Stilul sau ideea

[Moonchild' 1]

Stateam si ma intrebam ce apreciati voi cel mai mult la o scriere ? Stilul sau ideea?

 

Ar fi ideal ca ambele sa se combine intr-un mod extraordinar si sa rezulte o carte minunata . Dar uneori nu e chiar asa. Uneori citesti o carte a carei idee este fantastica , dar din pacate, stilul lasa mult de dorit, este greoi, etc. Exista si alte carti in care ideea nu straluceste sau e banala, dar stilul este frumos si nu te lasi pana nu o termini .

 

Sunt curios, daca ati avea de ales una dintre ele, ce ati alege? Fara variante din alea cu "cel mai bine ar fi amandoua".

 

De asemenea , daca aveti si exemple de astfel de carti, aici e locul. Chiar ma intereseaza foarte mult subiectul asta si as vrea sa stiu parerea voastra. :D

[@anyry 105]

As alege stilul. Poate si pentru ca, recent, citind cartile lui Graham Swift, mi-am dat seama cat de mult conteaza stilul pentru a aprecia si cea mai banala povestire... care, daca e povestita intr-un anume fel, devine foarte placuta si interesanta. Este important sa stii sa folosesti cuvintele cu arta. Graham Swift scrie cam in stilul Virginiei Woolf, concentrandu-se pe viata interioara a personajelor... Rezultatul este surprinzator.

[treispe 7]

Stateam si ma intrebam ce apreciati voi cel mai mult la o scriere ? Stilul sau ideea?

 

Ar fi ideal ca ambele sa se combine intr-un mod extraordinar si sa rezulte o carte minunata . Dar uneori nu e chiar asa. Uneori citesti o carte a carei idee este fantastica , dar din pacate, stilul lasa mult de dorit, este greoi, etc. Exista si alte carti in care ideea nu straluceste sau e banala, dar stilul este frumos si nu te lasi pana nu o termini .

 

Sunt curios, daca ati avea de ales una dintre ele, ce ati alege? Fara variante din alea cu "cel mai bine ar fi amandoua".

 

De asemenea , daca aveti si exemple de astfel de carti, aici e locul. Chiar ma intereseaza foarte mult subiectul asta si as vrea sa stiu parerea voastra. ;)

 

O tema de gandire excelenta! Felicitari!

M-a amuzat pentru a concordat cu ce am scris pe un alt subiec de literatura.

 

As alege si eu stilul, pentru ca intr-adevar, poti transforma un subiect banal, obosit si perimat in ceva extraordinar prin maiestria scrisului. Am un exemplu edificator, cel putin pentru mine: "Castelul destinelor incrucisate" a lui Italo Calvino. Ideea foarte interesanta: povestea, sau mai bine zis, povestile din cadrul cartii sunt scrise in baza intrigilor care se nasc dintr-un joc de tarot, fiecare personaj din poveste fiind, de fapt, una dintre arcane, iar destinele singulare se leaga unele de celelalte in acest joc universal al arhetipurilor. Bun, interesant, asa-? Pacat, insa, ca stilul care nu m-a impresionat deloc, ba mai mult, m-a frustrat si m-a enervat, nu a venit in ajutorul acestei idei destul de captivante.

Pe de alta parte, cartile cu o idee remarcabila, chiar daca nu sunt scrise intr-un mod prea fericit, te fac sa reflectezi, sa gandesti, sa iti pui intrebari, sau poate, cine stie, te inspira.

Pot spune ca am extras din aceasta carte ideea, atat de seducatoare, ludica, si am aruncat pomposenia si exprimarea alambicata pana la paroxism. Oh, si e o carte atat de mica.

Oricum, trebuie sa notez ca haosul din lectura cartii avea un scop, totusi, pe care il prinzi daca ... "te prinzi" de logica povestii.

 

Conteaza, totusi, si daca suntem intelepti in a ne alege cartea potrivita la momentul potrivit in starea potrivita. Cine, stie, poate voi face experimentul de a mai citi o data cartea, si voi vedea daca senzatia de amar e inca valida.

[treispe 7]

O scriitoare pe care am descoperit-o recent, Amy Tan, se incadreaza la ambele categorii, si la stil si la idee, dar pentru ca am pornit pe fagasul stilului, pot sa spun ca este una dintre contemporanii care m-au fascinat. Este amuzanta, este inteligenta, are o scriitura versatila, lucreaza cu usurinta atat in planul concret, al firului epic, cat si in planul abstract, al gandirii si trairilor personajelor, stie sa contureze personalitati si imagini vii. Este sensibila si in acelasi timp cerebrala. Cartea ei este o lectura "usoara cu greutate".

Am citit "Cele 100 de simturi secrete", care m-a incantat foarte mult, si urmeaza "Salvand pestii de la inec".

[Alexeevna 3]

Stilul,bineinteles.

Un scriitor cu un stil absolut inconfundabil este Dostoievski.Dac-ar mai trai ,ar putea face din ideile simpliste ale lui Coelho , adevarate capodere.Sau chiar daca e mai dur : Emile Zola.

[K0ntr0VerSy 630]

Mda, buna tema.

 

Ambele, dar mai mult as merge pe stil.

Eu nu sunt cititor dar mi-a placut foarte mult stilul lui Bulgakov - Maestrul si Margareta.

[nu ma cheama asa! 0]

Un scriitor cu un stil absolut inconfundabil este Dostoievski.

 

De acord ;)

 

dar mai este si idee pe-acolo

 

lumea ideilor lui Dostoievski este cu totul deosebita, o lume unica

 

ideile lui Dostoievski nu sunt prototipuri ale existentei, nu sunt norme, ci, hai sa le spunem: destine ale existentei

 

ideile determina des

[Alexeevna 3]

dar mai este si idee pe-acolo

 

lumea ideilor lui Dostoievski este cu totul deosebita, o lume unica

 

ideile lui Dostoievski nu sunt prototipuri ale existentei, nu sunt norme, ci, hai sa le spunem: destine ale existentei

 

ideile determina des

Editat Iunie 16, 2008 de deliah

[nu ma cheama asa! 0]

nu a zis nimeni ca nu este si idee pe-acolo

 

Ideile lui sunt extraordinar de bune.Desigur ca si ideile sunt importante.

 

Ideile lui Dostoievski , aprofundate de un stil Sandra Brown ,si-ar pierde tot farmecul si ar iesi o porcarie.

 

deci,stilul

 

stil...sandra brown?

 

are...stil?

 

asa o fi ;)

 

on:ideea

 

si stilul :blink:

[Alexeevna 3]

;)

 

Fiecare scriitor are un stil,o maniera de exprimare,dupa care il recunosti.Ca nu are foarte mult,ca se chinuie sa ii copieze pe altii,sau ca scrie prost,e altceva.

 

Oricine poate sa aiba,sa copieze sau sa adapteze idei.Stil admirabil nu poate sa aiba oricine , oricat s-ar chinui.

 

deci,stilul.

Editat Iunie 16, 2008 de deliah