Cand trece durerea din suflet...

[black sofiah 0]

Mai sunt doua saptamani si se vor implini 5 ani de cand fetita mea a murit...Suferinta mea a ramas mereu aceeasi, la fel de cruda cu mine. Am primit toate sfaturile posibile sa ma impac cu ideea ca nu mai este printre noi, insa as avea nevoie sa discut cu oameni care au trecut prin asta. Despre mama copilului meu nu mai stiu nimic de aproape un an, urmeaza sa ne vedem in curand la mormantul fetitei noastre si as vrea sa fiu destul de puternic sa o pot sprijini moral macar pe ea. A trecut cineva printr-o astfel de situatie? Ma puteti sfatui?

 

 

As vrea sa pot exprima cat empatizez cu suferintza ta dar din pacate nu exista cuvinte care sa alcatuie propozitiile necesare sa te aline..ai incercat sa povestesti cu un psiholog?..poate cine stie te va ajuta sa fie mai usoare diminetile cand te trezesti si itit aduci aminte shi noptile cand adormi cu aceste ganduri...cele mai sincere condoleantze

[mirela b 2]

Matusa mea si-a pierdut fiul (varul meu unic) la revolutie, impuscat in cap. Avea 20 de ani. Dupa vreo 6 luni a decedat si sotul ei iar dupa vreo alte 6 luni si tatal ei iar apoi si mama ei dupa vreo 3 ani parca. Tipa nu mai e in apele ei de atunci insa trebuie sa va marturisesc ca nici inainte de toate astea nu era prea ...normala. Foarte egoista. Acum si-a mai revenit in sentimente dar are remuscari crunte si a descoperit ca viata ei nu mai are nici un sens.

 

Toata lumea e muritoare si mai devreme saumai tarziu toti crapam. Normal e sa moara aia mai batrani si dupa aia copiii lor da' nu te joci cu karma omului. Nimic nu e intamplator. Din orice oroare poti sa inveti ceva. Numa' sa vrei sa inveti.

[K0ntr0 0]

....he....nu o lua ca pe un atac la persoana-ti..

..dar reiese din ce spui tu, ca toate postarile imprastiate de tine pe acest forum sunt in fapt niste iluzii..

...toate sfaturie bune date de parintii tai cand erai mic erau de fapt niste iluzii ale lor/tale?

hm...

sunt oameni care dau sfaturi demne de urmat si oameni care dau cu mucii in fasole...

...iar incurajarile scrise pe acest topic nu tin de "iluzoriu"...vin din compatimire, mila, durere,...etc..

fiecare isi duce la un moment dat "crucea"..iar atunci cand i se pare grea, un sfat venit din "inima", o incurajare, nu este o iluzie...eu cred ca tine de solidaritate...

...." sa nu-i dea Dumnezeu omului cat poate duce"...

..................

toate bune

No offence taken, dar ai inteles eronat. Ma refeream la sfaturi in situatia asta, nu fi absurd.

Si acum te intreb eu: crezi ca exista cu adevarat leac la o problema ca asta?

[Ma 48]

No offence taken, dar ai inteles eronat. Ma refeream la sfaturi in situatia asta, nu fi absurd.

Si acum te intreb eu: crezi ca exista cu adevarat leac la o problema ca asta?

 

Nu exista Kontro , chiar nu exista oricat ai vorbi si oricat de bine intentionat ai fi sa ajuti ...durerea asta nu ti-o poate alina nimic . Incet , incet , incepi sa traiesti , o altfel de viata decat pana atunci , cu drumuri lungi si dese la cimitir , cu amintiri care raman , cu dor fata de copil .

[Ghijoi 686]

Mai sunt doua saptamani si se vor implini 5 ani de cand fetita mea a murit...Suferinta mea a ramas mereu aceeasi, la fel de cruda cu mine. Am primit toate sfaturile posibile sa ma impac cu ideea ca nu mai este printre noi, insa as avea nevoie sa discut cu oameni care au trecut prin asta. Despre mama copilului meu nu mai stiu nimic de aproape un an, urmeaza sa ne vedem in curand la mormantul fetitei noastre si as vrea sa fiu destul de puternic sa o pot sprijini moral macar pe ea. A trecut cineva printr-o astfel de situatie? Ma puteti sfatui?

