Povestiri cu t

[LikeThisPoppy 1630]

am gasit si eu mai demult povestirea asta pe net. e tare .....cu talc. borcanu ala e ca sufletu nostru: se umple cu dureri si suparari, adica pietrele si nisipul si la urma avem parte totusi si de putin zagar.

 

ma gandeam sa folosesc reteta asta cand mai am cate ceva de reparat, adica in loc de ciment sa pun zagar. oare merge? :lol: :D :) :jester:

eu am auzit-o prima data la profesorul de pedagogie din facultate.

are intr-adevar un talc interesant, poate chiar mai multe. chiar nu ma gandisem la ideea ca zaharul indulceste ce a fost pus inainte :)

eu ma gandeam la toate cele ce umplu borcanul ca la niste cunostinte, lectii pe care le acumulam de-a lungul vietii si ca intotdeauna e loc de mai mult :think:

 

ma gandeam sa folosesc reteta asta cand mai am cate ceva de reparat, adica in loc de ciment sa pun zagar. oare merge? :jester: :jester: :)

depinde ce vrei sa repari ;)

[Diela 967]

intr-o tabara chiar am vazut pe viu demonstratia asta cu borcanul - unui tip i s-au dat pietre de diferite forme, nisip si apa sa umple borcanul si n-a reusit sa le puna pe toate pt ca a inceput cu apa, apoi nisipul si apoi s-a straduit sa indese pietrele in pasta aia

 

apoi tipul cu borcanul ne-a aratat ordinea corecta - pietre, nisip, apa - si morala era:

 

mai intai sa ne umplem viata cu lucrurile cu adevarat importante si semnificative (pietrele) si apoi cu fleacurile (nisipul si apa). daca am incepe cu nisipul si apa, acestea s-ar face o masa compacta si n-am mai avea loc pt pietre

Editat Septembrie 8, 2009 de Diela

[DidaJames 1329]

am citit in una din cartile lui Wurmbrand urmatoarea povestire:

 

un imparat avea doi fii. si dorind sa le testeze intelepciunea, pentru a sti caruia din ei sa-i incredinteze coroana, a dat fiecaruia cate un banut cerandu-le sa cumpere cu acel banut ceva cu care sa umple sala tronului.

 

in ziua cand cei doi baieti trebuia sa-si arate istetimea, unul din ei aduce in palat o claie de fan.

uimit si dezamagit, imparatul il intreaba rostul fanului, "pai.....atat am reusit sa cumpar cu banutul primit."

 

apoi, vine celalat baiat, cu o lumanare, o aprinde si umple sala tronului cu lumina.

cu lacrimi in ochi, regele il intreba:"cum de te-ai gandit la asa ceva?" "nimic altceva nu e mai sfant decat LUMINA si in plus, mi-au ramas cativa banuti si pentru bonboane" a raspuns fiul sau. si a mostenit tronul.

[LikeThisPoppy 1630]

intr-o tabara chiar am vazut pe viu demonstratia asta cu borcanul - unui tip i s-au dat pietre de diferite forme, nisip si apa sa umple borcanul si n-a reusit sa le puna pe toate pt ca a inceput cu apa, apoi nisipul si apoi s-a straduit sa indese pietrele in pasta aia

da, asa este, aceasta povestioara poate avea multe interpretari. intr-adevar, intai trebuie construita "baza" reprezentata de pietrele mari, cunostinte brute, pentru ca apoi printre ele sa strecuram cunostintele fine.

iar ideea borcanului asemuit cu omul, e f interesanta. borcanul la inceput e gol. il poti umple in ordinea pe care o alegi, dar rezultatul final poate sa nu fie intotdeauna cel mai bun.

 

am citit in una din cartile lui Wurmbrand urmatoarea povestire:

draguta :think:

[DidaJames 1329]

tot din Wurmbrand:

 

odata un orb l-a intrebat pe un prieten:

- ce este laptele?

-un lichid dulce, de culoare alba

- ce inseamna ALB?

- este culoarea lebedelor

- ce este o lebada?

-o pasare cu gatul curbat

- ce inseamna curbat?

- indoaie mana de la cot. asta inseamna curbat.

