Vreau sa va zic ca eu traiesc fix o telenovela. Am eu 15 ani, insa ma doare si sufar.
Aseara am meditat la ce voi face. Si cum de obicei gandurile de seara se transforma in fapte a doua zi, exact asa am facut. In afara faptului ca a fost un aspect neprevazut care m-a facut sa am o zi aiurea, pt ca m-am simtit rau si am frecventat toaleta. Ei bine, din prima ora m-am dus la baie, iar Irina a venit dupa mine. M- asteptat sa vada ce am patit, mi-a spus ca o sperii. I-am spus atunci ca as vrea sa ne indepartam, sa nu mai fim prietene. M-a intrebat motivul. I-am zis ca motivele sunt mai multe, si si-a dat seama ca e vorba si de Marius. Mi-a zis ca Marius sta cu ea numai ca sa o intrebe cum sa nu se mai gandeasca la mine, cum sa ma uite, etc. Marius mi-a trimis mesaj, la scoala, intrebandu-ma daca sunt bine. I-am raspuns ca sunt, dupa ceva timp. M-a intrebat apoi ce am patit, i-am zis ca nimic si nu a mai raspuns. Ajunsa acasa, am primit un mesaj f dureros de la Irina, in care ma facea prefacuta si lasa, si in care imi spunea ca nu poate sa creada ca l-am pus pe Ion (nume fictiv, el fiind cel mai bun prieten al lui Marius, coleg de clasa, si totodata iubirea secreta a Irinei) sa imi prinda cercelul care cazuse. Da, am facut-o din orgoliu chestia asta, dar Irina nu era in clasa. In clasa era doar Marius si am reusit sa il fac gelos, intrucat acum cateva minute Irina mi-a dat un printscreen de la mesajele cu el in care el ii spunea ca e clar ca eu nu merit si ca la faza cu cercelul, apoi ca am asteptat un coleg ca sa ma duc cu el acasa (de fapt eu il asteptasem pe el si am invocat motivul cu celalalt coleg ca sa nu isi dea seama...). Iar Marius, astazi, a venit langa mine. De luni nu am mai vorbit, eu eram pitita pe sub banca cand am vazut ca vine, m-a intrebat ce mai fac si cum mai sunt, i-am zis ca bine. Ne-am mai uitat unul la altul, i-am raspuns scurt si la obiect si a plecat... Acum cateva minute mi-a trimis mesaj intrebandu-ma de ce ma comport asa, intelege ca vreau sa il uit dar totusi, ma comport urat fata de el, mai ales cu ignorarea. I-am zis ca sunt geloasa, i-am recunoscut, stiu ca am facut o prostie insa chiar asta am simtit. Si l-am intrebat cum ar vrea sa ma comport avand in vedere ca totul s-a terminat? Deocamdata nu mi-a raspuns... Irina a reusit sa ma convinga ca ea nu vrea sa ma faca geloasa, desi, in adancul ei, asa o fi...
E ciudat si imi e greu, sincer. E aiurea tot ce se intampla. Cat despre sacrificiul meu de a fi doamna preoteasca, sincer nu ma vad preoteasa :)). Insa, se pot intampla atatea, si el nu se face preot in vara, asa ca pana atunci mai putea sa mai continuam relatia... nu il inteleg si imi e dificil...
