Început de tamita, Lun 9 feb 2015 · 57 răspunsuri · 4.880 vizualizări
tamita a scris:el i-a trimis un mesaj prin care ii spune că vrea să se despartă de ea. De ce să se despartă? Pentru că nu mai are timp, pentru că vorbesc rar din cauza faptului că nu mai are timp și că el trebuie își urmeze drumul, calea, chemarea de la Dumnezeu...
Vrea sa se faca preot ? :rot:
Eu am o impresie vaga ca el de fapt pe prietena a dorit-o intotdeauna.
Editat Mar 10 feb 2015 01:05
Nu am putut citi nici macar primele fraze, zic asta cu parere de rau, caci tare mult mi-as fi dorit sa opinez si eu asupra subiectului.
Incep sa imbatranesc, mi se scurtcircuiteaza neuronii, de nu mai pot citi o postare pe Roportal?
Doamne, si cat am incercat sa duc pana la capat povestea asta alambicata.
Tamita, te rog mult, pune in loc de "el" un nume la intamplare, gen Ghiorghita, iar in loc de "ea" un nume fictiv, ex Liliana.
Si promit ca ma lupt voiniceste cu textura asta care mi-a reactivat o sinuzita din copilarie.
tamita a scris:din cauza faptului că nu mai are timp și că el trebuie își urmeze drumul, calea, chemarea de la Dumnezeu...
Eu nu cred ca el are o vocatie de a urma calea smerita a purtarii unui chilot de castitate pentru a implini vointa divina precum in miniseria Pasarea spin.
Caci vointa divina este cea de a face dragoste toti cu aproapea noastra, asa cum a poruncit el cu strasnicie cand a zis omului: "Cresteti si va inmultiti si umpleti tot pamantul!"
Asa ca atunci cand Ghiorghita a zis Lilianei ca vrea sa urmeze chemarea pioasa de la Dumnezeu citire, el se referea la dorinta divina ca el sa procreeze cat mai mult si cu cat mai multe. Opinez si eu, ca n-o fi foc. Mai ales ca barbat sunt, si stiu cum gandesc Ghitii.
Imi pare rau ca am ingreunat textul cu el si ea si nu ati putut intelege. Deci, refac mesajul initial, ca vad ca nu il mai pot modifica...
E vorba despre un el, Marius(nume fictiv) și o eu. Eu am mai avut o relație ceva mai lungă în trecut, dar copilărească, banală, cu multe sacrificii din partea mea iar el oferea mai mult minciuni și jocuri, deși eu am ajuns să mă atașez de T. (fostul), până când el a plecat definitiv, iar în mintea mea a mai rămas acel cineva...
După ceva timp apare Marius, ne cunoaștem de f mult timp, fiind colegi. Marius mă plăcea și avea alături de mine prima lui relație (el spune că a așteptat-o pe fata specială, adică pe mine, însă eu știe că nu e așa, pentru că, între timp, a curtat multe fete, însă niciuna nu i-a căzut in plasă). Ei bine, eu i-am căzut în plasă într-un moment de slăbiciune. Greul abia începuse, deoarece comparam mesajele lui și ce primeam de la el cu ceea ce primeam de la precedentul, chiar și la primul nostru sărut am făcut această comparație. Îmi era greu, dar nu îi arătam. I-am zis mai greu lui că îl iubesc, pentru că simțeam că nu e așa, și mă luptam cu psihicul meu, îmi impuneam că trebuie să îl iubesc și să îl apreciez pentru că Marius mă iubește, pentru că îmi oferă siguranță și stabilitate, ceea ce n-am mai simțit la nimeni. Alături de Marius, nu îmi era frică de despărțire, tocmai de aceea am luptat. Am luptat pentru a-l uita pe fostul și pentru a ajunge să țin la actualul, și chiar am ajuns să țin, asta datorită amândurora. Datorită mie, pt că nu am renunțat la lupta, și datorită lui, care mi-a făcut surprize frumoase, care m- a încântat, care m-a iubit, deși știam că nu e așa precum zice el, că nu voi fi singura și nici ultima. Problema e că, în câteva luni, noi vom pleca să ne urmăm destinul, fiecare pe căi diferite. Eu, la început, refuzam ideea unei relații la distanță, pentru că, așa cum îmi spunea o prietenă, nu am ochelari de cal. Pentru că nu ajunsesem să țin suficient de mult la Marius. El, însă, îmi spunea că ar fi posibilă o asemenea relație, până într-o zi. Acea zi a făcut ca eu sa nu mai fac comparații, de niciun fel, să îl văd ca pe iubitul meu, să tremur când îl văd (și nu numai din cauza frigului), să mă culc cu gândul la el și să mă simt protejată atunci cand Marius mă lua de mână. Noi am trăit două luni frumoase, fără certuri, doar cu mici discuții contradictorii, dar totul părea perfect... Eu mă plângeam lui în legătura cu o prietenă comună care era geloasă pe mine, pe relația noastră. Prietena se numește... Irina. Amândoi o făceam prefăcută pe Irina, deși Marius o curtase cândva pe Irina, deși eu am văzut, cândva, cum o privea Marius pe Irina... dar eu trebuia să trec peste toate acestea, pentru ca Marius îmi aparținea mie. Până într-o zi...
