Atacuri de panica

[Ivanna 0]

Si eu am reusit tot prin autosugestie si vointa!

Nu am urmat nici un fel de tratament...nici psihoterapie...nimic ;)

[Broscuta_Fermecata 1]

Esti de felicitat ! Esti o femeie puternica, sa nu uiti asta niciodata!

[samaral 0]

Si eu am avut atacuri de panica. Intr-adevar, tratamentul medicamentos ajuta dar reteta ideala include si psihoterapie cognitiv-comportamentala. O sa va dau cateva informatii care cred ca or sa va ajute.

Timp de sute de mii de ani, atacul de panica a fost util animalului-om, care traia in conditii extrem de dure. In fata unui pericol real omul avea doar doua optiuni, fuga sau, din disperare, lupta. Au existat, asadar, argumente pe parcursul evolutiei speciei noastre pentru implementarea acestei reactii la pericol.

Atacul de panica survine inconstient

[egreta alba 0]

Si eu cred ca pana la urma VOINTA e cea care te scapa de aceasta stare precum si gandirea pozitiva, evitarea certurilor si supararilor, invatand sa privesti viata cu seninatate, cu credinta si rugaciune!

[Broscuta_Fermecata 1]

Greu cu evitatul supararilor :D Am devenit ceva mai nepasatoare decat inainte dar tot nu sunt chiar imuna, ma enervez de la multe fleacuri inca. Insa ai dreptate: totul tine de vointa. Nici un terapeut, preot sau medic nu poate face ceva in locul tau. Doar tu poti face totul :stars:

[Miss Bitch 343]

Renuntati la medicamentatie, mai oameni buni. Ca nu va ajuta cu nimic. In schimb, odihniti-va mult. Cu cat esti mai obosit/stresat, cu atat e mai posibil sa te sufoci, samd. Simptomele descrise de lynda le am si eu. Mai ales cand sunt obosita sau suparata. De ceva timp, nu mai ametesc. Deloc. Incerc pe cat posibil sa ma odihnesc cum trebuie si vad ca are efect. Au inceput sa se rareasca aceste manifestari.

[Broscuta_Fermecata 1]

De acord cu Heidy: oboseala e ucigatoare pentru anxiosi. Odihna cat trebuie ( nu leneviti prea mult ca nu e bine, va adoarme spiritul :( ) si mancati sanatos si cat trebuie ca sa aveti energie pentru intreaga zi. Eu ma tot plang, da nu ma odihnesc si mananc din an in Paste si cum naiba sa ma tin pe picioare?

[kriemhild 0]

Am citit topicurile legate de anxietate si atacuri de panica si am remarcat ca singura solutie propusa sunt terapiile cognitiv comportamentale. Eu nu cred ca aceste terapii au vreo sansa sa rezove problema atacurilor de panica/anxietatii. Multi o sa aruncati cu rosii si asa ca va spun din start ca nu am degand sa provoc vreun scandal.

Pentru a sustine ceea ce am afirmat o sa incep prin a da unele definitii/explicatii.

 

Atacul de panica

 

Un atac de panica se caracterizeaza prin episoade neasteptate si repetate de teama intensa, acompaniata de simptome fizice care includ dureri in piept, palpitatii, dificultati de respiratie, ameteli, dureri abdominale. Aceste senzatii sunt asemanatoare cu acelea ale unui atac de inima. Multe persone cu atacuri de panica experimenteaza stari de anxietate intre episoadele de panica. Se intampla frecvent ca aceste persoane sa manifeste fobii in legatura cu locurile sau situatiile in care au avut loc atacurile de panica, precum supermarket-urile sau diferite situatii din viata de zi cu zi. Sursa: EVA

 

Atacul de panica este un acces brusc de frica intensa sau anxietate (stare afectiva caracterizata prin neliniste psihomotorie, teama nedeslusita, fara obiect)... Sursa: www.sfatulmedicului.ro

 

Anxietatea

 

Anxietatea poate fi definita ca o tulburare a afectivitatii, manifestata prin stari de neliniste, teama si ingrijorare nemotivata, in absenta unor cauze care sa le provoace. Anxietatea se defineste ca "teama fara obiect", spre deosebire de fobie, care este "teama cu obiect". Sursa: eva.ro

 

Mentionez ca nu am cautat cele mai competente definitii, ci am ales la intamplare.

