Început de tamita, Lun 9 feb 2015 · 57 răspunsuri · 4.880 vizualizări
tamita a scris:Vreau sa va zic ca eu traiesc fix o telenovela. Am eu 15 ani, insa ma doare si sufar.
Da, dar nu chiar, mai degraba o simulare de telenovela. Ai grija ce faci cu viata ta, viata reala nu este o telenovela.
Ceva imi spune ca simulezi foarte bine in relatia cu altii. O sa ajungi sa te minti si pe tine pana la urma, daca nu cumva se si intampla chestia asta.
Zaida a scris:Ai 15 ani... Chiar nu realizezi ca este o iubire trecatoare :)
Eeeh, este doar o telenovela trecatoare... :)
adal* a scris:Da, dar nu chiar, mai degraba o simulare de telenovela. Ai grija ce faci cu viata ta, viata reala nu este o telenovela.
Ceva imi spune ca simulezi foarte bine in relatia cu altii. O sa ajungi sa te minti si pe tine pana la urma, daca nu cumva se si intampla chestia asta.
Eeeh, este doar o telenovela trecatoare... :)
Sa speram ca asa e...
Incerc sa ma obisnuiesc cu situatia. Astazi nu am vorbit deloc, ieri am vorbit atat la scoala, cat si prin mesaje. Mi-a zis ca inca ii pare rau ca ne-am despartit. Ieri la scoala m-a imbratisat si m-a intrebat daca n-am inceput sa ii zambesc din obligatie. Si, ca sa vedeti cum e soarta (poate n-ar trebui sa dau vina pe soarta, ci pe telefonul meu care nu primeste mms-uri) el mi-a raspuns la scrisoare. Mi-a raspuns chiar in ziua aceea, si il cred pe cuvant, pt ca intr-adevar telefonul meu nu primeste mms-uri. Si el a asteptat tot weekend-ul un mesaj de la mine ca raspuns a mesajului de la el, si eu am asteptat un mesaj de la el ca raspuns de la scrisoare... ironia sortii, din pacate.
Inca imi lipseste si imi aduc aminte de momentele noastre frumoase, si-mi pare rau de multe lucruri, imi pare rau ca n-am stiut sa il pretuiesc atunci cand eram impreuna si sa ma bucur de fiecare moment in parte, am momente cand cred ca un baiat ca el n-o sa mai gasesc, pentru ca era atent cu mine, era dulce, era tandru, tinea la mine mult, insa... se pare ca n-a tinut suficient de mult incat a renuntat, incat sacrificiile i-au parut prea mari. Chiar m-a intrebat, prin mesaj, de unde stiu eu faptul ca daca putea sa fie cu mine, nu lupta? Dar nu poate, spune el. Si cred ca nu poate si din cauza parintilor...
Cam asta e situatia. Cum am zis, incerc sa ma obisnuiesc, inca mi-e greu amintindu-mi si intrebandu-ma ce ar fi fost daca..., si vazandu-l aproape zilnic...
Si din toata povestea asta tot nu am inteles clar de ce anume nu mai vrea el sa fie cu tine. Numai ambiguitati. Voi chiar nu puteti discuta pe sleau, sau la 15 ani sunt necesare drama si enigmele ?
Ala e ori motalan ori nesimtit. N-are gura si tupeu sa-ti spuna clar si raspicat de ce s-a despartit de tine ? Tu n-ai gura si curaj sa-l intrebi direct ?
Nu poate pe naiba. Nu vrea. La varsta voastra adolescentii daca vor ceva, orice, fac pe dracu in patru si tot fac cum si ce vor ei. N-am auzit pana acum de vreun adolescent sa se abtina sau sa fie constrans impotriva la ceva ce vrea sa faca cu tot dinadinsul. Daca te vroia si te iubea, ramanea cu tine. Asta e adevarul. Nu te mai amagi singura.
Editat Dum 15 feb 2015 12:48
Naeema a scris:Si din toata povestea asta tot nu am inteles clar de ce anume nu mai vrea el sa fie cu tine. Numai ambiguitati. Voi chiar nu puteti discuta pe sleau, sau la 15 ani sunt necesare drama si enigmele ?
Ala e ori motalan ori nesimtit. N-are gura si tupeu sa-ti spuna clar si raspicat de ce s-a despartit de tine ? Tu n-ai gura si curaj sa-l intrebi direct ?
