Sari la conținut
Forum Roportal
soarele

Povestiri cu t

Evaluează acest topic

Postări Recomandate

Un student merse la profesorul sau cu o problema: ma simt o nulitate, nu am puterea de a reactiona, toti spun ca sunt un idiot, nu sunt bun de nimic. Cum as putea sa ma imbunatatesc? Ce as putea sa fac ca sa fiu stimat mai mult?

Profesorul il privi si ii spuse: imi pare rau, nu te pot ajuta acum. Lasa-ma putin sa imi rezolv o problema. Dupa o pauza, ii spuse: - Daca ma ajuti sa imi rezolv problema, dupa aceea poate te voi ajuta si pe tine.

-Sigur, a spus studentul.

Profesorul isi scoase un inel si ii spuse studentului: du-te la Obor si incearca sa vinzi acest inel. dar sa nu il dai cu un pret mai mic de 3 milioane.

Tanarul lua inelul si pleca. Ajuns la Obor, incerca sa gaseasca cumparatori, dar nimeni nu oferea mai mult de un milion.

Cand el le spunea pretul, toti pufneau in ras. Un singur batranel ii spuse ca acel inel valoreaza cel mult un milion. Se intoarse la profesor si ii spuse ca i-a fost imposibil sa obtina pe inel pretul dorit.

- Este important ce imi spui tinere, zise profesorul. Acum du-te te rog la bijutier si hai sa aflam valoarea lui exacta, dar...nu-l vinde. Tanarul merse la bijutier si-l intreba cat ii ofera pe acel inel. Bijutierul ii spuse: Pot sa-ti ofer cel mult 10 milioane, in acest moment, dar daca nu se grabeste profesorul tau sa-l vanda, as putea sa-i dau si mai mult.

Tanarul se intoarse la profesor nerabdator sa-i spuna cat i-a oferit bijutierul.

- Ia loc, ii spuse proful. Vezi, tu esti ca acest inel,unic si pretios, dar poti fi evaluat doar de un expert.Credeai ca oricine ii poate sti adevarata valoare? Asa si cu tine.

Spunand acestea , isi puse din nou inelul pe deget.

Noi toti suntem precum o bijuterie. Pretiosi si unici, mergem prin viata pretinzand ca persoane necunoscatoare sa ne aprecieze.Numai Specialistul,Isus,cunoaste adevarata noastra valoare.De aceea,nu accepta ca viata sa-ti nege asta..

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Exceptional!

 

Si ca sa avem o viziune mai larga, vom inlocui suma la care a apreciat bijutierul inelul astfel:

 

Un student merse la profesorul sau cu o problema: ma simt o nulitate, nu am puterea de a reactiona, toti spun ca sunt un idiot, nu sunt bun de nimic. Cum as putea sa ma imbunatatesc? Ce as putea sa fac ca sa fiu stimat mai mult?

Profesorul il privi si ii spuse: imi pare rau, nu te pot ajuta acum. Lasa-ma putin sa imi rezolv o problema. Dupa o pauza, ii spuse: - Daca ma ajuti sa imi rezolv problema, dupa aceea poate te voi ajuta si pe tine.

-Sigur, a spus studentul.

Profesorul isi scoase un inel si ii spuse studentului: du-te la Obor si incearca sa vinzi acest inel. dar sa nu il dai cu un pret mai mic de 3 milioane.

Tanarul lua inelul si pleca. Ajuns la Obor, incerca sa gaseasca cumparatori, dar nimeni nu oferea mai mult de un milion.

Cand el le spunea pretul, toti pufneau in ras. Un singur batranel ii spuse ca acel inel valoreaza cel mult un milion. Se intoarse la profesor si ii spuse ca i-a fost imposibil sa obtina pe inel pretul dorit.

- Este important ce imi spui tinere, zise profesorul. Acum du-te te rog la bijutier si hai sa aflam valoarea lui exacta, dar...nu-l vinde. Tanarul merse la bijutier si-l intreba cat ii ofera pe acel inel. Bijutierul ii spuse: Pot sa-ti ofer cel mult 100 de mii, in acest moment, dar daca nu se grabeste profesorul tau sa-l vanda, nu mai e valabil.

