uituca 0 Raportează post Postat Mai 6, 2005 De multe ori nu reusim sa fim cu persoana iubita,si incercam sa iubim cat pentru 2.Dar oare reusim? :tease: Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
giovi 10 Raportează post Postat Mai 6, 2005 Eu nu cred ca se poate, si daca se intampla, nu e bine. Desi atunci cand iubesti, faci totul ca sa fi alaturi de persoana iubita, cred ca ar trebuii sa avem toti un pic de orgoliu... eu cel putin nu as putea sa fiu cu cineva, stiind ca nu tine la mine/ nu ma iubeste (depinde de cat de serioasa e relatia) Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
AnMar 1 Raportează post Postat Mai 7, 2005 E bine si un pic de orgoliu dar numai un pic.De fapt nici nu stiu care e granita dintre demnitate si orgoliu sau daca exista vreuna!Ce stiu sigur e ca tot ce e prea mult strica. :tease: Si mai depinde si de cat de sigur esti pe propriul Eu.Daca sti ca poti depasi situatia si trece mai departe fara prea multe rani e mai usor sa tai "raul" de la radacina. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
pufuletz 1 Raportează post Postat Mai 7, 2005 hmmm....nu cred ca e vorba de orgoliu...e o greseala ideea de a iubi pentru aman2. eu cred ca iubire e atunci cand e reciproca, cand are un mediu propice sa se consume(poate ca nu m-am exprimat in termeni literari :pee). daca continui aceasta idee a iubirii neimpartasite risti sa o transformi intr-o obsesie. intr-o idee fixa.... atunci cand iubesti cu adevarat faci in asa fel incat sa va fie bine si nu prea mai e vorba de orgoliu, treci peste el(atunci cand exista iubire nu poate exista ideea de calcare in picioare deci nici de lipsa de demnnitate)...si daca lasi mai mult de la tine asta nu inseamna ca iti pierzi demnitatea....din contra e un lucru bun caci reusesti sa treci peste egoismul tau si nu te gandesti numai la persoana ta. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
giovi 10 Raportează post Postat Mai 7, 2005 probabil am folosit gresit cuvantul -orgoliu- cred ca ce am vurt sa spun, era mai degraba -deminitate' sunt de acord cu ce a zis pufulet, insa asta intr-o relatie, si o dragoste care vine din ambele parti; dar data tu esti singurul care ofera in aceea relatie, nu mi se pare a fi un lucru bun. Nu cred ca o dragoste in care doar iubesti, sau doar esti iubit e o dragoste asa cum a trebuii sa fie... Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
uituca 0 Raportează post Postat Mai 7, 2005 uneori trebuie sa-ti mai calci pe orgoliu pentru a avea ce-ti doresti,in momentul de fata,pentru a avea iubirea celuilalt.insa,daca nu reusesti,nu trebuie sa-ti pierzi demnitatea,si sa ajungi sa implori,la mila cuiva,ci pur si simplu trebuie sa inveti sa mergi mai departe.(dupa cum bine a zis AnMar) Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
deea_s 1 Raportează post Postat Mai 7, 2005 Pai sentimentele nu se comanda.Ele ori exista ori nu.Chiar daca e greu sa accepti un refuz din partea cuiva,trebuie sa te resemnezi ca nu ai de ales.Nimeni nu e scutit de aceasta suferinta in dragoste.E ceva normal. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Absint 0 Raportează post Postat Mai 8, 2005 Nimeni nu spune ca nu poti iubi cat pentru 2. E posibil se poate dar e sanatos doar daca si cealalta persoana iubeste la fel. Sti, ca si ecuatia 2+2 = Iubire cum scriam pe pereti cand eram mai mici (ei cel putin unii dintre noi :pee ) Daca te lasi purtata de val te vei trezi ca ai trait o iluzie si atunci iti va fi mult mai greu. Asa ca, chiar daca doare trebuie sa evzi realitatea. Nimeni nu o poate vedea in locul tau si sa o constientizeze. Multa bafta si sa fi iubita! Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
AnMar 1 Raportează post Postat Mai 10, 2005 Nu zic ca e imposibil ca doua persoane dintr-un cuplu sa iubeasca la fel dar sunt rare cazurile.Cea mai des intalnita situatie este cea in care unul e facut sa daruiasca iubire iar celalalt sa-o accepte sau nu.Stiu ca suna ciudat dar si mie mi-a trebuit mult ca sa-mi dau seama de asta.Chestie aplicabila in relatia mea cu sotul.Foarte tarziu a realizat si nu inca in totalitate ca tre sa puna si el umarul la consolidarea relatiei,sa daruiasca si el nu numai eu iubire(tandrete-gesturi de care am atata nevoie). :crazy: :crazy: Fara asta m-as simti: :caing: Cu urmarea... :) (nu pe Forum ci in viata mea) Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
A|3XA 0 Raportează post Postat Ianuarie 28, 2006 nu se poate iubi pentru amandoi!am trecut printr-o experienta groznica,prin care nu as dori nimanui sa treaca....el era(si inca mai este)..persoana care am iubit-o cel mai mult (exceptand familia)...el era pt mine idealul masculin,era tot ce mi-as putea dori.insa,totul s-a sfarsit tragic,din cauza caracterului sau...in acest moment chiar nu stiu ce sa mai cred....el zice ca nu vrea nimic mai mult(daca continuam se va ajunge la ceva mult mai urat)...prietenii lui zic k ma place,iar eu il iubesc...incerc de 1 luna sa il uit...dar orice poza cu el,orice melodie,tot imi aduce aminte de el...zice-ti-mi ce sa fac sa ies din starea asta...din cauza asta nimic nu-mi mai mereg bine,pt scoala nu mai pot invata cum trebuie,cu prietenii nu pot sa ma mai distrez cum ma distram inainte,am impresia ca tot aduce aminte de el....avea dreptate cel care a zis k duce la obsesie...atunci cand iubesti nu vrei decat sa fii iubit...dar pe de alta parte,nu iubesti pt a primi iubire in schimb.... Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