Nu poate pe naiba. Nu vrea. La varsta voastra adolescentii daca vor ceva, orice, fac pe dracu in patru si tot fac cum si ce vor ei. N-am auzit pana acum de vreun adolescent sa se abtina sau sa fie constrans impotriva la ceva ce vrea sa faca cu tot dinadinsul. Daca te vroia si te iubea, ramanea cu tine. Asta e adevarul. Nu te mai amagi singura.
Pai, eu chiar i-am spus lui ca daca si-ar fi dorit sa fim impreuna si daca intr-adevar ar fi regretat (in scrisoare), ar fi luptat. Iar el m-a intrebat faptul ca de unde stiu ca nu isi doreste si ca poate lupta. Imi spune ca e aproape imposibila relatia si mi-a spus ca eu caut lucruri complicate, motive complicate pt care ne-am despartit, doar ca e simplu: ne-am despartit pentru ca el vrea sa isi urmeze calea si chemarea de la Dumnezeu si ca nu mai are timp de alte lucruri. Dupa ce s-a despartit de mine, si-a dezactivat whatsapp si contul google etc pt ca spune ca nu mai are timp. Si mi-a spus ca trebuia sa isi asculte parintii care nu erau de acord cu relatia pt ca stiau ca el o sa plece in vara si ca atunci va suferi mai mult, avand in vedere distanta dintre noi (care ar fi de 50 de km).
Nici eu nu inteleg ce anume considera el, stateam in calea drumului sau spre Dumnezeu ori ce? Nu, chiar nu inteleg, si da, daca isi dorea sa lupte, o facea, indiferent ce ii spuneau parintii lui etc.
Explica-mi si mie ce anume e chemarea aia de la D-zeu ? E pocait sau ce ?
Editat Dum 15 feb 2015 13:37
Naeema a scris:Explica-mi si mie ce anume e chemarea aia de la D-zeu ? E pocait sau ce ?
Nu, nu e pocait. Isi doreste sa se faca preot.
Mno pai atunci uita-l. Se pare care e 1-0 pentru d-zeu.
tamita a scris:Nici eu nu inteleg ce anume considera el, stateam in calea drumului sau spre Dumnezeu ori ce? Nu, chiar nu inteleg, si da, daca isi dorea sa lupte, o facea, indiferent ce ii spuneau parintii lui etc.
Nu este chiar asa. La nici 15 ani nu prea poti trece peste ceea ce iti spun parintii tai.
Fireste, asta nu il scuza ca A ICEPUT o relatie cu tine. Pt ca, aici este problema - ca a inceput relatia, lasand sa se creada ca poate hotari ce face cu viitorul lui. Dupa cum il descrii, el dorea o relatie, contand mai putin cu cine. Poate doar isi testeaza capacitatea de a cuceri, iar tu trebuie sa fugi de specimenele astea. Nu doar acum!
Dpmdv, el este un baiat de toata jena. Un baiat care nu merita atentia si framantarile tale. Se crede un cuceritor, dar este doar un infantil. Zic sa iti recapeti demnitatea, stima de sine si sa nu il mai bagi inseama. Sa il pui frumos acolo unde ii este locul: departe de tine. Se hraneste cu suferinta ta si te rog sa nu ii mai permiti asta.
Sunt sigura ca vei gasi un baiat mai echilibrat emotional, care sa te iubeasca asa cum meriti. Un baiat responsabil.
tamita a scris:Pai, eu chiar i-am spus lui ca daca si-ar fi dorit sa fim impreuna si daca intr-adevar ar fi regretat (in scrisoare), ar fi luptat. Iar el m-a intrebat faptul ca de unde stiu ca nu isi doreste si ca poate lupta. Imi spune ca e aproape imposibila relatia si mi-a spus ca eu caut lucruri complicate, motive complicate pt care ne-am despartit, doar ca e simplu: ne-am despartit pentru ca el vrea sa isi urmeze calea si chemarea de la Dumnezeu si ca nu mai are timp de alte lucruri.
Stiu ca trebuie sa intelegi motivul, asa suntem toti construiti: vrem sa stim, sa intelegem. Insa, de multe ori e bine sa nu stim, sa luam lucrurile asa cum sunt si sa punem "stop". Poate s-a despartit ca nu te place, ca nu i-a placut cum te-a descoperit pe parcursul relatiei, dar esti sigura ca vrei sa auzi asta? Important este ca te-ai despartit ( la timp, zic eu), de un baiat care nu te merita. Ca nu te place, nu stie ce vrea, nu il lasa parintii, o place pe alta sau ca se joaca.... nu mai conteaza.
