Sari la conținut
Forum Roportal
anomalia

Murim. Bun, si?

Evaluează acest topic

Postări Recomandate

Biblia este singura carte care iti poate raspunde sincer la toate intrebarile...

 

Doar o astfel de opinie este singura atitudine care poate sa te tina

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Ce-i aia frica de necunoscut? Mie necunoscutul imi stirneste curiozitate, nu frica.

:P esti cel mai tare! 8)

Mai, poti fi si curios si fricos in acelasi moment! Numai sa nu ne grabim sa ne satisfacem curiozitatea ... hehehe. Ma gandesc c-ar fi interesant sa gasesti pe pat biletul unui biet sinucigas: "am facut asta pt ca eram curios :) "

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
:P  esti cel mai tare! ;)

:) Macar tu esti cea mai amuzanta.

Mai, poti fi si curios si fricos in acelasi moment! Numai sa nu ne grabim sa ne satisfacem curiozitatea ... hehehe. Ma gandesc c-ar fi interesant sa gasesti pe pat biletul unui biet sinucigas: "am facut asta pt ca eram curios 8) "

Curios si fricos? Interesanta perspectiva. Iar ideea cu biletul e excelenta. Promit sa o iau in considerare. :hi:

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
:) Adica in fata mortii iti faci curaj? Curaj pentru ce anume?

Ce-i aia frica de necunoscut? Mie necunoscutul imi stirneste curiozitate, nu frica.

curiozitatea fata de necunoscut este o carateristica a copilului - probabil ca si la asta se refera textul evanghelic care spune sa ramanem copii in fata lui Dumnezeu

pe urma, copilul preia frica indusa de parinti, cunoscuti, prieteni si dusmani... si se maturizeaza

faptul ca mie nu imi este frica de nimic, nu este un motiv sa dispretuiesc pe cei carora le este frica de cate ceva

 

:P  esti cel mai tare! ;)

Mai, poti fi si curios si fricos in acelasi moment! Numai sa nu ne grabim sa ne satisfacem curiozitatea ... hehehe. Ma gandesc c-ar fi interesant sa gasesti pe pat biletul unui biet sinucigas: "am facut asta pt ca eram curios 8) "

Eu invidiam intr-o vreme pasarile pentru zborul lor - poate de aceea si petru ca visam adesea ca zbor. Imi doream sa aflu cum este sa zbor si ajunsesem la concluzia ca o voi face - din curiozitate (teama nu mi-a fost niciodata de nimic).

Cam in aceeasi vreme insa am inceput sa ma apropii de biserica si am inteles ca Dumnezeu are un plan cu mine, si mi-am propus sa nu i-l stric. Asa am ajuns sa cred (intr-un Dumnezeu despre care 25 de ani nu stiusem nimic-nimic).

Am incredere ca Dumnezeu imi va satisface intr-un fel sau in altul si curiozitatea cu zborul.

 

De aceea, la nedumerirea:

Murim. Bun! Si?

replic optimist:

Si ce!!!

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
curiozitatea fata de necunoscut este o carateristica a copilului - probabil ca si la asta se refera textul evanghelic care spune sa ramanem copii in fata lui Dumnezeu

pe urma, copilul preia frica indusa de parinti, cunoscuti, prieteni si dusmani... si se maturizeaza

 

faptul ca mie nu imi este frica de nimic, nu este un motiv sa dispretuiesc pe cei carora le este frica de cate ceva

Cred ca exista o singura categorie de persoane carora nu le este frica de nimic: fanaticii religiosi. Si nici macar despre ei nu sint sigur ca nu simt frica. Si eventual cei care cad sub incidenta anumitor categorii de boli psihice.

In rest... in rest cu totii avem fricile noastre, latente sau nu. Unii le descopera si le controleaza pina la eliminare, altii se lasa dominati de ele. Dar majoritatea le trec in subconstient si isi traiesc viata aproape fara sa isi dea seama de ele. Tu din care categorie esti?

Eu invidiam intr-o vreme pasarile pentru zborul lor - poate de aceea si petru ca visam adesea ca zbor. Imi doream sa aflu cum este sa zbor si ajunsesem la concluzia ca o voi face - din curiozitate (teama nu mi-a fost niciodata de nimic).

Cam in aceeasi vreme insa am inceput sa ma apropii de biserica si am inteles ca Dumnezeu are un plan cu mine, si mi-am propus sa nu i-l stric. Asa am ajuns sa cred (intr-un Dumnezeu despre care 25 de ani nu stiusem nimic-nimic).

Am incredere ca Dumnezeu imi va satisface intr-un fel sau in altul si curiozitatea cu zborul.

Pot sa iti sugerez sa calatoresti cu avionul sau macar cu planorul? Sau sa sari cu parasuta?

De aceea, la nedumerirea:

Murim. Bun! Si?

replic optimist:

Si ce!!!

Optimist? De ce nu optimista?

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

pentru ca intrebarile tale par sa astepte raspuns, am sa raspund de data asta (in cuvinte - telepatia nu o experimentez inca)

 

delimitarea pe care o faci in ceea ce priveste frica umana nu este corecta

fanaticul religios este omul care se teme cel mai mult, pentru ca se teme de Dumnezeu, pe care il considera o forta absolut transcendentala ...

in plus, o frica de care nu esti constient nu este frica!

 

mie, pur si simplu nu imi este frica - nu stiu sa imi fi fost frica vreodata - poate ca este o boala, asa cum au copii care nu simt durerea si trebuie supravegheati...

 

sugestia de a zbura cu ajutorul unui aparat de zbor nu ar fi rea, dar nu rezolva esantialul - eu simt dorinta de a pluti, asa cum plutesc in vis...

in parte, aceasta dorinta a mea a fost compensata prin alunecare pe patine (sunt momente in care nu simt gheata si parca sunt la inaltime...)

 

spuneam ca replic optimist, nu optimista, pentru ca vorbeam despre modul replicarii, adica am folosit adverbul (adverbul nu se declina)

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Vizitator
Acest topic este acum închis pentru alte răspunsuri.

×