 

Ideea este ca atacul de panica este o frica, iar frica ce este? O emotie. Iar anxietatea este definita ca o stare afectiva, deci tot despre emotie este vorba.

 

Iar terapia propusa in unanimitate aici este o terapie cognitiv comportamentala.

 

 

Demersul terapeutic in aceasta forma de terapie este relativ structurat si condus spre simptomele tinta si problemele tinta identificate de catre terapeut in colaborare cu clientul. Tehnicile terapeutice folosite sunt atat cognitive, cat si centrate pe comportament. Cele mai importante tehnici centrate pe comportament, care trebuie, de asemenea, sa stimuleze activitati concrete, pozitive, sunt planificarea de activitati, antrenementul pentru afirmarea de sine si jocul de rol.

 

Tehnicile cognitive folosesc instructiuni pentru stabilirea protocoalelor de rationamente, a intrebarilor, evidentierea credintelor automate, a atribuirilor eronate, cat si pentru stabilirea procedeelor de rezolvare a problemelor.

 

 

Terapia cognitiv-comportamentala se centreaza pe problemele prezente, fara a respinge trecutul insa. in conceptia ei, problemele psihice apar in mare masura datorita unor distorsiuni ale realitatii si a unor modalitati ilogice de gandire. Acestea, la randul lor, au la baza presupuneri si premise eronate, invatate si ele pe parcursul dezvoltarii pacientului.

 

Terapeutul ajuta clientul sa-si clarifice distorsiunile din gandire si sa invete modalitati mai realiste si mai rationale pentru trairile sale. Modalitatea de depasire a acestor situatii consta in a-si corecta interpretarile gresite fie prin recunoasterea rationamentului sau eronat fie prin acumularea de noi informatii despre respectiva situatie, care pot adera mai mult la realitate si la logica, fiind astfel mai usor acceptate. Chiar in viata curenta acceptam usor, necritic ganduri automate care provoaca boala daca gasesc un teren prielnic.

 

Clientul intelege mai usor cum boala sa este legata de invatarea anterioara si ca se poate corecta, ca sta in forta sa sa-si modifice conceptiile gresite. incepem sa ne formam sistemul de convingeri inca din copilarie. Acestea se lovesc de diverse situatii in functie de care situatia este acceptata sau respinsa. Prin convingerile pe care si le formeaza, omul filtreaza realitatea de zi cu zi. Ele nu lasa sa treaca prin filtru decat acele lucruri care se potrivesc cu convingerile sale.

 

Problemele psihice pot aparea din cauza unor procese obisnuite: invatare gresita, deductie incorecta, o discriminare inadecvata intre realitate si imaginatie etc. Prin corectarea acestor conceptii gresite, prin invatarea modalitatilor adaptative, prin discriminari corespunzatoare si prin antrenament, clientul isi depaseste dificultatile psihice.

 

Sursa: aquamarine.ro

 

Deci, ceea ce observ eu este ca se propune tratarea unei stari afective, a unei probleme emotionale printr-un demers rational. Adica, clientul se plange de felul in care se simte, de emotiile care il stapanesc, iar terapeutul ii spune ce ar trebui sa faca, care este demersul logic si rational.

Emotiile nu sunt logice, nu sunt rationale, este ori emotie ori rational.

Clientul poate urma sfatul terapeutului din simplul motiv ca il investeste pe acesta cu autoritate si in aceasta situatie il asculta si face ceea ce i se spune, insa starea emotionala este aceeasi, intrucat emotiile nu asculta de ratiune.

