oama invizibilicoasa a scris:
Frica
Început de irinuca76, Sâm 11 aug 2007 · 115 răspunsuri · 14.981 vizualizări
Cu siguranta ca cei mai multi oameni au avut experienta asta: spaima care apare asa...noaptea,cand te trezesti dupa vreun cosmar de exemplu.
Intr-o noapte,m-am trezit asa...nici macar nu stiu daca visasem urat macar,si am simtit acea frica fara nume...insa spre deosebire de alte dati,cand faceam tot posibilul sa scap de ea,am decis sa incerc contrariul!
Am decis sa o accept in totalitate,sa nu opun nici un fel de rezistenta,nici un fel de respingere fata de ce simt,sa ma adancesc cat de mult pot in experienta asta,a fricii,sa o simt pana la capat.
Si asa ma facut...cat de bine am putut,pana cand,spre relativa mea surprindere,frica a devenit un loc confortabil chiar.S-a stins de la sine,doar prin constientizare si acceptare.
Am constatat apoi,ca pot sa-mi induc frica la vointa.(!)
E si firesc sa fie asa,cand aduci in lumina constiintei ceva,capeti deplin control asupra acelui aspect...doar cand nu il constientizezi,iti scapa,se manifesta independent de vointa ta,si in ciuda vointei tale.E ca si cum nu-ti apartine -l-ai impins undeva,in umbra,unde nu vrei sa ai nici macar stiinta de acel aspect...si ar fi culmea sa ai vreun control asupra sa.
La fel,pot sa-mi induc mania de exemplu...ori alte emotii.
V-ati gandit vreodata serios la a va accepta aspectul vinovatiei? -sau al rusinii,al suferintei,al disperarii...si acelea sunt parte din voi!
Doar ca ati fost invatati sa fugiti de ele,sa nu vreti sa le recunoasteti macar,sa nici nu le vedeti!
Nu le dati macar dreptul sa existe,insa aceste aspecte continua sa existe,in ciuda voastra.
Ia incercati acceptarea,fara condamnare,fara ignorare...sa vedeti atunci ce scoateti din aceste aspecte!
Vindecarea emotionala e de fapt imposibila atata timp cat nu invatam sa facem asta.
Emotiile sunt ca niste simturi,ne dau un permanent feedback in legatura cu ce experimentam,cu ce atitudini avem fata de ce experimentam,cu ce gandim si credem despre ce experimentam.
Insa refuzand sa acceptam mesajele astea,ne purtam ca acei regi din povesti,care taiau capul solilor care le aduceau vesti proaste!
Cea cere ii impiedica pe oameni sa se foloseasca de firca,este condamnarea fricii...din ea se naste frica de frica,ignorarea fricii,respingerea ei.
Editat Dum 10 iul 2011 15:03
Arcangelo a scris:
Foarte corect!
Fiind foarte sensibila, starile de frica si anxietate ma afectau foarte mult.
Acum, terapia mi-o fac singura. Ma oblig sa ma calmez. Si sa analizez cauza fricii, efectul cauzei si efectul fricii asupra mea. Si realizez ca perceptia mea asupra gravitatii cauzei e oarecum falsa si ca efectele fricii pot fi mult mai daunatoare pt mine decat efectele cauzei din care a pornit frica. In plus, gandindu-ma intai de ce imi este frica , primul lucru care se intampla este diminuarea senzatiei de frica. Apoi se intaleaza un oarecare calm si astfel, pot intrezarii solutii reale si clare ale problemei respective. Chiar daca acele solutii nu-mi sunt favorabile, faptul ca ele imi apar in stare de calm si nu de frica, ma ajuta sa le accept si sa inteleg ca mult mai nocive ar putea fi pt mine efectele fricii.
Am avut o copilarie grea si un tata sever. Am mai scris despre astea. Vreau sa accentuez ca indiferent cum ma trata el, aveam un curaj de invidiat. Eram si nevoita sa ma descurc singura in orice situatie. Si faceam fata. Gaseam solutii la probleme, mergeam inainte. Nu stiu de unde aveam curajul asta.
De cativa ani insa incepe sa se instaleze frica in mine. Pe azi am devenit opusul la ce eram. Nu mai am incredere in propria mea putere, nu-mi mai ajunge sa fac ceva util, vreau mereu ceva nou, ceva sa-mi dovedeasca ca inca pot...
Mi-e frica de toate, am si frica de inaltime de vreo 3-4 ani. Chiar daca n-aveam deloc aceste probleme in trecut, au aparut din senin.
Mi-e frica sa nu fiu ranita, mi-e frica sa nu fiu ignorata... si tin minte exact ca persoanele care ma descurajau sau imi faceau rau, ma lasau total rece. As vrea sa fiu cum am fost, macar pe aproape, si nu stiu cum...
