Surorile si fratii, un chin?

[flori de camp 33]

surorile sau fratii sunt un "chin" cand nu mai sunt, dupa o copilarie, adolescenta traite impreuna in certuri si impacari, sustineri morale e.t.c. :taunt:

[-olivia- 2391]

eu am un super frate! mai mic ca mine cu 6 ani si-si datoreaza existenta lui je ca eu l-am cerut ! nu cred ca ne-am certat niciodata si nu rezistam fara sa vorbim cel putin o ora pe zi . imi e dor de el tot timpul si-l iubesc cred mai mult ca pe parinti !

[crocobaur 20]

Eu am trei surori, dar in copilarie in afara de dormitor nu prea aveam nimic in comun una cu alta, toate aveam alti prieteni si alte preocupari. Toate am facut scolile prin alte parti ale tarii, asa ca ne intalneam numai prin vacante, sau cand se nimerea sa venim intr-un weekend deodata. Acum cand suntem fiecare la casa ei, cu sot si copii si rasfirate prin lume, ne e dor una de alta si nu exista saptamana sa nu vorbim la telefon. Acum intalnirile noastre au alt sens, si ne pare rau ca n-am facut la fel si cand eram copii. Eh, mintea de pe urma! :spiteful:

[Supermamici 0]

Pentru un copil ce s-a obişnuit să primească întreaga atenţie, un frăţior sau o surioară poate însemna competiţie. Acesta se va putea simţi părăsit sau presat de a se maturiza mai repede, fapt ce poate crea numeroase probleme pe termen scurt şi lung atât în viaţa copiilor cât şi a părinţilor.

Ca şi părinte, poate părea destul de greu să acorzi tuturor atenţia de care au nevoie, însă în arsenalul unui părinte există câteva soluţii.

Editat August 12, 2012 de Darianna
scos link reclama

[Limarom 6]

Buna

din experienta va pot spune ca este foarte greu cand ai un frate si mai ales o sora mai mare. eu sunt sora mai mica si in copilarie intotdeuna am fost dezavantajata. probabil ca venirea pe lume a unui fratior, este o amenintare pentru fratele mai mare. acesta considera de multe ori ca va pierde atentia si iubirea parintilor si de multe ori incearca sa o castige prin diverse cai. este de preferat ca fratelui mai mare sa i se explice in cei mai potriviti termeni pentru varsta lui despre venirea pe lume a unui fratior. in acelasi timp, consider ca nu trebuie sa se faca nicio diferenta de atentie pentru cei doi copii.

[Pierre D. Vara 5581]

Depinde, am un frate mai mare cu 5 ani decat mine si fiind copii, nu ne-am inteles deloc. Poate pentru ca peste tot, mai ales la joc, se alegea cu mine pe cap, eu fiind mai mica si fara stare, eram si buclucasa. Acum ne intelegem foarte bine.

Si, poveste veche, as mai avea o sora pe care nu am cunoscut-o niciodata si nici nu doresc a o cunoaste. Gurile rele spun ca am semana destul de mult, dar ma intereseaza la fel de mult cum ma intereseaza gradele Celsius la Bacau.

Editat August 13, 2012 de Lucast

[Amarena 13832]

Limarom - nu e regula, eu sunt primul copil, din 4 si am fost cea mai dezavantajata dintre toti. Nu am crezut niciodata ca o sa pierd atentia parintilor.. nici n-am avut-o vreodata. Nu copiii sunt vinovati, ci parintii.

Editat August 13, 2012 de Amarena

[Fiero 23210]

Buna

din experienta va pot spune ca este foarte greu cand ai un frate si mai ales o sora mai mare. eu sunt sora mai mica si in copilarie intotdeuna am fost dezavantajata. probabil ca venirea pe lume a unui fratior, este o amenintare pentru fratele mai mare. acesta considera de multe ori ca va pierde atentia si iubirea parintilor si de multe ori incearca sa o castige prin diverse cai. este de preferat ca fratelui mai mare sa i se explice in cei mai potriviti termeni pentru varsta lui despre venirea pe lume a unui fratior. in acelasi timp, consider ca nu trebuie sa se faca nicio diferenta de atentie pentru cei doi copii.

E gresit ce spui tu, copiii au personalitati diferite, ceea ce-si doreste unul se prea poate ca celuilalt sa nu-i convina. Copiilor nu trebuie sa li se acorde atentie in egala masura, ci sa li se acorde atentia pe care si-o doresc. Nu toti copiii isi doresc sa fie mereu in centrul atentiei, unii chiar se simt sufocati cand parintele e prea afectuos cu ei, e bine ca ei sa stie ca esti langa ei atunci cand au nevoie, ca ii asculti, ca ii respecti, ca ei sunt foarte importanti.

Editat August 15, 2012 de Fiero

[The Unknown 15043]

Da, este un chin!!! cand ea sta la Bucuresti iar eu in Phoenix :yahoo:

Familia este un lucru foarte necesar pentru omenire, sa n-aveti dorinte de a fi singur:cry:

[Limarom 6]

Limarom - nu e regula, eu sunt primul copil, din 4 si am fost cea mai dezavantajata dintre toti. Nu am crezut niciodata ca o sa pierd atentia parintilor.. nici n-am avut-o vreodata. Nu copiii sunt vinovati, ci parintii.

Nu este intr-adevar o regula, insa asta a fost experienta mea. probabil fratii de sex diferit se inteleg mai bine. si cu siguranta, nu este vina copiilor. probabil ca nici a parintilor (caci nimeni nu se naste parinte) insa cred ca poate ar fi mai potrivit ca parinte sa incerci sa explici copilului ca-l iubesti, desi te comporti diferit. ma intreb oare cati parinti se gandesc sa dea vreo explicatie copiilor. iar o chestiune care ma supara, este si incapatanarea unor parinti de a-si dori un anume sex al copilului. sunt unul din copiii care trebuia sa fie baiat. natura nu a dorit insa faptul ca mi s-a spus asta de mica, m-a afectat destul de mult. m-a determinat sa adopt un comportament usor masculin pentru a fi placuta. oare aici cine este de vina? nu cumva trebuie sa fim mai atenti, ca parinti, cum folosim anumite cuvinte sau discutii in preajma copiilor?

 

E gresit ce spui tu, copiii au personalitati diferite, ceea ce-si doreste unul se prea poate ca celuilalt sa nu-i convina. Copiilor nu trebuie sa li se acorde atentie in egala masura, ci sa li se acorde atentia pe care si-o doresc. Nu toti copiii isi doresc sa fie mereu in centrul atentiei, unii chiar se simt sufocati cand parintele e prea afectuos cu ei, e bine ca ei sa stie ca esti langa ei atunci cand au nevoie, ca ii asculti, ca ii respecti, ca ei sunt foarte importanti.

ai dreptate, daca reusesti sa idetifici necesitatile si dorintele fiecaruia dintre copii! insa cred ca, mai ales, in cazul copiilor de acelasi sex, cel putin in primii ani isi cam doresc aceleasi lucruri. aici ma refer mai ales la cele materiale. cat priveste atentia, cred ca atentie in primii ani, isi cam doresc toti. daca unii copii se simt sufocati, aici cred ca ai dreptate daca ne referim la copii ceva mai mari, poate adolescenti.