Situatia a devenit urata tare. Ieri a fost ziua scolii si am fost chemati pt premiere toti 3 din poveste si alti colegi, printre care si colegul de care ii place Irinei si care, cica, ma place pe mine. Acolo a venit si fostul, care a fost elev in scoala. Ne-am vazut, nimic deosebit, m-am bucurat sa il revad dar ca prieten, atat. Si nici nu am vorbit cu el. Marius era gelos. Se vedea dupa privire. Ne-am privit de cateva ori si atat, nu prea am vorbit. Bun. Dupa vreo jumatate de ora nu il mai vad. Plecase de la scoala. Dupa, eu am plecat cu 3 colegi la o pizza. Colegi, printre care si cel care m-ar placea, N. (placut si de Irina). Stiam ca Marius o sa afle si o sa il deranjeze, insa am zis ca va intelege totusi situatia. A deranjat-o si pe Irina, cum sa imi permit eu sa ies cu baiatul pe care ea il place? Daca ieseam numai cu el, da, dar avand in vedere ca suntem colegi si mai erau inca vreo doi colegi pe langa...
Bun. Pe la 7 seara Marius imi trimite mesaj. Ma intreaba ce mai fac, imi spune ca a fost intr-un loc unde am fost amandoi candva si ca a fost fain atunci, dar dureros acum cand a mers. AM mai vorbit despre spectacol, chestii, si ma intreaba de doi colegi, daca au fost si ei la ziua scolii, ca auzea ceva de o pizza... batea apropuri, acei doi colegi nu au fost, insa el stia ca am fost la pizza si cu cine. I-am povestit ca am fost, cu cine, si m-a intrebat daca singura fata. I-am zis ca da, singura fata, si mi-a zis ca spera ca am avut o zi frumoasa. Ii zic ca nu, ca a fost banala. Imi spune ca ii pare rau si apoi imi trimite alt mesaj prin care imi explica ca nu vrea sa raman cu impresia ca s-a despartit de mine pt ca nu a mai avut chef de mine, etc. Imi spune ca ii e dor, ca ii e foarte dor de mine, si ca l-a batut gandul de foarte multe ori sa ne impacam, insa e complicat, e foarte complicat. Insa imi simte lipsa. Bineinteles ca mesajul acesta m-a dat peste cap. Ii spun ca il inteleg, si ca, desi e complicat, o sa treaca. Apoi spune ca da, o sa treaca, numai ca se simte atat de prost cand vede pe altcineva langa mine. Ii spun ca (,) cei din clasa sunt doar colegi si atat. I-am mai spus ca azi mi-am amintit de spectacolul din decembrie, la care am fost amandoi, cand eram impreuna, si ca era aproximativ la fel atunci, insa foarte diferit fata de ce e acum... Imi raspunde cu faptul ca si noi am fost doar colegi si se pot intampla multe; de asemenea, si el si-a amintit de spectacol. Ii spun ca, referitor la impacat, e ciudat, pt ca sigur va regreta daca ne vom impaca, ca va fi diferit (i-as fi spus ca mi-as dori sa ne impacam, dar... atata timp cat el nu face pasul asta...). Zice ca sigur ca ar regreta despartirea si ca ma place cineva din clasa. Acel cineva v-am zis mai sus cine e... Ii spun ca nu ma refeream ca regreta despartirea, ci impacarea. Ma intreaba apoi, cu caps, ce ma face sa cred ca ar fi regretat, si spune ca nu s-ar fi despartit dar a fost constrans de imprejurari. Ii explic ca ar fi regretat pt ca ar fi fost aceeasi situatie, intrucat ar fi fost tot constrans de imprejurari. Apoi zice ca daca ne-am fi impacat nu mai era vorba de imprejurari, deci nu regreta. Imi zice noapte buna, ii zic noapte buna. Doua ore mai tarziu, pe la vreo 10, imi trimite mesaj, ma intreaba ce mai fac. Ii zic ca stau, ma gandesc; zice ca si el sta, se gandeste la mine. Apoi zice ca mi-a vazut azi privirea, si era afundata in amintiri. Il intreb daca bate apropouri referitoare la fostul, explicandu-i ca singurele amintiri de ieri au fost referitoare la spectacolul ala. Zice ca nu, ca la spectacol