Chiar daca pare un truism rasuflat... sursa problemelor tale sta in modul in care gandesti... in gandurile care iti vin in cap. Dar tu nu esti gandurile tale... tu esti altceva... Acest "altceva" nu poate opri gandurile dar le poate transforma, le poate metamorfoza in altceva. In capabilitatea asta de transformare sta puterea de a depasi situatia.
Omul a fost, este si va ramane o masina de creat intelesuri iar intelesurile astea pe care le creaza sunt sursa fericirii si nefericirii lui. Problema pe care ai incercat sa o expui tu aici este prezenta DOAR pentru ca tu ii acorzi un inteles negativ. Fara intelesul ala negativ problema NU EXISTA.
Uite... sa-ti dau un exemplu mai concret. Sa zicem ca apropierea Craciunului sau a Revelionului provoaca intr-o persoana la nivel constient sau subconstient o analiza realista a propriei situatii... iar in urma analizei realizeaza ca nu e ce ar fi trebuit sa fie.
Pana aici e bine. De aici incolo nu mai sunt de acord. Conform cu AT-ul lucrurile stau cam asa:
Sa luam cazul meu, ca e mai simplu. Craciunul: perioada de bucurie ce ar trebui sa fie petrecuta cu familia (nu neaparat, un parinte OK din ala din Vest da copilului sau permisiuna: "sa fi fericit oriunde poti tu sa fi fericit"; unul non-OK din Romania "proroceste" copilului sau: cand ai esec esti liber sa te intorci acasa sa ai grija de mine). De cand am inceput sa gandesc si eu mai matur, mi-am dorit o famile; o sotie si 2-3 copii... in liceu aveam obiceiul sa visez si sa fiu nesigur daca primul copil ar trebui sa fie in timpul facultatii sau imediat dupa... Ani au trecut, a trecut liceul, a trecut facultatea (una lunga de 6 ani) si apoi au inceput sa treaca anii. (a avea o nevasta si 2 copii nu tine de maturitate doar, tine de executarea unui instinct cu ajutorul Adultului-maturitatea-ratiunea care ar trebui sa fie in acord cu sentimentul adica Copilul din tine. Esecul in executia unui program instinctual poate inebuni un om inconstient a carui traire interioara se rezuma doar la executia unui program).
Sarbatorile de Craciun/Revelion erau atat de greu de tolerat incat anul trecut am facut prostia sa ma leg de o prietena buna (inca nu ti-ai rupt dependenta de familia in care te-ai nascut ca se devii autonom emotional;ce familie ai avut? una reala bazata pe sentiment sau una nevrotica bazata pe programe instinctuale? dependenta, nostalgia, melancolia nu apar cand e iubire ci doar cand lipsa iubirii e compensata de dependenta emotionala). Am intrat intr-o relatie in care stiam ca nu aveam ce cauta si desi am trecut cu brio peste sarbatori... mi-am pierdut una dintre cele mai bune prietene (a fost posibil pentru ca nu ai avut un contract clar cu ea in momentul cand ai dorit sa te culci cu ea; trebuia facuta diferenta intre prietenie, sex si iubire, fara sa le amestecati iar unii oameni sunt anteprogramati - vezi Olanda, Germania - pt a intelege un contract si a decide sa-l accepte sau nu si sa-si asume urmarile care nu e obligatoriu sa fie negative; contractul e ceva de genul: <<stiu ca esti doar prietena mea, dar in momentul asta ma atragi sexual, mi-ar place sa fac dragoste cu tine, tie ti-ar place?>> si spui asta pt ca flerul tau citeste daca femeia e anteprogramata sa accepte asa ceva (sex fara iubire) in conditiile in care realizezi ca si ea e atrasa sexual de tine; sunt si femei inteligente care fac sex cand au nevoie fara sa compenseze cu mancatul la ora 3 dimineata dar barbatul sa aiba bunul simt sa comunice clar ce vrea si sa nu minta ca nu tine; clar ca daca observi ca ea nu e atrasa sexual de tine si faci propuneri strici totul). Acum 2 ani de Revelion am baut cat am putut si apoi m-am culcat (mamica ta isi face datoria)... De unde toata suferinta asta? Din interiorul meu, din modul in care ma vedeam (suferinta vine din faptul ca nu ai cautat raspunsurile unde trebuie si ai ramas dependent de familia primara). Din intelesul pe care il acordam eu situatiei. Si ma vedeam urat, ma vedeam ca pe un esec, ca pe o persoana pe care iubirea o ocoleste, ca pe un ciumat al societatii al carui viitor nu avea decat singuratate (joc de autoagresiune Parinte-Copil; sunt destui "frumosi" care s-au autodistrus pt ca mintea lor era "urata", programata negativ de parinti).