Tanarul se intoarse la profesor sa-i spuna cat i-a oferit bijutierul.

- Ia loc, ii spuse proful. Vezi, tu esti ca acest inel, unic si pretios negresit in valoarea sa sentimentala, dar poti fi evaluat cu adevarat doar de un expert in cele sufletesti. Credeai ca oricine ii poate sti adevarata valoare doar privind forma sa exterioara? Asa si cu tine.

Sper sa nu supar pe Robert 477. :crazy:

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Povestea din spate

Nu era prima oara cand ma aflam in acea sala si nu era nici prima ocazie in care ii priveam pe acesti oameni. Dar era prima data cand imi venea in minte un gand

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

nu era prima oara cand mintea in spatele,in fata si in mijlocul vorbelor...

nu era prima oara cand astepta sa-i fac posibile nelegiuirile...

nu era prima oara cand ma lua de fraier...

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

TOTUL PARE CA MERGE PE DOS?

 

 

Orice se intampla in viata este spre binele nostru... asa ca inceteaza sa-ti mai faci griji pentru viitor si uita trecutul!

 

Dupa evenimentele de la 11 septembrie, o firma a invitat membrii ramasi ai altor firme care fusesera afectate de atentate sa imparta spatiul de birouri ramas disponibil.

 

La una din intalnirile de dimineata, seful serviciului de securitate a spus povestile acelor oameni ramasi in viata... si motivele lor au fost toate lucruri "MICI":

 

 

Asa cum probabil ati mai auzit, directorul firmei a supravietuit in ziua aceea fiindca fiul lui incepuse gradinita.

 

Un altul a ramas in viata fiindca iesise sa cumpere gogosi.

 

O femeie a intarziat la serviciu fiindca nu sunase ceasul desteptator.

 

Un altul a pierdut autobuzul.

 

Un altul si-a murdarit hainele cu mancare la micul dejun si a trebuit sa se schimbe.

 

Altuia nu i-a pornit masina. Unul s-a intors sa raspunda la telefon.

 

Copilul altuia nu a fost gata la timp pentru a fi dus la scoala.

 

Altul nu a gasit un taxi.

 

Exemplul care i-a uimit pe toti a fost al unui om care se incaltase cu o pereche de pantofi noi in dimineata aceea.

 

Pe drum spre serviciu l-au ros pantofii si s-a oprit la farmacie sa cumpere leucoplast.

 

De aceea este in viata astazi.

 

Acum, cand ma intepenesc in trafic, pierd un lift, ma intorc din drum sa raspund la telefon.... adica toate acele lucruri marunte care ma enerveaza, ma gandesc ca probabil acela este locul in care Dumnezeu vrea ca eu sa ma aflu in acel moment...

 

Data viitoare cand dimineata ta pare ca incepe prost, cand copiii se imbraca prea incet, nu gasesti cheile masinii, prinzi toate semafoarele pe rosu, nu te simti suparat sau frustrat.

 

Dumnezeu este la datorie, datoria de a veghea asupra ta.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

TOTUL MERGE PE DOS?

 

Dumnezeu nu repara lucrurile stricate.

Dumnezeu nu e sluga peentru obraznici.

Dumnezeu NU ARE DATORIA DE A VEGHEA.

Dumnezeu a facut lumea in sase zile.

De atunci,si-a luat concediu.

Cine strica,raspunde penal.

Cine justifica faptele ilegale,prin "argumentul" ca e ordinea firii divine sa faca si sa desfaca,eu asa stiu,ca e sters din fire,din simplu motiv ca Dumnezeu nu admite rebuturi morale.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Creează un cont sau autentifică-te pentru a adăuga comentariu

Trebuie să fi un membru pentru a putea lăsa un comentariu.

Creează un cont

Înregistrează-te pentru un nou cont în comunitatea nostră. Este simplu!

Înregistrează un nou cont

Autentificare

Ai deja un cont? Autentifică-te aici.

Autentifică-te acum

×