Originea rom

[Inteleptul Sorinica 265]

Harald Haarmann, specialist in istorie culturala, arheomitologie si istoria scrisului, spune ca cea mai veche scriere din lume e prezenta pe tablitele gasite in Romania, in localitatea Tartaria

 

 

 

Tablitele de la Tartaria nu au fost niciodata controlata stintific data lor deoarece niste idioti au crezut ca trebuiesc bine spalate si cu asta au exclus examenul carbon14 care ar fii dat din ce an sunt destul de precis. In moment cand au fost spalate si frecate cu detergenti si-au pierdut toata importanta deoarece pot fii 50% falsificari.

A avea tupeul ca sunt cele mai vechi scrieri din lume, trebuie ca cineva sa fie mai obraznic decat obraznic. Chinezii scriau inainte cu 6000 de ani.

Unii romani pe care "patriotismul lor excesiv" ii fac sa pretinda ca aceste tablite sunt primele scrise din lume fac un rau nume romanilor. Nu mai mult.

http://en.wikipedia.org/wiki/Harald_Haarmann

http://www.archaeomythology.org/about-the-institute-of-archaeomythology/governance-of-the-institute-of-archaeomythology/harald-haarmann/

Cum se face ca in rezumeul lui Haarmann nu se aminteste nimica desre tartaria? Raspunsul: Ca nu a fost nimica de amintit.

[VEMANS 4678]

„Cântec de mai” sau "Cucuruz cu frunza-n sus" sunt două cântece populare din nordul ţării după care a fost adaptată, dacă nu copiată, “Hatikva”

 

Si alta melodie evreiasca nascuta pe meleaguri romanesti

Editat Decembrie 9, 2013 de VEMANS

[Lucia N 11235]

Iata inca ceva interesant si io am primit acest link, asa ca-l postez aci:

http://www.financiarul.ro/2011/11/25/cea-mai-veche-manastire-crestina-din-lume-a-sfintei-ecaterina-a-fost-construita-de-daci/

 

 

"Comunitatea dacilor de la muntele Sinai

După încheierea lucrărilor, această comunitate de daci a rămas pe loc, în slujba mănăstirii. La început erau numiţi bessi – numele generic al creştinilor de la Marea Neagră, urmaşi ai geto-dacilor. Recunoscând originea lor latină, arabii i-au numit„llah” – ca o derivaţie a denumirii obişnuite folosite de alte popoare pentru români: vlah. În timp, coloniştii creştini din Sinai vor fi recunoscuţi drept „oameni de munte”, sub numele generic de Gebalie sau Gebalia (întâlnit şi ca Gebalieh, Jabaliyya sau Gabalyya).

Denumirea are o semnificaţie profundă dacă luăm în calcul faptul că dacii l-au numit pe Zamolxe şi Gebeleizis, care înseamnă Zeul Cerului sau Zeul venit din cer. Mircea Eliade a scris la rândul său despre „mărturia lui Herodot conform căreia geţii credeau într-un singur zeu numit de unii Zalmoxis, de alţii Gebeleizis”.

O parte dintre dacii creştini vor deveni călugări ai mănăstirii şi vor sluji aici, chiar în limba lor, bessă. De altfel, există şi o mărturie istorică în acest sens. În anul 570, la scurt timp de la fondarea mănăstirii, călătorul Antoninus Placentinus vizitează Peninsula Sinai. El scrie că a „întâlnit 3 călugări care cunoşteau mai multe limbi, anume latina, greaca, siriana, egipteana şi bessa”.

Iată cum apar descrişi în scrierile autorului englez Lewis Burckardt (1816) „slujitorii de pe ţărmurile Mării Negre” care locuiau în Sinai:

„Ei mărturisesc în chip unanim pogorârea lor din slujitori creştini de unde şi-i numesc ceilalţi beduini – fiii creştinilor… Se căsătoresc numai între dânşii, alcătuind o comunitate aparte din vreo sută şi douăzeci de oameni înarmaţi. Sunt o rasă muncitoare şi robustă, iar fetele lor au o faimă de superioară frumuseţe asupra tuturor beduinilor”.

Un alt scriitor arată:

„Tribul de beduini numit Gebalia, provenit din Dacia, se remarcă prin vrednicie şi pricepere; mulţi sunt meseriaşi; de asemenea, toţi copiii acestui trib ştiu să citească şi să scrie. Membrii tribului ajută şi îndrumă pe ceilalţi beduini în lucrările agricole şi în meşteşuguri”.

