Blues a scris:Sinele e un fel de intuitie, subconstienta. Asta inteleg eu dupa ce am rumegat vreo juma de ora.
Foarte pe larg se poate spune şi aşa. Însă se mai pot spune şi altete...
The Self
Început de Vriies, Dum 28 sep 2014 · 69 răspunsuri · 6.531 vizualizări
Conceptul de Will e de fapt Thelema, Vointa in greaca.
Seamana cu conceptul de individuatie jungiana, sau realizarea a Sinelui.
http://vdz.ro/calatorind-spre-sine-despre-procesul-de-individuatie/
Tlahuizcalpantecuhtliyaotl a scris:Recent a descris in postarea sa niste lucruri interesante, care suna a thelemism.
Acum am văzut la ce te referi, însă părerea mea e că ai mers cam prea departe cu analogia. Dar mai bine să-ţi explice el ce a avut în vedere.
Tlahuizcalpantecuhtliyaotl a scris:Conceptul de Will e de fapt Thelema, Vointa in greaca.
Seamana cu conceptul de individuatie jungiana, sau realizarea a Sinelui.
http://vdz.ro/calatorind-spre-sine-despre-procesul-de-individuatie/
Am citit articolul respectiv. Mă rog, este opinia autorului articolului care-l interpretează pe Jung într-un mod propriu. Însă nu ştiu în ce măsură se poate lega asta de thelema şi mult discutabilul Aleister Crowley.
Blues a scris:Ia-ma usor, inca sunt timida in ale filozofiei.
Păi nu fi! Caută-ţi Sinele! 
Vriies a scris:Însă nu ştiu în ce măsură se poate lega asta de thelema şi mult discutabilul Aleister Crowley.
O idee nu trebuie analizata in functie de personalitatea celui care a emis-o, ci in sine. Pe mine nu ma intereseaza ca Jung care a gandit conceptul de individuatie purta sosoni rosii cu pompon bleu in timp ce citea ziarul tragand din pipa. Sau ca lui Crowley ii placeau tinerelele. Sau ca Osho a tras pe ranga mii de femei.
O idee este utila sau nu? Este nociva au ba? Este plauzibila sau inconsistenta?
Crowley poate fi discutat ca om, dar asta tine de altceva, de biografia sa, de intelegerea sa in contextul epocii.
Ideea e bine sa fie analizata fara aceste perturbatii.
Asadar, cum ti se par cele 11 principii thelemiste, facand abstractie de background-ul celor care le-au slefuit?
Apoi putem trece la dezbaterea conceptului adus de Recent cu articolul sau cu Soi si Moi: felul in care un Soi incearca sa se intareasca slabind alt Soi.
Vriies a scris:Da. Probabil faţă de ceilalţi sine care la rândul lor se percep şi ei diferiţi, ducând şi ei din răsputeri aceeaşi luptă de rezistenţă.
Oricum, ce voiam eu spun este faptul că Osho, considerând că Eul este o construcţie periferică a Sinelui, merge oarecum pe aceeaşi linie de gândire cu Jung.
Blues a scris:Sinele e un fel de intuitie, subconstienta. Asta inteleg eu dupa ce am rumegat vreo juma de ora.
Doar egoul si supraegoul au de resiztat in fata egoului (obligatiei de a se adapta altora) si supraegoului (invitatiei de a sustine valori, idealuri, suferinte infundate), a acestor doua conturari trasate de-a lungul mileniilor, chiar de catre oameni. Sinele nu are de rezistat fata de nimeni. Este un singur sine, nu mai multi.
Omul, in sine, este suparacios si uracios, iar acest fapt are importanta pentru ego si pentru supraego, care au creat sisteme prin care sa disperseze supararea si uratimea, dar pentru orice purtator de sine nu are importanta, nici nu este afectat de suparare sau uratime.
Exemplele date de autorul articolului sunt excelente pentru lamurirea pozitiei sinelui, egoului, respectiv supraegoului, in raporturile dintre oameni. Alte exemple:
Supra-eul unuia si cei doi Sine ascunsi
1. Cand noua ne-ar placea sa mergem la cinema, dar nu mai mergem, ca sa nu lezam partenerul, caruia nu-i place asta, Supra-eul nostru adapteaza Eul nostru pentru a satisface Eul partenerului. Cei doi Sine nici nu exista, nici nu se intalnesc.