Nu sunt deloc mandra la ce am devenit.
carly a scris:Am avut o copilarie grea si un tata sever. Am mai scris despre astea. Vreau sa accentuez ca indiferent cum ma trata el, aveam un curaj de invidiat. Eram si nevoita sa ma descurc singura in orice situatie. Si faceam fata. Gaseam solutii la probleme, mergeam inainte. Nu stiu de unde aveam curajul asta.
De cativa ani insa incepe sa se instaleze frica in mine. Pe azi am devenit opusul la ce eram. Nu mai am incredere in propria mea putere, nu-mi mai ajunge sa fac ceva util, vreau mereu ceva nou, ceva sa-mi dovedeasca ca inca pot...
Mi-e frica de toate, am si frica de inaltime de vreo 3-4 ani. Chiar daca n-aveam deloc aceste probleme in trecut, au aparut din senin.
Mi-e frica sa nu fiu ranita, mi-e frica sa nu fiu ignorata... si tin minte exact ca persoanele care ma descurajau sau imi faceau rau, ma lasau total rece. As vrea sa fiu cum am fost, macar pe aproape, si nu stiu cum...
Nu sunt deloc mandra la ce am devenit.
poate severitatea lui tea facut sa fi asa !
carly a scris:Am avut o copilarie grea si un tata sever. Am mai scris despre astea. Vreau sa accentuez ca indiferent cum ma trata el, aveam un curaj de invidiat. Eram si nevoita sa ma descurc singura in orice situatie. Si faceam fata. Gaseam solutii la probleme, mergeam inainte. Nu stiu de unde aveam curajul asta.
De cativa ani insa incepe sa se instaleze frica in mine. Pe azi am devenit opusul la ce eram. Nu mai am incredere in propria mea putere, nu-mi mai ajunge sa fac ceva util, vreau mereu ceva nou, ceva sa-mi dovedeasca ca inca pot...
Mi-e frica de toate, am si frica de inaltime de vreo 3-4 ani. Chiar daca n-aveam deloc aceste probleme in trecut, au aparut din senin.
Mi-e frica sa nu fiu ranita, mi-e frica sa nu fiu ignorata... si tin minte exact ca persoanele care ma descurajau sau imi faceau rau, ma lasau total rece. As vrea sa fiu cum am fost, macar pe aproape, si nu stiu cum...
Nu sunt deloc mandra la ce am devenit.
Te inteleg foarte bine. Si eu m-am mirat de usurinta cu care treceam peste ... probleme in copilarie si adolescenta. Ma rog, eu ma descarcam in plans. Imi trecea si mergeam mai departe. Pe masura ce inaintam in varsta, sensibilitatea la absolut toti factorii externi a crescut exagerat, zic eu. Recent, am descoperit conexiunile care au avut loc in creierul meu si care au condus la conducta mea emotionala de acum. Pt mine a fost important sa descopar asta. Acum inteleg de ce si cum. Acum ma simt motivata sa trec peste; sa ma autoeduc emotional, sa controlez impulsurile in asa fel incat sa raman cu toti biscuitii pe raft :)
Cu empatia m-am obisnuit, oricat m-ar durea in prima faza, compasiunea care deriva din ea imi da o mare liniste sufleteasca.
Impulsurile la care mai am inca de lucrat, sunt cele de manie (uneori constructiva si intemeiata) si cele de iritare rapida care uneori reusesc sa ma domine.
mie imi este frica
de soacra mea ! :)
si de combustibil cu putere calorica scazuta !
O durere am si eu,buna rea,cum o fi,putin important,cum fac sa primesc clar un raspuns,nu mai vreau sa aud teorie,imi este sila de ea,vreau ceva concret:daca ai aceste probleme fa asa...
Frica numai la gandul ca nu vei reusi ceva te impinge sa vrei sa vezi daca-l poti face.Daca lasi frica sa creasca in tine mai mare decat increderea ce o ai in tine,iti va impiedica orice posibilitate de a-ti vedea visele implinite.Stiu ca e mult mai comfortabil sa ...nu faci nimic(eventual sa dai doar din gura)dar oare asa vrei sa-ti duci viata? 75% mort in tine?
Mai bine faci un compromis: pastreaza-n tine toate fricile pe care le ai dar arata celor din jur cat de curajos/curajoasa poti fi in orice situatie.
Peace
BOBOANTA a scris:O durere am si eu,buna rea,cum o fi,putin important,cum fac sa primesc clar un raspuns,nu mai vreau sa aud teorie,imi este sila de ea,vreau ceva concret:daca ai aceste probleme fa asa...
Eu o sa-ti spun ceva si tu o sa te enervezi pt. ceea ce o sa iti spun, dar nu conteaza, ma risc. Atata timp cat cauti cheia la altii, atat timp cat astepti solutii din exterior, nu vei reusi sa te vindeci. Toti vin si pleaca, tu esti singura care-ti ramai. Iti suna urat, dar asta trebuie sa faci: ajuta-te singura!