- multumesc. acum stiu ce este laptele si ce culoare are.

[LikeThisPoppy 1630]

imi aduc aminte de o povestioara (glumita), care se spune sub forma de banc, dar care are o morala adevarata, tragi-comica.

 

se aseamana cu o fabula din lumea necuvantatoarelor:

 

O barza alearga dupa o broasca s-o inhate pentru a-si potoleasca foamea. Broscuta disperata, topaie pe campie incercand sa gaseasca un loc unde sa se piteasca si sa scape cu viata. Fiind pe campie e greu de gasit o ascunzatoare si la un moment dat, broscuta abia tragandu-si sufletul vede o vaca si topaie grabita catre ea si i se adreseaza astfel:

-Fii buna si ascunde-ma cumva sa pot scapa cu viata, fiindca barza ma urmareste si vrea sa ma manance.

Vaca, domoala si bonoma din fire incearca sa gaseasca o solutie:

-Te-as ajuta, dar nu vad unde te-as putea ascunde... si zicand asta, vacii ii vine o idee. Se intoarce cu spatele catre broasca si face o balega pe ea, acoperind-o.

Imediat apare si barza si cu ochii ei ageri, vede iesind din balega un piciorus de broasca. O apuca pe broscuta de picior si o inghite rapid, satisfacuta.

 

Ei, acum vine morala... de fapt sunt 3...

1. Nu intotdeauna cine te baga in rahat iti vrea raul.

2. Nu intotdeauna cine te scoate din rahat iti vrea binele.

 

si cea mai importanta:

3. Daca tot te baga cineva in rahat, sa te bage ca lumea! :think:

 

 

tot din Wurmbrand:

pe buna dreptate! :lol:

[DidaJames 1329]

da, e foarte simpatica.

ai uitat sa zici si de marea stradanie a broscutei, nu?

 

io o iau altfel: daca fac greseala sa fug de ceea ce cred io ca vrea sa ma manance, pana la urma ma invinge. asa ca, chiar daca ce ma bantuie arata ca un monstru, ma proptesc bine pe picioare si urlu la el:"care vrei ma sa ma inghiti? tu nu stii ca io am tepi si produc indigestie?"

 

iti zic io ca daca broscuta facea asa, barza ar fi crezut-o, s-ar fi minunat de curajul si nebunia broscutei si-ar fi cazut pe spate. si n-ar mai fi mancat-o. iar broscuta ar fi putut juca hora pe barza, cu ciocu ei lung cu tot.really. :think: :lol: :D :)

[LikeThisPoppy 1630]

interesanta "viziunea" :think:

 

cu tupeul... scapi nemancat. si se naste un nou proverb :lol:

Editat Septembrie 8, 2009 de mica_curioasa

[DidaJames 1329]

tot Wurmbrand

 

odata un print a dat porunca sa i se aduca o pasare maiastra sa-i incante privirile si ceasurile de singuratate.

o minunata pasare, pe numa Tui Tui, i-a fost adusa si el a inchis-o intr-o colivie de aur.

biata pasare suferea cumplit inchisa intre gratii. intr-o zi i-a spus printului:"stii, am o sora in padurea din apropiere. cu siguranta este foarte ingrijorata de lipsa mea si as vrea sa stie ca sunt vie si in siguranta."

printul a plecat, a gasit-o pe surioara lui Tui Tui si i-a povestit despre ea. atunci, pasarea a cazut, fulgerata de durere.

intristat, printul a ajuns acasa si i-a povestit lui Tui Tui scena din padure. Tui Tui a murit pe loc, neputand indura ce auzise.

atunci, infuriat, printul a deschis colivia aurita, a luat pasarea si a aruncat-o in gradina. in aceeasi clipa, tui Tui si-a luat zborul si i-a strigat printului care-o privea uluit: "dragul meu, prin gestul ei, sora mea m-a invatat ce sa fac sa-mi recapat libertatea. ceea ce tu credeai ca e o veste trista pentru mine, mi-a daruit puterea de-a zbura din nou! macar daca ai fi asteptat putin sa vezi daca imi revin, dar m-ai aruncat prea repde, printe!"

[Diela 967]

uite-aşa trebuia să facă broscuţa