Acea zi a făcut ca totul să se schimbe... cu o zi înainte de a împlini 2 luni (între timp, ceva intre noi se răcise, și eu simțeam... vorbeam rar, scurt, nu prea ne mai întâlneam, Marius nici nu aducea vorba de întâlnire, ne întâlneam doar la școală și atat) Marius mi-a trimis un mesaj prin care imi spune că vrea să se despartă de mine. De ce să se despartă? Pentru că nu mai are timp, pentru că vorbim rar din cauza faptului că nu Marius nu mai are timp și că el trebuie își urmeze drumul, calea, chemarea de la Dumnezeu... iar apoi, la vară, când trebuiau oricum să se despartă, era mai greu... deci considera că e cea mai bună alegere...
Mie nu îmi vine să cred, și nici acum nu cred, deși au trecut două săptămâni... Marius mă îmbunează, mai vine la mine și mă ține de mână spunându-mi că ceea ce a fost între noi nu s-a terminat încă, și poate, cândva anume, visele noastre o să devină realitate, vom fi o familie.... Mie mi se părea imposibil ceea ce trăiam, mă dureau atingerile lui, plângeam pe umărul lui, mă uitam în ochii lui și, în gând, îi spuneam să rămână. Eu am hotărât să îi scriu o scrisoare. În acea scrisoare i-am povestit despre lupta și comparațiile de la început, de faptul că eram capabilă de o relație la distanță, de faptul că încearcam să îl înțeleg, dar nu pot, de faptul că dacă, într-adevăr, ar regreta, situația ar fi fost altfel. De asemenea, eu îi spun că acum mă simt precum un câine ce a stat numai în casă, la căldurică, cu mâncare bună și afecțiune din plin, iar stăpânul hotărăște să îl scoată afară, în toiul iernii, în ger, din motive personale. Totuși, stăpânul nu l-a uitat, mai vine din când în când și îi oferă hrană, îl mai mângăie și îi amintește de casă, dându-i speranțe. Eu i-am zis, totodată, că astfel aș vrea să inchei acest joc, pentru că vreau totul ori nimic, că degeaba îmi spune Marius că inima va fi resuscitată cândva și că își dorește să fie din nou cu mine, dar e prea complicat pentru el, și ridică din umeri...
Marius i-a făgăduit că îmi va răspunde la scrisoare printr-un mesaj, după ce o va citi.
Eu așteaptam. Mă gândesc că nu mai are credit, așa încercam să îmi impun. Pentru că Marius mi-a spus că imi va trimite, deci eu chiar așteptam și un banal semn, o impresie... ne întâlnim la școală. Indiferenți, reci. Marius se duce la Irina, de care vă ziceam mai sus, și îi cere scuze pentru comportamentul pe care l-a avut față de ea în perioada când a fost împreuna cu mine, și stau aproape toata ziua împreună, vorbesc, râd, glumesc... el se mai uită din când în când la mine, știind că mă rănește. Irina știe și ea cât de greu îmi este, însă vorbește cu Marius. Irina îmi spune că Marius i-a spus faptul că nu este supărat pe mine (din pricina scrisorii). Eu nu mai cer detalii, deși aș fi vrut, și nici nu îi scot ochii ochii așa-zisei prietene, deși mă doare... Marius se uită azi la mine, eu nu mă uit, și Irina îi dă cu piciorul lui, îl atenționează să nu mă mai privesc.
Menționez că ne vedem zilnic, că suntem colegi, că mă doare și habar nu am cum să mă comport cu niciunul dintre ei, deși amândoi știu că pe mine mă doare...
Da, am spus că in contextul de față, ea, Andreea, sunt eu. Însă trebuia să fac prea multe modificări punând la persoana I. Sper că acum veți înțelege textul, situația.
mamungkukumpurangkuntjuny a scris:Nu am putut citi nici macar primele fraze, zic asta cu parere de rau, caci tare mult mi-as fi dorit sa opinez si eu asupra subiectului.
Incep sa imbatranesc, mi se scurtcircuiteaza neuronii, de nu mai pot citi o postare pe Roportal?
Doamne, si cat am incercat sa duc pana la capat povestea asta alambicata.
Tamita, te rog mult, pune in loc de "el" un nume la intamplare, gen Ghiorghita, iar in loc de "ea" un nume fictiv, ex Liliana.
Si promit ca ma lupt voiniceste cu textura asta care mi-a reactivat o sinuzita din copilarie.
Eu nu cred ca el are o vocatie de a urma calea smerita a purtarii unui chilot de castitate pentru a implini vointa divina precum in miniseria Pasarea spin.