Marcu Beza, cercetător român preocupat să descopere comunitatea descendentă din vlahii creştini aduşi în Sinai, povesteşte în cărţile sale că a întâlnit un „beduin vlah”care l-a ajutat, fiindu-i o bună călăuză pe cărările muntelui:

„Era un om tânăr şi voinic, înfăşurat la cap cu o broboadă albă, cu cămaşă tot albă, cu cingătoare de piele şi încălţat în opinici. M-a condus pe cărările muntelui şi, la întoarcere, mi-a arătat în grădina mănăstirii colţul unde fusese îngropată, în 1750, cea din urmă femeie creştină a tribului”.

Tot istoricii au scris şi despre călugării din Moldova şi Ţara Românească care au slujit în Sinai. În anul 1533, stareţul mănăstirii a fost Ioachim Valahul, susţinut de Petru Rareş.

De altfel, toţi marii domnitori români, precum Radu Vodă cel Mare, Alexandru al II-lea Mircea, Petru Şchiopu, Neagoe Basarab, Constantin Brâncoveanu, au menţinut timp de cinci secole (până la secularizarea averilor mănăstirilor) relaţii foarte strânse cu Mănăstirea Sfantei Ecaterina, sprijinind-o cu donaţii consistente.

Influenţele arabe

Odată cu năvălirea arabilor (între 639 şi 642, Egiptul este cucerit de armatele califului Omar), situaţia vlahilor creştini de la Mănăstirea Sfânta Ecaterina începe să se schimbe. Mănăstirii i se răpesc multe din posesiunile sale, traversând şi unele perioade critice, în care a fost pusă în pericol chiar existenţa acesteia. Din cauza presiunii exercitate de către arabi, cu timpul, vlahii creştini de la Sinai încep să preia obiceiurile şi religia musulmană.

Unii dintre ei vor intra în categoria populaţiei musulmane pe care o fomau cei convertiţi – forţat sau de bună voie – la islam şi cărora le era interzisă întoarcerea la vechea tradiţie.

Totuşi, timpul a demonstrat că pentru multe secole, credinţa creştină a acestora s-a transmis mai departe. Actualii urmaşi, prin tradiţia orală transmisă de înaintaşi, îşi aduc aminte că strămoşii lor, foşti creştini, au avut o altă conduită decât ceilalţi trăitori (beduini) ai locurilor, de care nu s-au rupt total, în ciuda vremurilor nu totdeauna favorabile.

Într-o călătorie de cercetare din 1914, ieşeanul Teodor Burada află despre vlahii din Sinai informaţii preţioase de la localnicii zonei:

„Pentru ei reprezintă o mândrie a fi numiţi «sclavi (slujitori) tu Monastiru» – aşa cum este în limba greacă – dat fiind că ei slujesc acest lăcaş sfânt de foarte multe veacuri. Totuşi acceptă mai puţin numele de beduin arab dacă nu li se adaugă şi «sclavi tu monastiru». Nu doresc a fi confundaţi cu beduinii arabi”.

Vlahii şi-au păstrat religia creştină cel puţin până în secolul al XVIII-lea. Ulterior, după mărturiile istoricilor şi călătorilor, au trecut treptat la islam, fără să-şi fi pierdut cu totul conştiinţa originilor lor creştine îndepărtate. Intrând în contact cu populaţia arabă localnică, şi-au schimbat aspectul fizic şi îmbrăcămintea. Totuşi, călugării au notat în manuscrisele mănăstirii că ei prezintă un tip antropologic diferit de ceilalţi beduini din peninsulă şi au în dialectul lor „cuvinte de origine necunoscută”."

[Inteleptul Sorinica 265]

LuciaD, ca cineva care a vizitat aceasta manastire de doua ori,o data cateva or dar a doua oara aproape doua zile in care m-am catarat si pe Geabel (munte in arabeste) Caterina urcand sute de trepte care au fost cioplite in mare partein piatra,vreau sa te anunt ca pe varful muntelui se afla numai o cruce de piatra si ea nu mare. Nu mormant si nu nimica. Arheologii nu prea admit parerea ca ista este de muntele pe care Dumnezeu a dat tablele legii lui Moise,printre altele ca nu este cel mai inalt din imprejurimi.

Din tot ce ai adus este adevarat ca sclavi valahi au construit manastirea dar ei nu au venit cu familile lor si cand manastirea a fost terminata,nimeni nu a avut grija ca sa-i trimeata acasa. acesti bieti valahi au servit si inca servesc ca servitorii manastirii. S-au cuplat cu femei beduine si au adoptat stilul de viata a beduinilor. Ei amintesc ca stramosii lor erau din Romania insa eu nu am reusit sa aud ceva care seamkana cu romaneste. Ei sunt la vedere identici cu alti beduini din imprejurimi. In timpul cladirii a fost numita Manastirea Sinai si numai mai tarziu i sa schimbat numele in Sfanta Caterina.

