Credeti ca putem comunica cu spiritele?

[ioanide 3]

BUUUHUHUUU :offtopic:))

Cred ca putem comunica insa nu ni se raspunde sau chiar daca ni s-ar raspunde nu putem percepe mesajul fiind in 2 nivele de existenta diferite.

[Fluturel 566]

Sunt nevoita sa te contrazic. Se raspunde,insa doar ce se da voie.Iti spun asta din propia experienta!

 

Adica ?

Cine nu ii da voie ?

SI ce inseamna proprie experienta. Detaliaza plz. Ai facut spiritism ?

[ioanide 3]

Sunt nevoita sa te contrazic. Se raspunde,insa doar ce se da voie.Iti spun asta din propia experienta!

Sunt nevoit din respect pentru tine sa te cred.Insa cum percepi mesajele tu fiind in carne iar spiritele intruna din lumile astrale ca entitati spirituale?Raspund doar ceea ce li se da voie?Si acolo este stapana shur'tugal??Credeam ca "vom muri si vom fi liberi"vorba unor tineri,cinste lor!

[Ravl 171]

Dar nici ca nu este.

M-ai facut sa zambesc :stars: mi-am adus aminte de o povestioara:cu ceva ani in urma a murit un vecin al mamei(destul de tanar-39 de ani).in dimineata zilei de inmormantare la visat mama cum statea la dansa in camera,se tinea cu mana de pantalon(parca sa nu ii cada)si i-a spus destul de nervos, ceva in genul " eu acum o sa stau tot timpul sa imi tin pantalonii?! spunetii lu`Mariana(sotia) sa imi puna cureaua!"

s-a trezit buimacita mama si...fuga la vecina sa-i spuna.Surpriza! Sotia lui uitase sa ii puna curea la pantalon! :blink:

stii,,am un prieten care a venit cu o teorie interesanta si care doreste sa o puna in aplicare la inst. de la magurele.spune ca lutul "vorbeste".adica liniile lasate de mana modelatorului, se pot citi, cam pe acelasi principiu cu placa de pick-up.evident daca va reusii sa demonstreye asa ceva, insemana ca totul in jurul nostru comunica, chiar si o farfurie de lut...insa nu stim sa citim semnele.

cat despre spirite...uneori frecventele se mai incaleca!

[Ravl 171]

Ehhhh.. si cand eu ii spuneam fica-mi sa nu lase farfuria nespalata ca tipa dupa ea.....nu ma credea :stars:

:blink: pentru prima oara in seara aceasta am zambit !

[Ravl 171]

se spune ca este de ajuns sa te rogi sa primesti un raspuns si-l vei primi.Dimnezeu comunica cu noi prin multe metode... Tre doar sa vrem sa si vedem asta.

si totusi...putem comunica? biblia crestina ne spune ca DA!

[Yvo 8]

nu mi-e frica de un hot, cat mi-e frica de o fantoma....da! eu cred dar sper sa nu o fac niciodata

[zzzxxx 0]

Nu stiu daca exista spirite, fantome sau mai stiu eu ce dar, cu siguranta, sufletele celor morti pot transmite mesaje. Si o fac intr-un mod original, noi trebuie doar sa-i intelegem.

Asa s-a intamplat cu niste ani in urma cand mama mea a iesit la pensie. A fost un eveniment, cel putin pentru noi, si l-am tratat cu respectul cuvenit. Cat am pregatit preparatele pentru masa de seara, am vorbit despre tata, mamaia si alti unchi si matusi care am fi vrut sa fie cu noi, sa se bucure si ei de bucuria noastra si a mamei. Dar...

Seara era calda, senina, blanda, era doar august, si-am pus mesele afara, sub bolta de vita de vie. Venisera deja o parte din cei invitati, cand, nu mai stiu cine a propus sa bem niste bere. Am umplut paharele dar, cand am dat sa le luam de pe masa, au inceput sa se rastoarne unul cate unul. Nimeni nu se sprijinea de masa, nimeni nu a atingea masa. Eram toti in jur si ne straduiam sa prindem paharele. Toti radeam si nu stiam ce se intampla. La un moment dat, o ruda mai in varsta de-a noastra ne-a intrebat daca peste zi am vorbit cumva despre ai nostri care nu mai erau. Eu si mama am raspuns odata, sigur ca vorbisem. Atunci, ruda aceea a noastra i-a propus mamai sa umple din nou paharele, ea singura, cu mana ei, pentru ca era sarbatoarea ei si toate pregatirile se facusera cu banii ei, sa-i numeasca pe cei care nu mai erau si sa dea de pomana. Zis si facut. Lucrurile s-au linistit si pe tot parcursul petrecerii nu a mai fost nimic ciudat. Poate nu mi-as fi putut explica niciodata aceasta intamplare daca... Tarziu dupa aceasta am povestit intamplarea ca pe un fapt divers si mi s-a explicat ca sufletele celor dusi au fost printre noi si au vrut sa primeasca ceva de la masa mamei. Prezenta si-au facut-o rasturnand paharele.