2. Unuia chiar i-ar placea sa-i spuna celuilalt ca muzica pe care o asculta il jeneaza. Dar tace ca sa nu primeasca vreun repros. Imediat dupa aceasta, la masa ii spune „Ai putea sa termini tot din farfurie, de ce lasi neterminat mereu?” Supra-eul a trecut cu vederea prima remarca pentru a evita reprosul. Dar Eul s-a manifestat la masa, de indata.
Tadayo, raspund intrebarii tale, intr-un alt mesaj. Am citit principiile si adaugarile autorului.
Editat Sâm 4 oct 2014 15:20
Tlahuizcalpantecuhtliyaotl a scris:Conceptul de Will e de fapt Thelema, Vointa in greaca.
Seamana cu conceptul de individuatie jungiana, sau realizarea a Sinelui.
http://vdz.ro/calatorind-spre-sine-despre-procesul-de-individuatie/
Buuun! Hai să vedem ce vrea să ne spună acest articol, mă rog, potrivit înţelegerii mele. Şi dacă greşesc, dragă Tlahuiz, nu-i bai şi e clar că mă poţi corecta! 
Apoi să vedem dacă şi în ce măsură acest articol se pupă cu ăla cu "thelema", pe care l-ai indicat anterior.
La modul general articolul despre procesul de individuaţie este reuşit. Într-o primă fază, pe marginea unui citat din Jung, foarte bine remarcă autorul articolului faptul că individuaţia se referă la realizarea echilibrului psihic. Citatul este următorului:
"Folosesc expresia individuație în sensul acelui proces care produce un individ psihologic, adică o unitate separată, indivizibilă, un întreg. Există o presupunere generală despre conștiinţă cum că ar coincide cu întregul individului psihologic. Dar suma acelor experiențe, care pot fi explicate numai cu ajutorul ipotezei proceselor psihice inconștiente, ele aparțin cu siguranță totalității individului, chiar dacă nu formează părți componente ale eului conștient. C.G.Jung".
De aici putem folosi şi următoarea definiţie de lucru, anume că individuaţia este procesul de integrare a conştientului cu inconştientul în scopul actualizării sinelui şi al realizării echilibrului psihic.
Foarte bine punctează autorul mai departe, atunci când ne spune că Jung priveşte individuaţia ca pe un proces continuu de dezvoltare, de acumulare şi de resemnificare a sensului pe tot parcursul vieţii. În măsura în care acceptăm şi reuşim să integrăm partea inconştientă din noi, facem deja un pas pe calea desăvârşirii, împlinirii, evoluţiei sau cum am putea-o numi.
Mai departe, însă, avem oareşce probleme cu înţelegerea efectului de ansamblu al procesului de individuaţie, aşa cum îl vedea Jung, în sensul că autorul nu punctează suficient aceste efecte şi lasă loc, eventual, pentru o serie de alte speculaţii de natură mistico-religioase, care totuşi ar însemna mai mult decât ar fi vrut să sugereze Jung.
Jung ne spune că efectul central al procesului de individuaţie este unul de vindecare şi revigorare psihică a persoanei, oamenii devenind mai armonioşi, mai calmi, mai responsabili, mai maturi, într-un cuvânt mai echilibraţi. Ei încep să promoveze idealurile respectării vieţii, justiţiei, libertăţii. Ei încep să aibă o cunoaştere a vieţii care poate părea uimitoare pentru ceilalţi oameni, deprinzând o înţelegere profundă a naturii omului şi a universului, devenind astfel potenţiali învăţători pentru ceilalţi oameni.
Tlahuizcalpantecuhtliyaotl a scris:O idee nu trebuie analizata in functie de personalitatea celui care a emis-o, ci in sine. Pe mine nu ma intereseaza ca Jung care a gandit conceptul de individuatie purta sosoni rosii cu pompon bleu in timp ce citea ziarul tragand din pipa. Sau ca lui Crowley ii placeau tinerelele. Sau ca Osho a tras pe ranga mii de femei.
O idee este utila sau nu? Este nociva au ba? Este plauzibila sau inconsistenta?
Crowley poate fi discutat ca om, dar asta tine de altceva, de biografia sa, de intelegerea sa in contextul epocii.
Ideea e bine sa fie analizata fara aceste perturbatii.
Asadar, cum ti se par cele 11 principii thelemiste, facand abstractie de background-ul celor care le-au slefuit?
