Sunt o persoana deschisa spre cunoastere, spre adevar si spiritualitate. Cred in existenta unei entitati atotcuprinzatoare, care se afla la baza existentei lumilor materiale si spirituale, a universului si fiintelor care il populeaza.
Insa in acelasi timp sunt un tip alergic la dogme si religie. Consider religia ca o "oaie neagra" a spiritualitatii, care a adus ceva beneficii dar a cauzat si extrem de multa suferinta la vremea ei. Cred ca in legatura dintre o fiinta si divinitate nu sunt necesari intermediarii, care sa-l duca de mana pe cel pornit pe calea cunoasterii sau din contra pe drumuri gresite, profitand de naivitatea acestuia. Faptul ca anumite persoane au ales calea religiei pentru a avansa in plan spiritual n-ar fi o problema, e pana la urma optiunea fiecaruia prin ce mijloace ajunge sa evolueze in acest domeniu.
Ceea ce ma deranjeaza insa sunt dogmele si amestecul acestora tot mai puternic in celelalte laturi ale spiritualitatii. Vad multi discutand pe teme de spiritualitate care nu au nici o legatura cu crestinismul, incercand sa bage fortat in discutie elemente de religie crestina. Se discuta ezoterie, idei provenite din religia indiana, radiestezie, yoga, ritualuri tibetane si in discurs se amesteca denumiri ca "dumnezeu", "sfanta treime", "tatal ceresc" si alte asemenea.
Sincer, mi se pare o prostie toata povestea aceasta. Adica sa ai practici care tin de cu totul alte religii si arii ale spiritualitatii, ba chiar unele cu care biserica crestina nu este de acord, iar apoi sa impachetezi totul in dogma crestina. Cu abtibildele clasice, scrise evident cu majuscule ca sa nu existe nici o indoiala.
As vrea sa aflu parerea voastra: e vorba de ipocrizie, de indoctrinare a limbajului pana la un nivel inconstient sau care este explicatia ? A devenit "dumnezeu" sinonim cu "spiritualitate" si nu stiu eu ? Pot folosi si alte "sinonime" gen Allah sau Iehova daca tot e la moda "sinonimizarea" divinitatii cu zeitatea unei religii anume ? Sau miscarea nu se mai aplica cand e vorba de alte dogme chit ca discutia are la baza metodele religiei respective ori elemente care nu au legatura cu nici o religie ?
Si inchei cu o poveste, poate unii pricep mai usor asa ce vreau sa zic:
A fost o data o Corporatie. Era o corporatie tipica, cu bune si cu rele, cu angajati care-si faceau treaba si altii care trageau chiulul, cu reguli stricte si un brand recunoscut. Productia mergea, marfa era livrata in aproape toata lumea, brandul era cunoscut si abtibilde cu marcile inregistrate ale Corporatiei erau peste tot. Toti angajatii respectau directivele venite de sus, erau recrutati oameni noi prin metode diverse si erau eliminati cei care nu respectau regulile sau plecau singuri uneori.
Cu timpul insa o parte din angajati au inceput sa arunce cu ochiul tot mai des peste gardul fabricii, la alte corporatii, care aveau in curte produse interesante. Unii mai indrazneti au gustat din ele si au ajuns sa-si dea seama ca erau chiar mai bune decat cele proprii. Curentul a prins si erau deja tot mai multi care faceau treaba asta. Multi au plecat din Corporatie sa lucreze la fabricile respective si nu s-au mai intors. Altii, au ales insa o cale mai ciudata: cumparau la vrac produsele concurentei dar ii lipeau abtibildele Corporatiei. Asta pentru a-si asigura linistea proprie sau pentru a putea veni cu ele si la servici fara sa dea de banuit celor din conducere sau colegilor care nu ar fi acceptat asa ceva.
Si asa in Corporatie treaba mergea in continuare, iar aparent toata lumea era multumita.