Acum am 31 de ani, sunt inca singur. Nu tu sotie iubitoare nu tu copii. Situatia e la fel daca nu mai rea. Aseara sora mea a trecut pe la ai mei cu prospatura de bebe Niko (putina invidie rautaceoasa; nu are rost sa invidiezi o femeie care a momit sexual un barbat pentru a procrea cu el, e cel mai facil lucru din lume si totodata caramida nevrozei), o dulceatza de nepot cum rar vezi. Tata e in spital la paracenteza (e bolnav de ciroza in ultimul stadiu; daca a fost alcoolic ar trebui sa sti ca tatal tau a fost o victima iar mama ta agresorul lui si implicit al tau). Si totusi, in ciuda la toate astea... ma simt super. Am inteles ca eu dictez cum trebuie interpretata o situatie. Am ales sa vad in nepotel o ocazie suplimentara pentru a-mi ajuta sora (falsa datorie; ai ales sa compensezi deficitul din viata proprie parazitand viata personala a surorii tale - compensare prin parazitare; lasa sora in pace sa-si traiasca singura viata; chiar daca vei cauta pe viitor o sotie care seamana cu sora sau mama ta tot e mai bine decat sa ramai insurat cu sora ta). Am ales sa invat din necazul tatei ca alcoolul (de aici reiese ca Parintele critic negativ din capul tau e mama ta, vezi jocul "alcoolicul") e o sluga buna dar cand devine stapan ucide (alcoolul nu e niciodata sluga, e totdeana stapan; de fapt e o substanta care ca si medicamentele psihiatrice amutesc pentru o vreme vocile critice din mintea omului, vocile Parintelui care l-a crescut pe alcoolic si care sunt apoi suplinite de partener). Caut lectiile ascunse din toate evenimentele aparent negative. Caut sa vad pozitivul PREZENT in orice (nu e rau, dar asta nu-ti explica nimic intocmai ca articolele despre gandirea pozitiva scrise unii altora in revista formula AS; au loc mereu recaderi). Am ales sa vad in singuratatea mea o disponibilitate personala pentru persoana aia pe care o visez (inceteaza sa mai jinduiesti si sa mai tanjesti dupa anumte paternuri). Si am ales voluntar sa prefer sa fiu singur decat sa mai intru intr-o relatie "calduta" (da, e preferabil, cam greu sa intri in relatii "caldute" cu o femeie latina, poti doar in relatii "fierbinti"; am auzit de o fata care umbla in disperare sa se casatoreasca, sta cate un an cu unu dupa care i-l ia la bataie daca ala refuza sa se casatoreasca cu ea, ce mai se bat in parte, ca de la egal la egal; omul e tot un animal care trebuie sa-si indeplineasca instinctele, dar nu cu pretul nebuniei zic eu). STIU ca de urmatoarea partenera numai moartea ma va mai desparti (inceteaza sa vezi lucrurile in alb-negru ca Hitler, duce la sinucidere). Si stie asta fiecare fibra din corpul meu... pentru ca nu mai sunt dispus sa fac compromisuri la lucrurile pe care eu le consider importante (poti face compromisuri scurte reciproc recunoscute si acceptate, dar mi-e teama ca trebuie sa emigrezi pentru asta). Mi-am asumat responsabilitatea pentru viata mea. Am scos busola constiintei (busola sentimentelor in acord cu nevoile tale si ale celuilalt) din "buzunarele mintii" si o consult pe cat de des e nevoie pentru a-mi ajusta drumul.... iar daca ea zice inainte si inainte e rost de suferinta (busola sentimentelor te indreapta doar spre fericire, daca intervin accidentele hazardului nu fac parte din busola personala deci nu are rost sa suferi)... primesc suferinta aia cu bratele deschise (deci, renunta la busola parentala, asa zisa busola a constiintei si asculta busola sentimentului din tine; de ce? pentru ca constiinta e reprezentata de ceea ce au sadit parintii nostri in noi ori in majoritatea cazurilor parintii au facut greseli foarte mari de educatie cu noi) pentru ca am ajuns sa inteleg ca suferinta e focul cu care se caleste caracterul si ca cei ce sufera mai mult sunt cei ce pot iubi mai mult... ca asa cum spunea Maestru (prostii, nu suferi ca sa iubesti mai mult, ci poti suferi mai mult daca iubesti de la inceput...)... cu cat sapa mai mult suferinta in inima ta cu atat mai multa iubire poate tine (masochism oriental ilogic; intai e iubirea si apoi eventual suferinta cauzata de hazard cand de exemplu un sot isi ingrijeste sotia grav bolnava, un parinte copilul nascut grav bolnav, dar toate din iubire; eu nu m-as lua deloc dupa maestrii orientali pentru ca nu sunt un model bun, vezi mizeria si saracia din India, nebunia balegii sfinte, a mancatului din blid cu sobolanii, luxul orbitor in care traiesc Maestrii, vilele cu care au impanzit Occidentul din cotizatiile celor pe care-i pastoresc).
Nu stiu care e situatia ta... dar un lucru il stiu sigur... atat problemele tale cat si solutiile la problemele tale tot intre urechi se afla (idem pentru toti).
