Simt ca sunt la o rascruce de drumuri si nu stiu in ce directie s-o iau !!! Niciodata in viata mea nu mi-a fost mai greu ca acum sa iau o decizie.
Sa incep povestea mea. In 2001, pe cand eram studenta, am cunoscut un tip -primul barbat din viata mea - cu care m-am si casatorit 4 ani mai tarziu. Pana la casatorie am mai avut noi ceva discutii, dar dupa nunta lucrurile s-au inrautatit, in sensul ca eu nu aveam nici o putere de decizie ,nici un cuvant de spus; cu banii de la nunta si-a infiintat o firma impreuna cu un fost coleg de liceu, desi eu n-am fost de acord. Incepand cu primul an de casnicie a inceput sa ma plesneasca, sa sparga lucruri prin casa, sa ma jigneasca in fata prietenilor, chiar si in fata parintilor mei ,care au hotarat sa nu se amestece. M-am tot gandit sa divortez, dar ai mei nu m-au sustinut, si nu am vrut nici sa-i supar ,fiind ambii bolnavi. Taica-meu s-a imbolnavit de cancer si chiar asta mai lipsea in familia noastra. Pt ei divortul e ceva de neconceput, ceva de genul rau cu rau, da mai rau fara rau. Vreun an de zile nu m-am mai gandit la mine, m-am dedicat intru totul ingrijirii tatalui meu, care e bine acum, multumita lui Dumnezeu. Nu pot zice nimic, m-a sprijinit sotul meu in acele momente crunte. In primii 3 ani de dupa nunta am locuit la parintii mei, dar eram mai tot timpul singura ,sotul meu fiind plecat in delegatii. Pe urma am primit o mostenire de la ai mei :un apartament si o masina, bineinteles pe numele amandurora, ca altfel n-au fost de acord. Ne-am mutat singuri si casnicia a mers din ce in ce mai rau. Scandaluri, amenintari, santaje, usi sparte, pereti sparti, injuraturi de tot felul de ambele parti....si tot tacamul. Eu fiind si bugetara, m-am simtit mereu dependenta financiar de el, si el parca a amplificat sentimentul asta prin faptul ca-mi dadea cu portia bani, nu aveam acces la cardul lui de salariu. Desi sta in casa platita de parintii mei, ma face sa ma simt o intretinuta, ceea ce mi-a reprosat de multe ori. Si acum, cireasa de pe tort sau mai bine zis bomba: anul trecut, un urma unor tachinari de-ale mele, mi-a marturisit ca inainte de casnicie si putin dupa avea viciul desfranarii, adica in delegatiile alea nesfarsite, cd eu stateam acasa la ai mei si numaram zilele si orele pana sa vina el, el oprea prin parcari si isi satisfacea nevoile cu prostituate. Cd am auzit si asta ,parca a cazut cerul peste mine; am fost f hotarata pe moment sa divortez, dar apoi am zis ca o sa stau asa cu el pana imi voi gasi pe altcineva, ca asa imi va fi mai usor peste drama unui divort. Am tot iesit cu colegele mele, mi-au fost prezentati cativa barbati, dar nici gand sa-mi placa vreunul. Acum 8 luni am intrat pe un site de socializare si am cunoscut un tip interesant, ambitios, istet, parolist, ardelean de-al meu, dar asistent medical in Italia. Anul acesta a venit de 3 ori pt mine in tara si tot asteapta si el sa iau o decizie, pt ca vrea ceva serios cu mine. Vorbim ore in sir pe skype, aproape zilnic. Imi place foarte mult cum gandeste, si chiar reuseste de fiecare data sa ma binedispuna. Imi face f bine sa discut cu el, a creeat chiar o dependenta. Nu pot zice ca are un aspect fizic care ma da pe spate, dar nu-i nici de aruncat. Acum colac peste pupaza, mai am si probleme de sanatate ; daca nu incep sa concep un copil cat de curand, am toate sansele sa nu mai pot face asta niciodata; din cauza unor fibroame care cresc de la luna la luna. De un lucru sunt sigura: vreau sa am cel putin un copil, sa fiu realizata macar ca mama. DAR CU CINE SA_L FAC ???????!!!!!!! Cu sotul meu, care mai tot timpul e absent, fiind obsedat de munca si poate inca si de altele sau cu tipul asta din Italia, care e dispus oricand si zice ca ma iubeste, dar pe care l-am cunoscut pe net.......nu stiu ce sa ma fac, imi ticaie ceasul. Trebuie sa iau o decizie cat de repede, mai ales ca si el a primit o oferta f buna de lucru la o clinica privata din Brasov, unde locuiesc eu. Daca ma hotarasc sa divortez si sa incep o viata noua cu el, lasa totul in Italia si vine sa se stabileasca definitiv in Bv. Vestea ofertei de job a venit pe neasteptate, oare sa fie si asta un semn de la D-zeu? Sunt disperata, mi-e frica de ce ma asteapta, nu stiu ce ar fi mai bine pt mine. Amandoi imi zic ca ma iubesc si ca vor sa-mi faca un copil, dar sa duc iar o viata de singuratate in doi cu sotul meu nu mai vreau. Mi-e frica si cu celalalt sa o iau de la capat, desi pare un tip ok si hotarat. Va rog dati-va si voi cu parerea !!!!
Important este sa iti iei putin timp si sa vezi ce iti doresti cu adevarat, ce nevoie ai si daca esti dispusa sa o satisfaci.