[zzzxxx 0]

Nu stiu ce a fost. Poate deslusim impreuna.

Spre seara am citit un articol despre ingeri. Cred ca nu a reusit sa ma convinga pentru ca m-am aratat sceptica in privinta celor citite. Era vara, o caldura de neimaginat pentru cei care nu locuiesc la bloc, la etaj. Asa ca m-am culcat foarte lejer imbracata si neacoperita. La o bucata de noapte, cu siguranta, dupa miezul noptii, o voce in dormitor mi-a spus ca ar trebui sa ma acopar ca nu e tocmai bine sa dorm asa ... ca, de fapt, nu mai sunt un copil. A fost o voce de barbat, de adult pe care am auzit-o extrem de clar si aproape de mine... Dovada ca m-am trezit, am aprins lumina, m-am dat jos din pat, am verificat usa de la intrare si am deschis usile de la toate incaperile apartamentului. Am scos din sifonier un cearsaf, m-am acoperit si am adormit imediat. Problema e ca nu mi-a fost de loc frica, nu m-am speriat, n-am luat-o la fuga pe jos, pana la gara, asa cum mi-a spus ca ar fi facut persoana careia i-am povestit, dupa un timp, ce mi s-a intamplat.

 

In seara aceea, batrana doamna avea chef de vorba. Eu nu prea aveam chef de ascultat, dar mi-era jena sa ma ridic si sa plec pe alta banca. Si bine am facut. Iata ce a povestit la un moment dat. Mi-a spus ca vacantale de vara si le petrecea, de regula, la Iasi. Ea si un verisor de-al ei, tot din Bucuresti, se intalneau in fiecare vara la aceeasi matusa. Intr-una din seri, pe cand se plimbau pe Strada Mare, dintr-o data s-a pornit un vant, nu foarte puternic, dar destul cat din maldarul de gunoaie din fata unui magazin evreiesc sa imprastie bucatile de ziare rupte. Asa se face ca un colt de ziar, nu mai mare de o palma, sa i se lipeasca varului ei chiar pe pieptul camasii. Copilul a luat bucata de ziar in mana si si-a aruncat ochii pe ea. Spre uimirea ei, a doamnei care povestea, varul a inceput sa planga acolo, in mijlocul drumului. Pe hartie nu era nimic altceva decat un anunt mortuar care anunta moartea mamei lui a carei inmormantare urma sa fie chiar a doua zi. Matusa la care stateau stia de moartea mamei copilului dar, considerand ca este prea mic sa treaca printr-o asa incercare, de comun acord cu celelalte rude, a decis sa nu spuna nimic si sa ramana in Iasi cu copiii. N-a mai fost posibil. In aceeasi noapte au pornit cu totii spre Bucuresti si-au ajuns la timp pentru inmormantarea de a doua zi... :P

[Ravl 171]

Nu stiu ce a fost. Poate deslusim impreuna.

Spre seara am citit un articol despre ingeri. Cred ca nu a reusit sa ma convinga pentru ca m-am aratat sceptica in privinta celor citite. Era vara, o caldura de neimaginat pentru cei care nu locuiesc la bloc, la etaj. Asa ca m-am culcat foarte lejer imbracata si neacoperita. La o bucata de noapte, cu siguranta, dupa miezul noptii, o voce in dormitor mi-a spus ca ar trebui sa ma acopar ca nu e tocmai bine sa dorm asa ... ca, de fapt, nu mai sunt un copil. A fost o voce de barbat, de adult pe care am auzit-o extrem de clar si aproape de mine... Dovada ca m-am trezit, am aprins lumina, m-am dat jos din pat, am verificat usa de la intrare si am deschis usile de la toate incaperile apartamentului. Am scos din sifonier un cearsaf, m-am acoperit si am adormit imediat. Problema e ca nu mi-a fost de loc frica, nu m-am speriat, n-am luat-o la fuga pe jos, pana la gara, asa cum mi-a spus ca ar fi facut persoana careia i-am povestit, dupa un timp, ce mi s-a intamplat.

:P

sincer ?

eu cred ca ai "ispitit" vreun inger!

de fapt nu este chiar o prostie, biblia o confirma!