Inima sau Mintea?

[lupini 4967]

Inseamna ca nu a fost iubire adevarata.

 

Aşa crezi tu. Eu ştiu ce iubire a fost. Mi-a schimbat tot cursul vieţii

[herbert 3]

Din pacate pentru multi, eu nu mai aleg inima. Am ales-o pana acum si n-am facut bine. Am riscat totul de atatea ori si imi pare rau.Nu mai vreau sa mai gresesc. :nea:Nu poti face asta. Ori de tot, ori deloc.

 

Deocamdata.Esti dezamagita.Ai riscat nepotrivit,pentru cine nu trebuia.Ai riscat pana la urma tot pentru tine,pentru a-ti da sansa de a fi fericita. Dar nu poti fi fericit singur.Ai nevoie de oameni.

Eu aleg inima. Am fost prea rationala si nu mi-a folosit la nimic.

 

Am ale aceste doua postari ca sa vedeti atitudinile extreme in ce priveste inima sau mintea.

In filozofia TAO-ista , multi dintre voi stiu, se folosesc doua concepte YIN si YANG , care sunt complementare si care guverneaza toate manifestarile din univers. Cele doua elemente YIN si YANG sunt nedespartite si intr-o continua schimbare. Cand Yin-ul creste, YANG-ul descreste si invers. Starea de ARMONIE in orice manifestare este atunci cand Yin si Yang sunt aproape de echilibru. Daca se intampla ca Yin -ul sa se dezvolte la extrem , in dauna YANG -ului ( sau invers ) apare '' un dezechilibru " puternic si procesul se inverseaza. Yin-ul incepe sa scada si yang-ul sa creasca pana se ajunge din nou la echilibru. Repetam: starea de echilibru este starea de armonie.

 

In cazul nostru in manifestarea iubirii cele doua concepte care se pot asocia sunt inima si mintea. Inima se asociaza cu YIN-ul , ( sentiment ), si YANG-ul cu mintea ( ratiune )

Dupa aceasta teorie starea de armonie este atunci cand inima / sentimentele ( yin ) si mintea/ ratiunea (yang ) sunt in echilibru. Starea de echilibru este starea de liniste. Atunci cand este un dezechilibru puternic intre yin si yang apare suferinta, zbuciumul, etc.

Unii spun am ales inima si am suferit. Altii spun am ales ratiunea si am suferit, viata mea nu este implinita. Fiecare are dreptate. Atunci cand ne lasam condusi numai de inima, sau numai de ratiune apare suferinta.

Se poate intampla sa te indragoststi de un betiv, impulsul inimii este foarte puternic. Daca te lasi condus de inima vei spune - voi face totul pentru acest om si incerci sa lupti pentru fericirea ta. Ce va fi ? O perpetua suferinta, sansele de a-l readuce la starea normala fiind extrem de mici. Mai tarziu cu siguranta vei regreta ca nu ai ascultat sfatul rational al mamei sau al unui prieten.

 

Asadar, faceti cum vi se pare mai bine, dar daca se intampla sa iubiti nebuneste cu inima puneti acolo si un strop de ratiune, iar daca sunteti condus de ratiune, adaugati acolo si putin din voia inimii. Ca sa nu suferiti mai tarziu !!!

Editat Iulie 24, 2007 de buzdugan

[Ma 48]

Intr-o lume plina de controverse in care sistemul de valori este intors cu susul in jos . Intr-o lume in care oamenii isi provoaca cel mai mare rau posibil din ignoranta , din rautate , sau poate dor din comoditate , este bine si uman sa ai alaturi o inima calda care sa bata la unison cu a ta .

Dar inima nu este totul . Inima si ratiunea sunt doua sentimente antagonice , care vor lupta cu tine pana in momentul in care veriga cea slaba va ceda . De obicei aceea veriga este inima . Ratiunea isi consolideaza cu fiecare incercare de a o desfiinta pozitia , pentru ca mai inainte de a fi umani suntem niste biete fiinte rationale .

Poti sa cedezi inimii , dar pana la urma te vei intoarce la ratiune , pentru ca cei din jur nu te vor lasa sa faci ceea ce iti doresti . Mai inainte de toate viata ne provoaca pentru ca dupa aceea sa azvarle cu noi de paman .

[Dark_Dragon 1]

V-ati lasa dusi de val intr-o asemenea situatie ?Incerc un raspuns timid: cred ca NU. Ratiunea / mintea trebuie sa modeleze / sa pondereze pornirile inimii.