De exemplu o persoana anxioasa care dezvolta atacuri de panica in autobuz va fi luata in terapie, initial i se va explica ce este atacul de panica, faptul ca este exclus sa moara din asta, i se va explica deasemenea ca autobuzul nu este periculos...etc, deci rational nu are nici un motiv sa nu mearga cu autobuzul. La nivel rational, cognitiv, clientul va intelege, iar la nivel comportamental se va executa, adica va merge cu autobuzul. Si va ajunge sa controleze atacul de panica. Ce se intampla insa cu emotia, cu frica? Pai ea este in continuare acolo, va merge cu autobuzul insotit de frica unui nou atac de panica. Din punctul meu de ved4ere asta nu e o rezolvare.

 

 

Un alt aspect asupra caruia as vrea sa atrag atentia este acela al dimensiunii corporale. In toate definitiile de mai sus apar fel de fel de manifestari corporale (palpitatii, ameteala, tetanie, transpiratii) si totusi terapia propusa nu abordeaza in nici un fel corporalitatea individului.

[Broscuta_Fermecata 1]

Este exact ceea ce ziceam legat de cauze, de frica aceea care ramane acolo, indiferent de explicatiile rationale si de medicamentele care regleaza serotonina. Si de a privi omul in toate componentele sale. Probabil ca ceea ce e cel mai deranjant in tulburarea de panica si anxietate e faptul ca ai niste simptome fizice groaznice. Cand reusesti sa le elimini pe unele, apar altele, de aceea eu zic ca boala asta e de o parsivenie cumplita.

Sunt, in mare parte, perfect de acord cu ceea ce zici. De asta spun eu ca multi terapeuti trateaza gresit aceste tulburari. Se ignora, intr-adevar, emotia. Practic, de cand ne nastem, suntem invatati sa ne folosim ratiunea in mod excesiv si sa ignoram emotiile.

Asa ajungem sa nu mai intelegem ce e cu noi. Eu am facut terapie cognitiv comportamentala, de pilda. Insa, norocul meu fantastic este ca am intalnit un terapeut care are o viziune foarte ampla asupra omului si atunci terapia mea nu a insemnat ceea ce ai dat tu ca exemplu. De aceea mi s-a facut si reiki si mi s-au recomandat si remediile florale. Pana la urma, esenta e sa ajungi sa te cunosti foarte bine si cu adevarat. Adica sa iti intelegi corpul foarte bine, pentru ca el mereu transmite semnale, doar trebuie sa le deslusesti. De aceea iti ridicam eu in alt topic problema empatiei, ignorata de terapeuti, dar extrem de importanta. Pentru mine TCC a insemnat vindecarea, insa ea nu a fost facuta dupa manuale. Pentru ca dupa manuale, religia nu se intersecteaza cu psihologia. Manualele de psihologie nu te invata ca omul este, in fon, energie si atunci cand echilibrul energetic este afectat lucrurile nu mai functioneaza bine. Tehnicile pe care le inveti la TCC, in mod normal, nu cuprind si acele tehnici de protectie energetica necesare celor cu empatie foarte ridicata etc.

Hai ca vb mult si haotic. Am inteles ca tu nu agreezi TCC in tratarea anx si tulb de panica. Ce propui in loc si de ce? Multumim de topic :tease:

[kriemhild 0]

Totusi am citit in alt topic ca inca mai pastrezi din ameteala anxiosilor si alte cateva simptome. Te consideri vindecata sau doar mult mai bine comparativ cu ce ai fost? Daca sunt indiscreta te rog sa ma scuzi si raspunsul il astept in masura in care nu te deranjeaza sa-l oferi.

 

Ce propun in locul TCC? O terapie care sa se ocupe de emotii, rtatiune, corp in egala masura. Exista. Promit sa povestesc despre asta.

 

TCC este de data relativ recenta. Unele guri rele spun ca a aparut in SUA in momentul in care psihoterapia a fost introdusa in sistemul de asistenta sociala fratuita, insa asigurau gratuitatea pentru doar 15 sedinte si atunci psihoterapeutii au fost nevoiti sa inventeze o terapie de scurta durata care sa corespunda sistemului.

Nu am argumente si nici nu sustin in totalitate ideea, insa chiar mi se pare o metoda ciuntita, fara cap si fara coada.