 

 

prietene nu sunt in masura sa-ti dau sfaturi(si nu stiu care din noi este)...am pierdut unul dintre parinti-dar nu se compara-

ce sa-ti zic...cauta sa fii mai tare decat mama fetitei!

[flori de camp 33]

Acelasi dumnezeu care i-a luat copilul si l-a nenorocit pe viata?

Il mai iubesti pe dumnezeu dupa o 'binecuvantare' ca asta? Mai crezi in protectia si justitia lui?

nu vreau sa intru in polemici pe topicul acesta asa ca o sa-ti raspund scurt.

nimic nu se face fara voia celui de sus si alegerile (liberul arbitru) noastre.

in ce priveste protectia si justitia lui ... sunt lucruri pe care noi nu le putem patrunde.

[Dally 5]

Puterea sa mergeti mai departe o veti gasi doar in voi.... durerea din suflet nu trece, nu sunt retete de vindecare.

 

Sufletul puiului vostru e langa voi si e bine. Va veti convinge de asta candva...Pana atunci, curaj si putere sa aveti!

Editat Octombrie 25, 2007 de Hadaly

[CavalerulJedi 787]

Spune-mi Jedi, ai 'inteles' de ce moare tatal tau.

De ce?

Ca sa-mi demonstreze mie la prima mana efectele nocive ale alcoolului... ca sa invat lectia asta cu un pret scump si sa nu trebuiasca sa trec si eu ce trece el acum.

[Ghijoi 686]

as recomanda mai multa decenta in postarile din acest topic!

[deadangel 0]

In fiecare seara ma rog pentru ea, in fiecare dimineata este in inima si in sufletul meu.Nu m-am dezobisnuit sa o plang.Este enorma durerea.Am fost la psiholog si nu m-a ajutat in sensul de a alina suferinta cumva, doar aveam pe cineva strain cu care sa pot discuta despre cum m-a afectat pierderea ei. Mama fetitei mele m-a invinovatit pentru faptul ca eu mi-am dorit copilul mai mult decat ea, aveam amandoi 24 de ani cand ea era insarcinata si nu isi dorea atat de mult un copil. Cand s-a nascut am aflat ca are o malformatie la inima si ca nu se poate opera in Romania, iar noi nu am reusit sa strangem suficienti bani sa ne salvam copilul. Cautam atunci vinovati, ne-am invinovatit unul pe altul, pe Dumnezeu, pe cei de langa noi. Uram tot ce era in jurul nostru si mai ales unul pe celalalt. Eram orbiti de durere. Am divortat la scurt timp, la insistentele ei. Nu mai suporta sa ma vada si i se parea ca eu nu ii fac decat rau. Un an de zile m-am inecat in bautura si nu mi-a pasat de nimic, m-am lasat de serviciu si stateam la ai mei care erau ingroziti, terifiati de ce mi se intampla. M-am trezit intr-un final si am plecat sa muncesc pe un santier in strainatate, sperand ca distanta si timpul o sa rezolve ce simt pentru ca mi se scurgea viata din mine la fiecare gand, la fiecare amintire. Am intrerupt orice legatura cu fosta sotie pentru ca asa dorea ea, ne vedem doar o data pe an. M-am intors in Romania si am avut noroc sa imi reiau serviciul, care ma ajuta foarte mult. Acum sunt casatorit cu o femeie minunata care ma poate intelege si care ma ajuta in fiecare zi, ma sustine cand ma simt infirm si nu am putere nici sa ma misc, a fost ideea ei sa discut pe forum problema mea in speranta ca ma pot ajuta aceste discutii si poate acestea la randul lor pot ajuta pe altii. Cand imi vine sa urlu de disperare si ceilalti au nevoie de mine sa fiu puternic nu ma pot baza doar pe ea, mi se pare ca ii fac si ei rau fara sa aiba nici o vina. Fosta mea sotie ma invinovateste in continuare si as vrea mult sa o ajut sa treaca peste suferinta care nu o lasa sa vada lucrurile altfel, as vrea sa o ajut sa nu mai sufere. Am citit tot ce mi-ati scris pe parcursul zilei de azi si va multumesc din suflet. Eu nu am renuntat la doliu si il voi purta toata viata, poate ca e un semn rau insa ma ajuta sa arat ca nu am uitat nici o clipa, este felul meu de a arata ca nu inteleg de ce a trebuit sa se intample asa.

Editat Octombrie 25, 2007 de deadangel