Natura materiei

Eranius a scris:

Pana la urma nu natura materiei este in discutie cred eu, ci natura realitatii.

Despre natura realităţii s-a mai scris aici: Materia este o trăire, aici: Esti sigur ca nu traiesti... şi

Marinel a scris:

Informaţiile sunt stocate

-altul a scris:

Nu confunda memoria cu conştiinţa. Sper că la calculatorul tău nu confunzi hard-diskul cu microprocesorul.

Marinel a scris:

Aş fi dorit să ne referim aici la problema materiei şi nu a spaţiului, cel mult al relaţiilor dintre ele, altfel problemele se extind prea mult şi nu mai pot fi soluţionate.

"Spaţiul minţii" - dacă este vorba despre "spaţiul"

Mai

Marinel a scris:

Mai

Jnanadakini a scris:

Ce se intampla cu spatiul virtual al mintii cand mintea cunoaste spatiul real, exterior?

Ce se intampla cu materia unui obiect prezent in sptatiul exterior care este cunoscut de catre minte?

Ramane materia separata de spatiul exterior cunoscut de minte sau nu?

Depinde de starea de a fi (evolutiva/involutiva) a mintii...raspuns

GeoFiloRo a scris:

Depinde de starea de a fi (evolutiva/involutiva) a mintii...raspuns în corelatie cu multiplicitatea sensurilor definitiei. Altfel se creeaza o alta ambiguitate relevata de Marinel, de a specifica ce anume înţelegi prin "minte".

Si mai ales despre ce fel de materie e vorba ? Si fumul de tigare tot materie este, prin care mintea se pierde ca magarul în ceata, exteriorizându-si starile de dependenta.

Contextul l-am stabilit mai sus.

Si tot in acest context am sa incerc sa situez si raspunsul meu.

Eu vad lucrurile altfel.

Daca mintea e lipsita de esenta e nu poate suferi schimbare, nu poate evolua sau involua, regresa dar isi poate insusi orice forma.De ce ?

Pentru ca nu are o esenta proprie.Dar aici nu vreau sa spun ca orice are o esenta proprie poate suferi schimbare.Caci aceast pozitie este la fel de absurda.

Ce vreau sa spun este ca mintea este dincolo de aceste categorisiri.

Un alt lucru pe care vreau sa-l amintesc este ca mintea are capacitatea de a-si cunoaste propriul continut sau natura.Dimensiunea cunoasterii care se naste din intelegerea proriei naturi se mai cheama perceptie directa nemijocita, nonduala sau intelepciune.

Aceasta la randul ei este goala de esenta si este inseparabila de ceea ce cunoaste.

Aici , la nivelul acestei cunoasteri are loc si realizarea indivizibilitatii dintre viziunea umana personala si natura mintii.

Iar materia, tot in acest context ,e o infatisare, o aparenta goala de continut ale carei grade de existenta, subtila sau grosiera nu au absolut nici o relevanta.

Nu e posibil ca o infatisare sa iasa din cadrul indivizibilitatii naturii mintii cu viziunea umana temporara.

Caci orice apare este spontan si este in mod instantaneu integrat in dimensiunea nonduala a cunoasterii.

Jnanadakini a scris:

Nimeni nu stie ce mintea este.

Eu asemuiesc mintea cu sistemul de operare a unui calculator. Sistemul de operare îndeplineşte o serie de operaţii: analizează şi redă imagini primite de la un senzor extern (webcam). De asemenea, analizează şi redă sunete primite de la alţi senzori (microfon, boxe). Şi aşa mai departe. Dar în acelaşi timp, sistemul de operare menţine şi buna funcţionare a hard-ului calculatorului, prin softurile specializate.

Ce face mintea ? Exact acelaşi lucru pe care îl face şi un sistem de operare: analizează şi redă imagini, sunete, menţine buna funcţionare a "hardului" biologic. Dar mai are ceva în plus, graţie puterii de calcul de 10¹⁵ operaţiuni pe secunda, cât are creierul: imaginaţia, adică juxtapunerea, sau chiar amestecul unor idei, astfel încât să dea o idee nouă.

lupini a scris:

Eu asemuiesc mintea cu sistemul de operare a unui calculator. Sistemul de operare îndeplineşte o serie de operaţii: analizează şi redă imagini primite de la un senzor extern (webcam). De asemenea, analizează şi redă sunete primite de la alţi senzori (microfon, boxe). Şi aşa mai departe. Dar în acelaşi timp, sistemul de operare menţine şi buna funcţionare a hard-ului calculatorului, prin softurile specializate.

Ce face mintea ? Exact acelaşi lucru pe care îl face şi un sistem de operare: analizează şi redă imagini, sunete, menţine buna funcţionare a "hardului" biologic. Dar mai are ceva în plus, graţie puterii de calcul de 10¹⁵ operaţiuni pe secunda, cât are creierul: imaginaţia, adică juxtapunerea, sau chiar amestecul unor idei, astfel încât să dea o idee nouă.

Pentru mine personal nu este atat de importanta "viata" mintii sau "contentul" ei si relatiile care au loc intre diversele fenomene mentale.Aceasta deoarece toate aceste activitati implica relationarea la diversele obiecte si aceasta da nastere la o cunoastere duala ,unidirectionala , partiala caci proliferarea contextuala si conpeptuala este fara de capat unde mereu se pierde din vedere cauza care face toata aceasta proliferare posibila.

Ce este mult mai interesant si fascinant este radacina intregii manifestari si nu cum ea exista ,daca exista, ci accesul direct la potentialitatea infinita a mintii unde libertatea totala este doar la un pas.

Cum ea exista, daca exista este de domeniul unei dialectici dense, nesfarsite si milenare, unde daca am ocazia prefer sa nu intru si care pretinde ca analiza ghidata si facuta conform unor parametri bine stabiliti, poate conduce la o cognitie inferential-valida.

Cand potentialitatea mintii este descoperita si recunoscuta,insasi porliferareea este integrata si vazuta ca nici mai mult nici mai putin decat potentialittatea sau dinamismul insusi ceea ce este liberativ.