu te-așăz, acu îț crăp capul", cam cum imi spunea si tatal mie. Cand impostorul este chestionat asupra sentimentelor, de catre victima, el se simte deconspirat, si reactioneaza violent, devastator. Nu poate fi sincer, de fapt toata relatia lui se bazeaza pe minciuna.

 

Daca le spun ceva (mamei, parintilor), imi rad in nas si neaga tot, spun ca inventez, ca ei imi vor doar binele. Asa ca evit sa stau de vorba cu ei. Am inceput sa am ori o privire batjocoritoare ori una de gheata. Nu simt nici o compasiune pentru ei. Ei imi dau, bani, mancare, dar mesajul nonverbal e oribil, e oribila mutra care o au. Mai oribil ca niciodata. Si de fiecare data ma atentioneaza ca acum chiar nu se mai poate, ca e ultima data, dar asa imi spuneau si cand aveam 13-14 ani, mama imi striga ca vrea sa se elibereze inca de cand aveam 8 ani. Dupa ce ca nu-mi cumparau jucariile dorite, pe la 12 ani incepusera sa-mi dispara din jucarii, mama le arunca (noroc ca nici nu ma mai jucam). Sosise timpul sa pun osul ca sa devin medic, sa-i despagubesc pentru nefericirea lor sociala. Pe de-o parte ma desfiintau, pe de alta parte trebuia sa fac niste eforturi fenomenale (nehranit psihic, demolat chiar) sa intru la liceu apoi la facultate. Acum cica e iar concurenta la medicina,4 pe loc. Sacalii au simtit ca e rost de bani in occident.

 

Cine stie ce as fi delirat astazi fara terapia cu Schnapp si ajutorul a 1-2 persoane care au facut terapie cu el.

 

Acum incerc sa fac in asa fel, ca ce am invatat in terapie, sa nu devina o noua spalare a creierului, ci sa devin eu insumi. Sa nu fac copying dupa Schnapp. Desi uneori nu pot, pentru ca raspunsurile imi vin dupa modelul lui de gandire. Mai revizuiesc.

Editat de _Undying_

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Ok. Stii tu de vreo relatie interumana care nu este viciata de interese ? Ai vazut tu asa ceva ? Stii tu pe cineva care te "iubeste" moka ? Stii vreun barbat si femeie care se "iubesc" pe degeaba ? Stii parinti care nu cer nimic copiilor lor ?

 

Cand dorintele tale contravin dorintelor parintilor in ceea ce te priveste, ei se retrag afectiv, ca urmare a frustrarii ca nu le implinesti visul. Asta nu inseamna ca inceteaza sa te mai intretina, ca asta ar implica sa isi nege existenta actuala, sa renunte la titlurile insusite in fata societatii si a lor insisi("parinte", "mama", "tata") si oamenii nu fac ca in "Liar, liar" - "My life is a lie". Daca se retrag afectiv, schimbul de emotii inceteaza, iar conducta cu stimuli emotionali pozitivi de la ei catre tine se inchide, deoarece stimulii emotionali nu sunt gratis - vezi povestea cu caldicele-molicele, ca n-au fost niciodata gratis alea, e doar o poveste, o utopie. Cand se inchide conducta, plonjezi in neant si cauti stimulii in jur pentru a avea un punct de referinta la care sa iti raportezi existenta, care sa ti-o confirme - diversele agresiuni si "relatii" sau "casatorii" au ca factor determinant nevoia de a primi stimuli emotionali pozitivi, benevoli sau fortati, de a avea o existenta. Beleaua e ca lipsa acelor stimuli si plonjarea in neant, pierderea echilibrului, fac foarte greu de obtinut cei 4 piloni ai existentei, din cauza depresiei, a lipsei de chef si energie de a mai face ceva. "Am invatat sa ma iubesc doar daca sunt bun, cei din jur trebuie sa imi confirme ca sunt bun, daca nu, trebuie sa ma iubeasca in locul meu, deoarece eu am invatat ca nu sunt bun, deci nu ma iubesc, asa ca existenta mea e lipsita de rost, traiesc degeaba asteptand sa mor degeaba, asa ca daca nimeni nu ma apreciaza si nimeni nu ma iubeste, nu are rost sa fac nimic deoarece e in van, nimanui nu-i pasa, cu atat mai putin mie, iar celor din jur le pasa doar daca sunt ce vor ei, nu ii intereseaza cine sunt eu, deci eu sunt nimeni".

  • Upvote 2

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Experiente din psihoterapia cu Schnapp

 

In 2007 cand tatal meu mi-a platit terapia la Schnapp, mi-a zis, sa-l intrebi si de ce nu ai incredere in tine.

In 2005 cand am gasit cu el (ne intorsesem de la unchiul decedat din Caracal in timisoara) usa la apartament blocata, cu butucul fortat, (apartamentul din timisoara fiind luat de tatal meu ca sa am unde locui pe timpul facultatii de medicina - parintii locuind la sat, facultate pe care el cu mama au ales-o, pentru ca-i invidiau nespus pe medici, pentru plicul cu bani si pentru statut), mi-a strigat, "bate-te soarele sa te bata, toti (aia care au fortat butucul) isi bat joc de tine, toti se caca in capul tau". Ii reprosez, "ce tata vorbeste asa fiului sau?" La care tata imi zice "auzi, taci ca acu te dau afara de aici" (uita-se ca in 2002 ma facuse proprietar, asa ca-i zic "vezi poate te dau eu afara de aici", dupa care brusc il loveste durerea la inima si se duce sa zaca in bucatarie pe pat). Cand eram mic, imi spunea, "pe tine o sa te omor eu odata si odata" sau "viu peste tine si te fac praf". Mama, de cand o stiu, e furibunda, incearca sa ma chiuretezeze existential, ce simte o femeie cand face avort (in creier), asta am simtit eu 20 de ani.

 

Si acum sa va spun niste minciuni biblice. Cica o femeie se sfiinteste prin copilul pe care il naste. Gresit, in unle cazuri se osandeste, si pe ea si pe copil. Cel putin in cazul meu.

Cica vine sfarsitul cand Evanghelia va fi propovaduita in toate cetatile lui Israel. Minciuna a fost spusa de Isus, au trecut 2 mii de ani, a fost propovaduita, evreii o cunosc, nu a venit nici o apocalipsa.

In aprilie 2007 ma rugam plangand la D-zeu, si ziceam Doamne, arata-mi cine e diavolul care vrea sa ma distruga. Cat de prost puteam sa fiu. De doua ori. Nu-mi vedeam parintii cum sunt, si ma bazam pe peretii care ma "

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Creează un cont sau autentifică-te pentru a adăuga comentariu

Trebuie să fi un membru pentru a putea lăsa un comentariu.

Creează un cont

Înregistrează-te pentru un nou cont în comunitatea nostră. Este simplu!

Înregistrează un nou cont

Autentificare

Ai deja un cont? Autentifică-te aici.

Autentifică-te acum

×