Esti mult pre amatura si profunda pt el. Lasa-l in lumea lui, nu ai pierdut nimic.
Davi_ a scris:Nu este chiar asa. La nici 15 ani nu prea poti trece peste ceea ce iti spun parintii tai.
Fireste, asta nu il scuza ca A ICEPUT o relatie cu tine. Pt ca, aici este problema - ca a inceput relatia, lasand sa se creada ca poate hotari ce face cu viitorul lui. Dupa cum il descrii, el dorea o relatie, contand mai putin cu cine. Poate doar isi testeaza capacitatea de a cuceri, iar tu trebuie sa fugi de specimenele astea. Nu doar acum!
Dpmdv, el este un baiat de toata jena. Un baiat care nu merita atentia si framantarile tale. Se crede un cuceritor, dar este doar un infantil. Zic sa iti recapeti demnitatea, stima de sine si sa nu il mai bagi inseama. Sa il pui frumos acolo unde ii este locul: departe de tine. Se hraneste cu suferinta ta si te rog sa nu ii mai permiti asta.
Sunt sigura ca vei gasi un baiat mai echilibrat emotional, care sa te iubeasca asa cum meriti. Un baiat responsabil.
Stiu ca trebuie sa intelegi motivul, asa suntem toti construiti: vrem sa stim, sa intelegem. Insa, de multe ori e bine sa nu stim, sa luam lucrurile asa cum sunt si sa punem "stop". Poate s-a despartit ca nu te place, ca nu i-a placut cum te-a descoperit pe parcursul relatiei, dar esti sigura ca vrei sa auzi asta? Important este ca te-ai despartit ( la timp, zic eu), de un baiat care nu te merita. Ca nu te place, nu stie ce vrea, nu il lasa parintii, o place pe alta sau ca se joaca.... nu mai conteaza.
Esti mult pre amatura si profunda pt el. Lasa-l in lumea lui, nu ai pierdut nimic.
Asa este, aveti dreptate. Am impresia, din privirile lui, ca si lui ii e dor. Astazi m-a imbratisat de final. Daca sunt indiferenta, nu e bine, pt ca ma simt prost (desi parca intr-un fel mai bine) si daca ma vede indiferenta, se duce imediat la Irina, si se plange ei ca eu nu merit. Azi m-a luat de mana, s-a uitat la mine trist si de final m-a intrebat daca il las sa ma imbratiseze. Si l-am lasat... nu stiu de ce, dar eu inca sper sa se intoarca, insa e o himera, si el e convins de ceea ce vrea, e clar ca nu se mai intoarce. Si da, chiar nu mai conteaza acum motivul si ar trebui sa il las in pace, sa il ignor si sa nu ii mai permit sa se apropie de mine, ceea ce o sa incerc sa fac, desi mi-e greu... va multumesc mult.
L-ai lasat sa te imbratiseze pt ca nu esti inca vindecata, e firesc. Dar daca il lasi din ce in ce mai rar sa faca asta, ar fi minunat. Esti inca in faza in care vrei sa ii dovedesti, sa ii arati ca meriti sa te iubeasca. Iar iti spun sa te redresezi putin, sa nu mai vezi sanse acolo unde nu sunt. Nu mai fi atat de permisiva si incearca sa nu mai depinzi emotional de ceea ce ii spune el lui X sau lui Y. TU stii cum esti, TU stii ce meriti, si ar trebui sa nu iti pese cui si de ce se plange el.
Biatului ii plac 'dramele', iubirile astea ne`nplinite. Lasa-l sa si le traiasca singur, nu mai participa la asa ceva, oricat ti-ar fi de greu.
Fa-ti un plan si pune-l in aplicare. ex o saptamana nu il lasi sa te atinga, il eviti cat poti si nici nu iti mai pasa cu cine vorbeste sau cu cine se hizileste. Nici de la "amica" ta nu mai asculti nimic despre el. Ii spui clar ca nu vrei sa mai stii nimic si gata. Sa vedem, daca nu mai are spectatori, isi mai joaca rolul?
Sunt sigura ca ai puterea sa faci asta, mai ales ca nu ai avea nimic de pierdut.