In subsolul manastirii sunt gramezi de oasele calugarior care au murit in cursul vremii. Interesanta este si biblioteca unde se afla carti si manuscrise antice de valoare imensa. Nu este voie de atins si nu de fotografiat. Intrarea la manastire este foarte rar deschisa. Aprovizionarea se face cu un lift antic care se ridica cu o roata pe care se invarteste o franghie,Calugarii vorbesc arabeste. Rugaciunile sunt in latina si in greaca.

Hai lasa dacii in pace ca nu-i vorba de daci sicine vorbeste de "daci crestini" habar nu are de viata sa.

 

Apropo, de Sinaia ai auzit? acest nume a fost dat localitatii in onoarea Manastirii Sinai.

[Lucia N 11235]

LuciaD, ca cineva care a vizitat aceasta manastire de doua ori,o data cateva or dar a doua oara aproape doua zile in care m-am catarat si pe Geabel (munte in arabeste) Caterina urcand sute de trepte care au fost cioplite in mare partein piatra,vreau sa te anunt ca pe varful muntelui se afla numai o cruce de piatra si ea nu mare. Nu mormant si nu nimica. Arheologii nu prea admit parerea ca ista este de muntele pe care Dumnezeu a dat tablele legii lui Moise,printre altele ca nu este cel mai inalt din imprejurimi.

Din tot ce ai adus este adevarat ca sclavi valahi au construit manastirea dar ei nu au venit cu familile lor si cand manastirea a fost terminata,nimeni nu a avut grija ca sa-i trimeata acasa. acesti bieti valahi au servit si inca servesc ca servitorii manastirii. S-au cuplat cu femei beduine si au adoptat stilul de viata a beduinilor. Ei amintesc ca stramosii lor erau din Romania insa eu nu am reusit sa aud ceva care seamkana cu romaneste. Ei sunt la vedere identici cu alti beduini din imprejurimi. In timpul cladirii a fost numita Manastirea Sinai si numai mai tarziu i sa schimbat numele in Sfanta Caterina.

In subsolul manastirii sunt gramezi de oasele calugarior care au murit in cursul vremii. Interesanta este si biblioteca unde se afla carti si manuscrise antice de valoare imensa. Nu este voie de atins si nu de fotografiat. Intrarea la manastire este foarte rar deschisa. Aprovizionarea se face cu un lift antic care se ridica cu o roata pe care se invarteste o franghie,Calugarii vorbesc arabeste. Rugaciunile sunt in latina si in greaca.

Hai lasa dacii in pace ca nu-i vorba de daci sicine vorbeste de "daci crestini" habar nu are de viata sa.

 

Apropo, de Sinaia ai auzit? acest nume a fost dat localitatii in onoarea Manastirii Sinai.

 

Multumesc, draga Sorinica, pentru aceste informatii! O sa mai discutam noi doi(oder doua), cu siguranta si sa stii ca am auzit (si)de Sinaia.(da' asta numa' de te-ntreaba cineva sa-i spui)

Editat Decembrie 10, 2013 de LuciaD

[Inteleptul Sorinica 265]

 

Multumesc, draga Sorinica, pentru aceste informatii! O sa mai discutam noi doi(oder doua), cu siguranta si sa stii ca am auzit (si)de Sinaia.(da' asta numa' de te-ntreaba cineva sa-i spui)

Nu am cautat sa te jignesc. Ce am intrebat este din cauza ca la inceput Manastirea se chema Muntele Sinai insa dupa ce mostele Sfantei Caterina au fost aduse acolo i sa schimbat numele in Sfanta Caterina dar numele Sinaia a ramas asa.

[Lucia N 11235]

Nu am cautat sa te jignesc. Ce am intrebat este din cauza ca la inceput Manastirea se chema Muntele Sinai insa dupa ce mostele Sfantei Caterina au fost aduse acolo i sa schimbat numele in Sfanta Caterina dar numele Sinaia a ramas asa.

 

Este in ordine.

[Lucia N 11235]

Iata inca cateva informatii care ajuta la o mai buna intelegere a istoriei Romaniei (si nu numai) , a originii poporului traitor pe aceste meleaguri :

 

[The Unknown 15043]

 

80 de MILIOANE de oameni vorbesc limba româna, in Asia!