DA.Mai bine sa imi para rau de ceea ce am facut (cu toate ca a fost gresit),decat sa am o mie de regrete,gandindu-ma la ce ar fi fost daca...

Am ale aceste doua postari ca sa vedeti atitudinile extreme in ce priveste inima sau mintea.In filozofia TAO-ista , multi dintre voi stiu, se folosesc doua concepte YIN si YANG , care sunt complementare si care guverneaza toate manifestarile din univers. Cele doua elemente YIN si YANG sunt nedespartite si intr-o continua schimbare. Cand Yin-ul creste, YANG-ul descreste si invers. Starea de ARMONIE in orice manifestare este atunci cand Yin si Yang sunt aproape de echilibru. Daca se intampla ca Yin -ul sa se dezvolte la extrem , in dauna YANG -ului ( sau invers ) apare '' un dezechilibru " puternic si procesul se inverseaza. Yin-ul incepe sa scada si yang-ul sa creasca pana se ajunge din nou la echilibru. Repetam: starea de echilibru este starea de armonie.In cazul nostru in manifestarea iubirii cele doua concepte care se pot asocia sunt inima si mintea. Inima se asociaza cu YIN-ul , ( sentiment ), si YANG-ul cu mintea ( ratiune )Dupa aceasta teorie starea de armonie este atunci cand inima / sentimentele ( yin ) si mintea/ ratiunea (yang ) sunt in echilibru. Starea de echilibru este starea de liniste. Atunci cand este un dezechilibru puternic intre yin si yang apare suferinta, zbuciumul, etc.Unii spun am ales inima si am suferit. Altii spun am ales ratiunea si am suferit, viata mea nu este implinita. Fiecare are dreptate. Atunci cand ne lasam condusi numai de inima, sau numai de ratiune apare suferinta. Se poate intampla sa te indragoststi de un betiv, impulsul inimii este foarte puternic. Daca te lasi condus de inima vei spune - voi face totul pentru acest om si incerci sa lupti pentru fericirea ta. Ce va fi ? O perpetua suferinta, sansele de a-l readuce la starea normala fiind extrem de mici. Mai tarziu cu siguranta vei regreta ca nu ai ascultat sfatul rational al mamei sau al unui prieten.Asadar, faceti cum vi se pare mai bine, dar daca se intampla sa iubiti nebuneste cu inima puneti acolo si un strop de ratiune, iar daca sunteti condus de ratiune, adaugati acolo si putin din voia inimii. Ca sa nu suferiti mai tarziu !!!

Postul tau mi-a placut mult.Ai dreptate,starea de armonie este imbinarea dintre YIN si YANG.(asta ar fi ideal,dar unii sunt centrati mai mult pe Yin,iar altii pe Yang.Nu intotdeauna putem vorbi de un echilibru,din pacate... Editat Iulie 24, 2007 de Dark_Dragon

[-pasa- 4]

nu as risca nimic.

[herbert 3]

nu as risca nimic.

 

Nu risti, nu castigi !

[X.E.N.A. 9]

Poveste: S-au cunoscut 2 oameni.Absolut intamplator(sau nu),printr-o "eroare"(sau nu) a destinului,a sortii.Simt dincolo de cuvinte.Fac parte din lumi diferite.Probabilitatea de a se intalni pe strada ar fi fost una mica.Pana si strazile lor sunt diferite,pana si gesturile,si trairile,numai inima parca bate la fel. Si-ar darui totul. Dar traim intr-o lume.Nu stim ce ne aduce ziua de maine.Nu stim ce se va intampla.Nu stim nimic.Suntem prinsi intr-un lant destul de "sec".

Intrebare: Ce ar trebui sa faca ei,in opinia "muritorilor"? Sa riste tot,unul pentru celalalt,fara sa se gandeasca la nimic,ci doar sa asculte de vocea inimii,sau sa fie cerebrali ,fiindca in caz contrar,vor pierde tot ce au cladit impreuna?

Repet,traiesc in lumi total diferite:Singurul lucru care ii leaga e trairea.E inima. Pana si felul in care se roaga lui Dumnezeu e diferit,totul e altfel.

M-ar interesa parerile voastre vis-a-vis de acest "risc".Se spune ca dragostea nu cunoaste oprelisti.Ati risca totul doar pentru ca asa va spune inima,v-ati lasa condusi de destin,v-ati lasa prinsi in valtoare? Eu DA.

 

In nici un caz n-as asculta vocea inimii...nu as fi sigura ca e inima aia a carei voce o aud :cheer:

As risca doar daca as simti ca nu numai trairea ne leaga, ci e chiar sufletul pereche...