Caci vointa divina este cea de a face dragoste toti cu aproapea noastra, asa cum a poruncit el cu strasnicie cand a zis omului: "Cresteti si va inmultiti si umpleti tot pamantul!"
Asa ca atunci cand Ghiorghita a zis Lilianei ca vrea sa urmeze chemarea pioasa de la Dumnezeu citire, el se referea la dorinta divina ca el sa procreeze cat mai mult si cu cat mai multe. Opinez si eu, ca n-o fi foc. Mai ales ca barbat sunt, si stiu cum gandesc Ghitii.
M-ai amuzat. Da, Marius sau Gheorghiță, cum îi zici tu, își dorește să fie preot, și probabil mă consideră un impediment în dorința sa...
Astăzi iar ne-am văzut... eu, Irina și Marius. Irina și Marius au vorbit și au râs foarte mult, Marius i-a cerut Irinei numărul de telefon (îl avea cândva, nu știu cum de nu îl mai are, dar în fine) și o tot suna pe Irina, strigând la ea să-i răspundă... odată ce Marius i-a cerut nr. de telefon Irinei, e clar că vor socializa des, cât mai des, iar Irina îi va da sfaturi foarte binevoitoare...
Pe Irina azi am încercat să o ignor, și a venit la mine să mă întrebe ce am (cu ea). I-am spus că nu am nimic, că doar mă doare capul și că am nevoie să fiu singură. În ultima oră, Marius s-a intors foarte des spre mine, fiind în spatele lui. Și se uita ciudat, privind cu colțul ochiului, parcă sfâșia ceva în mine... am rezistat cu stoicism tentației de a-l privi, m-am uitat o singură dată la el, și atunci disprețuitor. Marius a continuat să se întoarcă spre mine. Am impresia că Marius i-a spus ceva Irinei de mine, de situația asta, ceva ce nu vrea să aflu, întrucât, după ce Irina s-a intors de la banca mea, Marius a luat-o la întrebări și Irina a țipat la el spunându-i că îmi căuta doar capacul de la stilou... La finalul zilei, la plecare, i-am spus Irinei scurt că mă grăbesc și că trebuie să plec, nici nu știu dacă a auzit, era preocupată să se amuze pe seama unui alt coleg împreuna cu ghiciți cine? CU MARIUS!!
Acum bănuiesc că Irina mă va suna, îmi va trimite mesaj în curând, întrebându-mă ce am sau dându-mi o explicație puerilă. M-am săturat de amândoi și chiar nu mai știu cum să procedez, cum să mă comport.
Dacă e posibil, m-as bucura să fie modificat si mesajul initial cu modificarea făcută acum, cred că se înțelege mai bine situatia, sper...
Editat Mar 10 feb 2015 15:06
Blues a scris:
Pai ai scris la fel.
Ce ti-o fi greu sa scrii ''eu am avut o relatie'', ''el mi-a spus ca'', ''eu am luptat ca sa-l iubesc'', ''eu am hotarat sa-i scriu o scrisoare'' etc?
AM modificat cu numele, fiindcă altfel ar trebui să modific și verbele, să le trec de la persoana a III a la persoana I, însă modific din nou, cu speranța că o să se înțeleagă acum.
edit: am modificat si daca e posibil sa mi se modifice si primul mesaj cu cel anterior, cu povestea la persoana I... ca sa se inteleaga situatia... sper ca se va intelege acum...
Editat Mar 10 feb 2015 15:14
De ce va complicati atat cand doar unul se implica?
Andrei" a scris:De ce va complicati atat cand doar unul se implica?
Nici eu nu știu de ce mă complic, dar nu pot... și nu îi înțeleg comportamentul. Nu înțeleg de ce mă privește, cel puțin azi, în ultima oră, cred ca s-a întors spre mine de cel puțin 5 ori... și totodată nu înțeleg de ce îi dă atenție Irinei, adică e clar că vrea să mă facă geloasă, însă mi se pare îngrozitor din partea lui!!!
Și nu știu cum să procedez cu niciunul dintre ei. Cu Marius încerc și cam sunt indiferentă, dar cu Irina e dificil, îi dau și satisfacție cred când vede situația mea...
Pot sa te intreb ce varsta aveti tu si Marius?
Precizez ca suntem amandoi minori, inca școlari...
Minor poate fi 17 ani sau poate fi 12 ani. E totusi o diferenta. Deci...? Cati ani aveti.
12 nu avem, având în vedere că încet încet luăm o decizie referitoare la viitorul nostru. Absolvim gimnaziul. Nu știu ce sens ar avea vârsta în situația de față, de fapt, probabil că ar avea... poate ar scuza comportamentul lui, eu știu? Aș vrea niște soluții, un sfat, o propunere despre ce să fac, cum să reacționez și să gândesc. Îmi este extrem de greu și nu mă așteptam să se comporte într-un asemenea hal, referindu-mă la Irina. A, aș adăuga că sunt mai mare cu câteva luni decât el, dacă întrebați de vârstă. Eu am împlinit 15, el acuși împlinește.
