Cand trece durerea din suflet...

[Simplu_X 4]

E... tata...

Asta ce a fost?

[Dally 5]

Asta ce a fost?

Deadangel e tatal fetitei.

[Simplu_X 4]

Nu am stat sa citesc tot topicul, dar primul post mi-a dat de inteles ca isi doreste sa vorbeasca cu altii in situatia asta... Eu zic ca procedeaza gresit. Trebuie sa lupte sa nu se mai intample astfel de cazuri...

[Dally 5]

Nu am stat sa citesc tot topicul, dar primul post mi-a dat de inteles ca isi doreste sa vorbeasca cu altii in situatia asta... Eu zic ca procedeaza gresit. Trebuie sa lupte sa nu se mai intample astfel de cazuri...

Cum poate lupta cineva impotriva sortii?

[flori de camp 33]

din ce am inteles, problema mai mare e faptul ca in urma neintelegerilor si invinuirilor nu mai poate comunica cu mama micutei si incearca sa gaseasca o solutie pentru eliminarea acestei probleme. :crazy:

[Simplu_X 4]

Ok, am citit si eu totul. Imi sustin ideea, nu trebuie sa caute alti oameni cu astfel de probleme doar sa discute pentru a ajunge sa scapa de suferinta mai usor. Sunt asociatii ce sunt foarte unite... Strang bani pentru oameni bolnavi, ajuta acesti copii etc.

Nu judec pe nimeni, dar s-au facut multe greseli acolo din cate vad eu..

Asta este viata, chiar imi pare rau.. MERITA SA LUPTI! Lupta pentru alti copii!

[Darianna 73]

In primul rand trebuie sa lupte pentru el. E destul de clar ca in primul rand are nevoie EL de ajutor.

Deadangel, ce trebuie tu sa faci este sa iti lasi actuala sotie sa te ajute in continuare si sa te gandesti mai mult la tine...abia apoi la fosta sotie. Stiu, suna egoist, dar daca nu te poti ajuta pe tine, ce te face sa crezi ca o poti ajuta pe ea?

Da, nu ar trebui sa se intample niciodata asta, sa moara copilul inaintea parintelui, dar toti suntem datori cu o moarte. Cat a apucat sa traiasca fetita ta?

 

Stiu cum e sa ai de-a face cu moartea. Si-a bagat de multe ori coada in familia mea, dar trebuie sa merg mai departe. Nu ajuta pe nimeni daca eu imi pierd mintile.

Stiu ca e greu, dar nu mai incerca sa intelegi de ce a trebuit sa o ia Dumnezeu pe ea. Nu vei ajunge la nici o concluzie, dar poate ca ii este mai bine asa, decat daca ar fi trait si ar fi suferit toata viata din cauza bolii.

Cu actuala sotie ai copii? Daca nu, nu v-ati gandit ca asta te poate ajuta? Nu sa inlocuiesti coplul pierdut, ci sa iti focalizezi atentia si iubirea asupra unui suflet, sange din sangele tau.

 

Imi cer scuze daca am fost indiscreta!

:crazy:

[Simplu_X 4]

Unii oameni isi gasesc linistea atunci cand ii vad pe altii ca au scapat de anumite probleme asemanatoare. Asta am vrut sa subliniez.

[flori de camp 33]

unii oameni gasesc un limbaj comun, comunica mai usor cu oamenii care au trecut prin experiente similare. :cry:

[puiu.t 21]

In fiecare seara ma rog pentru ea, in fiecare dimineata este in inima si in sufletul meu.Nu m-am dezobisnuit sa o plang.Este enorma durerea.Am fost la psiholog si nu m-a ajutat in sensul de a alina suferinta cumva, doar aveam pe cineva strain cu care sa pot discuta despre cum m-a afectat pierderea ei. Mama fetitei mele m-a invinovatit pentru faptul ca eu mi-am dorit copilul mai mult decat ea, aveam amandoi 24 de ani cand ea era insarcinata si nu isi dorea atat de mult un copil. Cand s-a nascut am aflat ca are o malformatie la inima si ca nu se poate opera in Romania, iar noi nu am reusit sa strangem suficienti bani sa ne salvam copilul. Cautam atunci vinovati, ne-am invinovatit unul pe altul, pe Dumnezeu, pe cei de langa noi. Uram tot ce era in jurul nostru si mai ales unul pe celalalt. Eram orbiti de durere. Am divortat la scurt timp, la insistentele ei. Nu mai suporta sa ma vada si i se parea ca eu nu ii fac decat rau. Un an de zile m-am inecat in bautura si nu mi-a pasat de nimic, m-am lasat de serviciu si stateam la ai mei care erau ingroziti, terifiati de ce mi se intampla. M-am trezit intr-un final si am plecat sa muncesc pe un santier in strainatate, sperand ca distanta si timpul o sa rezolve ce simt pentru ca mi se scurgea viata din mine la fiecare gand, la fiecare amintire. Am intrerupt orice legatura cu fosta sotie pentru ca asa dorea ea, ne vedem doar o data pe an. M-am intors in Romania si am avut noroc sa imi reiau serviciul, care ma ajuta foarte mult. Acum sunt casatorit cu o femeie minunata care ma poate intelege si care ma ajuta in fiecare zi, ma sustine cand ma simt infirm si nu am putere nici sa ma misc, a fost ideea ei sa discut pe forum problema mea in speranta ca ma pot ajuta aceste discutii si poate acestea la randul lor pot ajuta pe altii. Cand imi vine sa urlu de disperare si ceilalti au nevoie de mine sa fiu puternic nu ma pot baza doar pe ea, mi se pare ca ii fac si ei rau fara sa aiba nici o vina. Fosta mea sotie ma invinovateste in continuare si as vrea mult sa o ajut sa treaca peste suferinta care nu o lasa sa vada lucrurile altfel, as vrea sa o ajut sa nu mai sufere. Am citit tot ce mi-ati scris pe parcursul zilei de azi si va multumesc din suflet. Eu nu am renuntat la doliu si il voi purta toata viata, poate ca e un semn rau insa ma ajuta sa arat ca nu am uitat nici o clipa, este felul meu de a arata ca nu inteleg de ce a trebuit sa se intample asa.

prietene, tine-te tare! indiferent cat va fii de greu