July 13, 2015

Lucian Cueşdean: “Limba punjabi, din India, are 2.000 de cuvinte curat româneşti, iar multe altele seamănă foarte mult cu ale noastre. Asta pentru că ei sunt urmaşii unui trib getic, ca şi noi, deşi distanţa dintre români şi punjabi este de 4.500 de kilometri”, scrie Sorin Golea.

Noi am învăţat la şcoală că daco-geţii ar fi fost o ramură a neamului tracic, care trăia exclusiv în Dacia, pe actualul teritoriu al României şi care vorbea o limbă diferită de latină. Imperiul Roman a cucerit Dacia, iar daco-geţii ar fi renunţat parţial la limba lor pentru a învăţa vorbirea cuceritorilor.

Din combinaţia acestora ar fi apărut, în timp, româna. După 20 de ani de studiu, dr. Lucian Cueşdean a ajuns la concluzia că această teorie este falsă, anunta hotinfo.ro.

Cueşdean spune că triburile getice, sub diferite nume, ocupau o arie geografică vastă, din Europa Centrală până în Asia, aproape de China şi de India.

Actuala populaţie punjabi, din nordul Indiei, de pildă, este urmaşa unui trib de geţi localizaţi în Asia Centrală cu peste 2.500 de ani în urmă.

Aceşti urmaşi ai geţilor vorbesc o limbă asemănătoare cu româna. Dar multe din cuvintele punjabi comune cu româna sunt comune şi cu latina. Problema este că acum 2.500 de ani nu exista Imperiul Roman. Asta înseamnă că geţii vorbeau o limbă “latină” mult înainte de expansiunea romană.

Războinicii geţi au urmaşi în India

 “Am pornit de la informaţiile legate de marele trib al masageţilor, atestat în centrul Asiei de către istoricii antici şi pomeniţi în Evagrius Scholasticus, scris în secolul VI d.Hr. şi tradus în formula Ecclesiastical History de către E. Walford în 1846, din care citez:

«Actuala populaţie JAD din nordul Indiei este descendenta masageţilor. În limba pahalavi, messagetae este tradus Marii Jats».

 

Am plecat pe urmele acestei populaţii, Marii Jats. Chinezii îi numeau Yueci, adică Geţi, consemnând dominaţia lor în Punjabi.

 

Deci, geţii au trăit cândva în Punjabi. De reţinut: neamurile geto-dacice vorbeau aceeaşi limbă, după cum spune geograful antic Strabon (60 î.Hr.-26 d.Hr.), adică de la Carpaţi până în centrul Asiei”, ne-a spus Lucian Cueşdean.

 

Dacă geţii au stăpânit teritorii din Europa până în Asia, dacă populaţia punjabi este o urmaşă a acestora, iar românii sunt, la rândul lor, urmaşi ai geţilor, dr. Cueşdean a fost curios să vadă dacă există vreo legătură lingvistică între noi şi ei, comparând cuvintele din cele două limbi.

“După 20 de ani de studiu, am ajuns la concluzia că cele 80 de milioane de persoane ale comunităţii punjabi vorbesc o română arhaică.

Au 2.000 de cuvinte identice, multe din ele comune şi cu latina. Dar dacă punjabi este o limbă vorbită cândva de geţi, înseamnă că neamurile getice vorbeau o limbă «latină» înainte de apariţia Imperiului Roman. De unde rezultă că limba română e mai veche decât latina.

Concluzia e că într-un trecut imemorial exista o singură limbă europeană, cel mai probabil româna arhaică, sau getodaca, şi care printr-o serie de migraţii şi modificări a născut toate limbile numite indo-europene, printre care şi latina. Iar războiul dacoroman a fost unul fratricid.

Până în ziua de azi se vorbeşte româna sau aromâna din nordul Mării Adriatice, până la Volga. Mai mult, în Kazahstan sunt acum, oficial, 20.000 de vorbitori de limbă română”, spune Cueşdean.

A studiat 20 de ani problema masageţilor. Lucian Cueşdean are 70 de ani şi şi-a dat doctoratul în ştiinţe medicale. Înainte de 1989 a lucrat câţiva ani în Libia, fost teritoriu al Imperiului Roman.

Acolo a început să caute explicaţii pentru faptul că dacii au renunţat la limba lor în favoarea latinei, iar libienii nu. În 1990, studiind toată istoriografia legată de geţi, a ajuns la datele despre masageţi, care l-au condus la urmaşii lor, populaţia punjabi.

http://mistere-romania.info/2015/07/incredibil-80-de-milioane-de-oameni-vorbesc-limba-romana-in-asia/