se referea. Il intreb daca l-a deranjat ceva, spune ca nu, apoi spune ca singurul lucru de care si-a amintit a fost reactia mea din decembrie, de la spectacol. Ii zic sa incheiem discutia despre fostul si o incheiem. Ii spun ca e ciudat, nu am mai vorbit de mult la ora asta. Ma mai intreaba diferite lucruri de la spectacol apoi ma intreaba cum a fost la pizza. Ii zic ca a fost ok, ca am povestit, raspunzandu-mi cu fain. Apoi ii zic sa zica tot ce are de zis, pt ca simt ca il deranjeaza ceva. Spune ca nu, ca e ok totul. Zice ca, chiar daca ar fi, e ceva neimportant pt ca nu trebuie sa ma justific in fata lui, fiindca sunt libera sa fac ce vreau, cand vreau, oriunde vreau. Si de acolo incep sa ma justific si sa ii explic ca cei trei baieti sunt doar colegii mei, ca nu simt nimic pt niciunul, ca a fost o iesire in care am povestit si atat, nimic mai mult, ca n-am iesit doar cu unul. Spune ca daca ar fi fost doar unul acum, probabil, nici nu mai vorbeam. In fine, ma justific in continuare, el imi spune in continuare ca sunt libera, ca el nu pune interdictii, si dupa explicatii incheiem. Dimineata, tot prin mesaj, isi cere scuze, imi spune ca se simtea prost ca trebuie sa ma justific, insa e un sentiment ciudat, foarte ciudat, insa stie ca sunt doar simpli colegi. Ii spun ca da, sunt simpli colegi, apoi spune ca e ciudat cu N., fiindca el spune ca sunt draguta, si sigur el m-a invitat, ceea ce e fals, i-am zis ca nu N. m-a invitat... Imi zice ca daca ieseam doar cu unul situatia era cam la fel. Il contrazic, spunandu-i ca situatia nu era la fel, si stie si el lucrul asta. Imi da dreptate. Incheiem, ajung in clasa. Il privesc cu coltul ochiului, ma priveste. Dupa vreo 10 minute, vine langa mine. Ma ia de mana. Imi dau lacrimile (inconstient, nu as fi vrut sa se intample asta, dar mi-a venit sa plang) si imi spune sa nu ma mai justific. Ne uitam ca prostii unul la altul si.... surpriza... isi scoate telefonul.. umbla pe el, dar nu ma uit. Vede ca nu ma uit. APoi ma uit, si cand ma uit, intra pe un mesaj si mareste fontul, apoi se uita la mine mirat, de parca asta s-a intamplat din greseala. Ia ghiciti cu cine vorbea? Cu Irina. Conversatia cu Irina, marita. Nu am vazut ce scria, dar a fost suficient sa vad asta. Nu m-am uitat la el cateva secunde, apoi m-am uitat, i-am zambit un pic cam ironic, cred, ne-am mai uitat iarasi unul la altul si mi-a zis ca ma lasa. M-am simtit ca un rahat, atat de aiurea... vrea sa ma faca geloasa...
Iar azi, un coleg, a adus vorba de o fata cu care vorbeste Marius. Stiu ca nu e nimic intre ei, stiu cine e fata aia, e mai mare cu 2 ani, deci in privinta ei nu imi fac griji, insa interesanta a fost reactia Irinei, care mi-a confirmat, cu voce tare, ca da, Andi vorbeste cu tipa aia. Imi imaginez ce conversatii or fi fost aseara, ce au vorbit ei doi despre mine, despre N., despre iesirea aia... nici nu vreau sa stiu!!! Apoi Marius si-a scris numele meu pe mana. Iar Irina s-a amuzat si s-a uitat foarte ciudat la mine, iar eu am inceput sa zambesc, si Marius imi tot spunea sa nu il ascult pe acel coleg, ca el nu o place pe fata aia. L-am linistit spunandu-i ca stiu.
Azi am plecat cu 2 h mai devreme, pt ca maine am un concurs, si la plecare i-am zis pa lui Marius. Voia sa vina sa ma imbratiseze, se astepta sa ma apropii de el. Nu am facut-o. Am plecat. La cateva secunde, cand coboram scarile, a venit el dupa mine. M-a imbratisat scurt si a plecat.
Ma simt prost. Nu stiu ce sa mai cred si cum sa mai procedez.
Am memorat la conjugari ale verbului a regreta, sa-mi ajunga o viata.