Început de epicurian, Lun 30 iun 2008 · 10 răspunsuri · 4.688 vizualizări
ce ziceti de urmatoarea asertiune:
"S-a plecat de la o falsa abstractie, s-a disociat in mod arbitrar corpul de spirit, ca si cum cele doua ar fi fost separabile. Trupul viu nu e insa ca mineralul, materie pura. O mina, un obraz, o buza, spun intotdeauna ceva, sint esentialmente atitudini, capsule de spirit, exteriorizare a acelei intimitati esentiale pe care o numim psihic. Corporalitatea e sacra fiindca are o misiune transcendenta: simbolizarea spiritului."
Jose Ortega y Gasset
Ca ar trebui ca oamenii sa aiba cunostinte vaste in analiza umana ca sa descopere secretele individului . Nu toti au rabdarea asta .
"S-a plecat de la o FALSA ABSTRACTIE"? Nu e putin fortata afirmatia?
Ce zice Ortega asta e un fel de expresie de cand lumea: "corpul este oglinda sufletului". Si de cand "s-a disociat in mod arbitrar corpul de spirit"? Ca - cam in toate culturile corpul e in legatura cu asa numitul nostru spirit.
Eu una nu inteleg cum cineva are curaj sa faca afirmatii atat de "fals abstracte" cand noi habar nu avem despre ce vorbim.
Utopia a scris:Eu una nu inteleg cum cineva are curaj sa faca afirmatii atat de "fals abstracte" cand noi habar nu avem despre ce vorbim.
a nu avea habar despre ce vorbim, are dupa parerea mea urmatorul sens: exista diferite niveluri de intelegere, pe care le putem diferentia intr-o prima evaluare, in intelegeri profane si intelegeri aprofundate. (despre cele initiatice nu este cazul sa vorbim aici, pt. ca ele fac obiectul unui alt nivel de realitate, cea spirituala, nivel ales doar de cei care doresc sa avanseze pe aceasta cale). cele profane se refera la intelegerile cotidiene, cele pe care le obtinem prin corporalitatea noastra (adica prin simturi si perceptii corporale). cele aprofundate se refera la un efort suplimentar de acumulare de informatii, prin intermediul experientelor si al lecturilor din intelepciunea universala. efortul in sine insa, nu este relevant decit daca exista disponbilitatea si 'talentul' de a sublima informatiile obtinute, transformindu-le in intelegeri personale.
este ca atunci cind, mergind pe un drum sintem atrasi de peisaj, neglijind insa pasii pe care tocmai ii facem pe cararuia noastra (echivalentul intelegerii profane). sau, reusim sa integram realitatii din care tocmai facem parte, adica peisajul care ne inconjoara, pasii pe care ii facem in acea realitate, completind realitatea tabloului cu realitatea fiintarii noastre (intelegerea aprofundata).
nu afirm ca cele de mai sus reprezinta adevarul absolut, oricum acesta nu exista, ci doar cel asa cum il inteleg eu. iar a avea curajul sa afirmi ceva, poate presupune mai multe lucruri: ori infatuare, ori luciditate, ori idealism, ori naivitate, ori intelepciune, ori combinatii ale acestora. depinde deci de personalitatea si de psihismul fiecaruia, atit intelegerea a ceva cit si curajul de a afirma, potrivit acestei intelegeri.
rise_again a scris:Ca ar trebui ca oamenii sa aiba cunostinte vaste in analiza umana ca sa descopere secretele individului .
Se numeste meditatie metafizica - rezervata barbatului.
Sebastianul a scris:Se numeste meditatie metafizica - rezervata barbatului.
misoginule . nu intru in detalii ca sa nu fac offtopic . tu esti fara esenta si fara spirit
epicurian a scris:a nu avea habar despre ce vorbim, are dupa parerea mea urmatorul sens: exista diferite niveluri de intelegere, pe care le putem diferentia intr-o prima evaluare, in intelegeri profane si intelegeri aprofundate. (despre cele initiatice nu este cazul sa vorbim aici, pt. ca ele fac obiectul unui alt nivel de realitate, cea spirituala, nivel ales doar de cei care doresc sa avanseze pe aceasta cale). cele profane se refera la intelegerile cotidiene, cele pe care le obtinem prin corporalitatea noastra (adica prin simturi si perceptii corporale). cele aprofundate se refera la un efort suplimentar de acumulare de informatii, prin intermediul experientelor si al lecturilor din intelepciunea universala. efortul in sine insa, nu este relevant decit daca exista disponbilitatea si 'talentul' de a sublima informatiile obtinute, transformindu-le in intelegeri personale.este ca atunci cind, mergind pe un drum sintem atrasi de peisaj, neglijind insa pasii pe care tocmai ii facem pe cararuia noastra (echivalentul intelegerii profane). sau, reusim sa integram realitatii din care tocmai facem parte, adica peisajul care ne inconjoara, pasii pe care ii facem in acea realitate, completind realitatea tabloului cu realitatea fiintarii noastre (intelegerea aprofundata).
nu afirm ca cele de mai sus reprezinta adevarul absolut, oricum acesta nu exista, ci doar cel asa cum il inteleg eu. iar a avea curajul sa afirmi ceva, poate presupune mai multe lucruri: ori infatuare, ori luciditate, ori idealism, ori naivitate, ori intelepciune, ori combinatii ale acestora. depinde deci de personalitatea si de psihismul fiecaruia, atit intelegerea a ceva cit si curajul de a afirma, potrivit acestei intelegeri.
ok
Utopia a scris:ok
ce inseamna, ok :airkiss: ?
:airkiss: Nu sunt de acord cu cele spuse mai sus dar nici in masura sa intru in polemica pe tema asta.
E important sa avem convingeri, mai putin conteaza daca ele sunt sau nu unanim acceptate.
Utopia a scris::airkiss: Nu sunt de acord cu cele spuse mai sus dar nici in masura sa intru in polemica pe tema asta.E important sa avem convingeri, mai putin conteaza daca ele sunt sau nu unanim acceptate.
stii care este, dupa mine, rostul acestor discutii 
? nu acela de a polemiza (ar fi o falsa atitudine intre doi oameni maturi 
), ci confruntindu-ne cu parerile altora, ne putem coagula si mai bine propriile pareri. si de multe ori se poate intimpla ca, dorind sa raspundem la rindul nostru unui raspuns, sa ni se reliefeaza si mai bine propria intelegere asupra subiectului discutat.
deci, mai crezi ca daca raspunzi rindurilor mele, polemizezi cu mine :cry:?