Bună seara.
Vă voi povesti ceva serios, și v-aș ruga frumos să îmi dați sfaturi pertinente, chiar și încurajări, de ce nu...
E vorba despre un el și o ea. O ea care a mai avut o relație ceva mai lungă în trecut, dar copilărească, banală, cu multe sacrificii din partea ei iar el oferea mai mult minciuni și jocuri, deși ea a ajuns să se atașeze de el, până când el a plecat definitiv, iar în mintea ei a mai rămas acel cineva...
După ceva timp apare un alt el, un el pe care aceasta îl cunoștea de foarte mult timp, fiind chiar colegi. Un el schimbat din f multe puncte de vedere, un el care o plăcea și care avea alături de ea prima lui relație (el spune că a așteptat-o pe fata specială, adică pe ea, însă ea știe că nu e așa, pentru că el, între timp, a curtat multe fete, însă niciuna nu i-a căzut in plasă). Ei bine, acea ea i-a căzut în plasă într-un moment de slăbiciune. Greul abia începuse, deoarece ea compara mesajele lui și ce primea de la el cu ceea ce primea de la precedentul, chiar și la primul lor sărut a făcut această comparație. Ei îi era greu, dar nu îi arăta lui. I-a zis mai greu lui că îl iubește, pentru că simțea că nu e așa, și se lupta cu psihicul ei, își impunea că trebuie să îl iubească și să îl aprecieze pentru că el o iubește, pentru că el îi oferă siguranță și stabilitate, ceea ce n-a mai simțit la nimeni. Alături de el ei nu îi era frică de despărțire, tocmai de aceea ea a luptat. A luptat pentru a-l uita pe fostul și pentru a ajunge să țină la actualul, și chiar a ajuns să țină, asta datorită amândurora. Datorită ei, care nu a renunțat la lupta, și datorită lui, care i-a făcut surprize frumoase, care a încântat-o, care a iubit-o, deși ea știa că nu e așa precum zice el, că nu va fi singura și nici ultima. Problema e că, în câteva luni, ei vor pleca să își urmeze destinul, fiecare pe căi diferite. Ea, la început, refuza ideea unei relații la distanță, pentru că, așa cum îi spunea o prietenă, nu are ochelari de cal. Pentru că nu ajunsese să țină suficient de mult la el. El, însă, îi spunea că ar fi posibilă o asemenea relație, până într-o zi. Acea zi a făcut ca ea sa nu mai facă comparații, de niciun fel, să îl vadă ca pe iubitul ei, să tremure când îl vede (și nu numai din cauza frigului), să se culce cu gândul la el și să se simtă protejată atunci cand el o lua de mână. Cei doi au trăit două luni frumoase, fără certuri, doar cu mici discuții contradictorii, dar totul părea perfect... ea i se plângea lui în legătura cu o prietenă comună care era geloasă pe ea, pe relația lor. Amândoi o făceau prefăcută, deși el o curtase cândva pe acea fată, deși ea a văzut, cândva, cum o privea el pe acea fată... dar ea trebuia să treacă peste toate acestea, pentru ca el îi aparținea ei. Până într-o zi...
Acea zi a făcut ca totul să se schimbe... cu o zi înainte de a împlini cei doi 2 luni (între timp, ceva intre ei se răcise, și ea simțea... vorbeau rar, scurt, nu se prea mai întâlneau, el nici nu aducea vorba de întâlnire, se întâlneau doar la școală și atat) el i-a trimis un mesaj prin care ii spune că vrea să se despartă de ea. De ce să se despartă? Pentru că nu mai are timp, pentru că vorbesc rar din cauza faptului că nu mai are timp și că el trebuie își urmeze drumul, calea, chemarea de la Dumnezeu... iar apoi, la vară, când trebuiau oricum să se despartă, era mai greu... deci considera că e cea mai bună alegere...
Ei nu îi vine să creadă, și nici acum nu crede, deși au trecut două săptămâni... el o îmbunează, mai venea la ea și o ținea de mână spunându-i că ceea ce a fost între ei nu s-a terminat încă, și poate, cândva anume, visele lor o să devină realitate, vor fi o familie.... ei i se părea imposibil ceea ce trăia, o dureau atingerile lui, plângea pe umărul lui, se uita în ochii lui și, în gând, îi spunea să rămână. Ea a hotărât să îi scrie o scrisoare. În acea scrisoare i-a povestit despre lupta și comparațiile de la început, de faptul că era capabilă de o relație la distanță, de faptul că încearcă să îl înțeleagă, dar nu poate, de faptul că dacă, într-adevăr, ar regreta, situația ar fi fost altfel. De asemenea, ea îi spune că acum se simte precum un câine ce a stat numai în casă, la căldurică, cu mâncare bună și afecțiune din plin, iar stăpânul hotărăște să îl scoată afară, în toiul iernii, în ger, din motive personale. Totuși, stăpânul nu l-a uitat, mai vine din când în când și îi oferă hrană, îl mai mângăie și îi amintește de casă, dându-i speranțe. Ea i-a zis, totodată, că astfel ar vrea să incheie acest joc, pentru că ea vrea totul ori nimic, că degeaba îi spune el că inima va fi resuscitată cândva și că își dorește să fie din nou cu ea, dar e prea complicat pentru el, și ridică din umeri...
El i-a făgăduit că îi va răspunde la scrisoare printr-un mesaj, după ce o va citi.
Ea așteaptă. Se gândește că nu mai are credit, așa încerca își impună. Pentru că el i-a spus că ii va trimite, deci ea chiar aștepta și un banal semn, o impresie... se întâlnesc la școală. Indiferenți, reci. El se duce la prietena ei, de care vă ziceam mai sus, și îi cere scuze pentru comportamentul pe care l-a avut față de ea în perioada când a fost împreuna cu prietena sa, și stau aproape toata ziua împreună, vorbesc, râd, glumesc... el se mai uită din când în când la ea, știind că o rănește. Prietena ei știe și ea cât îi este de greu, însă vorbește cu el. Îi spune ei că el i-a spus faptul că nu este supărat pe ea (din pricina scrisorii). Ea nu mai cere detalii, deși ar fi vrut, și nici nu scoate ochii așa-zisei prietene, deși doare... el se uită azi la ea, ea nu se uită, și prietena ei îi dă cu piciorul lui, îl atenționează să nu o mai privească pe ea...
Menționez că ei se văd zilnic, că sunt colegi, că pe ea o doare și habar nu are cum să se comporte cu niciunul dintre ei, deși amândoi știu că pe ea o doare...
Deci, ea ce să facă? A procedat greșit cu scrisoarea, procedează greșit prin ceea ce gândește?
Mulțumesc.
Edit: cu ea, prietena ei, cum ar trebui să se comporte?
; lucrurile par destul de clare de la distanta. Cat erati impreuna a bagat strambe intruna sa va desparta, dupa care a reluat amicitia cu el, imediat ce v-ati despartit. Si-a schimbat brusc parerea despre el sau cum? Banuiala mea e ca in timp ce te ''lucra'' pe tine ii facea si lui acelasi lucru, in paralel. Doar ai spus ca raceala lui si despartirea de tine nu au fost motivate de ceva ce ai facut sau nu ai facut. Deci a fost influentat de un factor extern.