As risca daca as fi foarte tanara...as risca doar daca nimeni nu ar fi legat de mine...

Am riscat si am pierdut...cu toate ca ne legau multe.

Acum nu as risca...dar NEVER SAY NEVER :flowers:

[Deroude 0]

Miss, lasa-ma sa te surprind: nu cred in suflet pereche, dar as risca foarte mult pe ceea ce imi spune inima si m-as lasa oricand purtat de val.

 

In acest sens, filosofia mea este apropiata de Taoism, in sensul ca intentia mea este, vorba lui Blaga, sa "nu strivesc corola de minuni a lumii" - anume aceea a minimei interventii. Eu, prin ceea ce sunt, prin actiunile si ipostazele mele, incerc sa opun cat mai putina rezistenta cursului firesc al lucrurilor, pastrand totusi constiinta puterii mele uriase de a-l schimba.

 

In acest sens, nu sunt de acord cu un singur lucru din cele spuse pana acum: "poti sa traiesti viata calm si linistit, sau poti sa risti totul pe o carte pentru a obtine dragostea perfecta" - e o parafrazare (nu va legati de aspecte semantice, daca doriti sa sugerati o modificare, PM la mine si editez eu postul).

 

Cele doua nu se exclud: nu trebuie sa inoti impotriva raului ca sa gasesti dragostea perfecta. Viata are felul ei de a te purta catre ea, totul e sa "risti", impotriva instinctului de a opune rezistenta, si sa accepti ce-ti ofera de fiecare data. Dragostea e un lucru firesc, o parte din noi, o parte din viata, pentru unii dintre noi este viata in sine. Este in firea noastra sa luptam pentru a o obtine. Pentru a ne putea trezi alaturi de cei dragi, este in firea noastra sa sfasiem, sa rationam, sa plangem, sa jucam teatru, sa visam, sa ne rupem de lume. Nu e un risc acesta. Asta este firesc, este viata calma si linistita, data de natura. E un risc sa refuzam toate acestea.

[Andruta* 35]

Miss, lasa-ma sa te surprind: nu cred in suflet pereche, dar as risca foarte mult pe ceea ce imi spune inima si m-as lasa oricand purtat de val.

In acest sens, filosofia mea este apropiata de Taoism, in sensul ca intentia mea este, vorba lui Blaga, sa "nu strivesc corola de minuni a lumii" - anume aceea a minimei interventii. Eu, prin ceea ce sunt, prin actiunile si ipostazele mele, incerc sa opun cat mai putina rezistenta cursului firesc al lucrurilor, pastrand totusi constiinta puterii mele uriase de a-l schimba.

 

In acest sens, nu sunt de acord cu un singur lucru din cele spuse pana acum: "poti sa traiesti viata calm si linistit, sau poti sa risti totul pe o carte pentru a obtine dragostea perfecta" - e o parafrazare (nu va legati de aspecte semantice, daca doriti sa sugerati o modificare, PM la mine si editez eu postul).

 

Cele doua nu se exclud: nu trebuie sa inoti impotriva raului ca sa gasesti dragostea perfecta. Viata are felul ei de a te purta catre ea, totul e sa "risti", impotriva instinctului de a opune rezistenta, si sa accepti ce-ti ofera de fiecare data. Dragostea e un lucru firesc, o parte din noi, o parte din viata, pentru unii dintre noi este viata in sine. Este in firea noastra sa luptam pentru a o obtine. Pentru a ne putea trezi alaturi de cei dragi, este in firea noastra sa sfasiem, sa rationam, sa plangem, sa jucam teatru, sa visam, sa ne rupem de lume. Nu e un risc acesta. Asta este firesc, este viata calma si linistita, data de natura. E un risc sa refuzam toate acestea.

Deroude,dar tu nu ma surprinzi. Puteam paria ca asa este. Daca nu crezi in suflete pereche,nu inseamna ca nu poti risca,sau ca nu vrei s-o faci. Totusi,nu iti inteleg usurinta cu care afirmi asta.(cred ca este aceeasi usurinta cu care eu am vorbit despre limitare).Oare crezi ca riscul despre care vorbeam eu are legatura cu,citez,"viata calma,linistita,data de natura"? Eu zic ca nu. Cand iubesti,n-ai liniste.Nici cand risti.In ce sens ai risca? In ce sens te-ai rupe de lume si cum te-ai pierde? Ce intelegi tu prin "risc"? Ma intereseaza starea ta.

[-pasa- 4]

Nu risti, nu castigi !

riscand, ai castigat ceva pana acum?