Apoi putem trece la dezbaterea conceptului adus de Recent cu articolul sau cu Soi si Moi: felul in care un Soi incearca sa se intareasca slabind alt Soi.
Ba da, ar trebui să te intereseze. Înainte de a te arunca orbeşte asupra "frumuseţii" acestor "principii" şi a le propune pe un forum de filosofie, e indicat să te străduieşti să vezi şi de cine au fost ele puse pe tapet, în ce circumstanţe, în ce măsură au fost acestea respectate de cei care le impun şi mai ales care a fost efectul acestora asupra celor care le îmbrăţişează?
În primul rând ar trebui să ştii că există o legătură indisolubilă între ideile unor oameni şi experienţa lor de viaţă care a dat naştere acestor idei. Din punctul ăsta de vedere e mai puţin relevant faptul că Jung purta şoşoni sau papuci. În schimb este relevantă biografia lui Crowley şi-mi pare rău pentru tine că pe acelaşi plan cu Jung poţi pune un astfel de personaj cel puţin dubios, asta ca să mă exprim eufemistic. Tu ai înţeles activitatea acestuia şi cam ce făcea el? Bănuiesc că ştii că era mason, ocultist şi se voia un înalt magician, aşa cum se credea el. Dar asta n-ar fi mare lucru, însă ştii că era satanist şi voia să instaureze o aşa-zisă "spiritualitate a satanismului" sau mai bine zis o religie satanistă care să le înlocuiască pe toate celelalte? Ştii că era antisocial în tot ceea ce făcea, şi asta numai în numele "spiritualităţii" sau mai bine zis în numele unei false spiritualităţi? Ştii că îndemna tinerii spre consum de droguri, spre orgii şi respingerea oricăror repere morale şi educaţionale? Ştii că a fost condamnat? Ştii că multe din amantele sale şi din discipolii săi s-au sinucis? Tu cum ai califica un astfel de om?
Ah, că cele mai abjecte şi malefice intenţii pot fi înveşmântate într-o haină frumoasă? Păi e plină istoria de justificările şi bunele intenţii, unele menţionate în forme scrise deosebit de atrăgătoare, ale multor dictatori şi falşi învăţători spirituali din istoria omenirii. Numai că nouă, fiecăruia în parte, ne revine sarcina ne a ne strădui măcar un picuţ să discernem.
Editat Sâm 4 oct 2014 16:52
Tlahuizcalpantecuhtliyaotl a scris:Tu cum traiesti in urma acestor studii?
Vezi lumea ca fiind maya, o iluzie zadarnica nascuta pe fondul vidului, sau vid in manifestari fantomatice?
Si cum e sa traiesti asa?
Ai pace interioara, nu te afecteaza nimic? Mai ai ambitii, planuri de viitor, dorinte? Sau doar contempli spectacolul iluziilor proiectate pe ecranul vidului?
Esti fericit? Cum relationezi cu alte self-uri, stiind ca ele sunt doar o reflexie a ta? Nu e trist sa nu poti comunica niciodata cu nimeni cu adevarat?
Am sa citesc cartile astea, pentru ca m-am plictisit de mintea mea veche si ar fi interesant sa adopt o abordare noua a lumii si a vietii. Multumesc pentru recomandari.
Sunt doar un incepator.
Nu am prea multe sa-ti spun.
Insa ca o clarificare scopul practicilor pe care le fac nu este acela de a vedea lumea ca fiind iluzie.
You gotta
Take the elf out of the self
You gotta
Take the ark out of the dark
You gotta
Take the light of the delight.
And keep them within you
Forever!
Vriies a scris:Ah, că cele mai abjecte şi malefice intenţii pot fi înveşmântate într-o haină frumoasă? Păi e plină istoria de justificările şi bunele intenţii, unele menţionate în forme scrise deosebit de atrăgătoare, ale multor dictatori şi falşi învăţători spirituali din istoria omenirii. Numai că nouă, fiecăruia în parte, ne revine sarcina ne a ne strădui măcar un picuţ să discernem.
Dar daca ai fi dat de aceste principii fara sa stii nimic despre viata privata a emitatorilor lor, atunci cum le-ai fi perceput, analizand doar continutul lor si atat? Fa te rog o analiza a lor in acest mod, caci e vorba de Self.
Tlahuizcalpantecuhtliyaotl a scris:Dar daca ai fi dat de aceste principii fara sa stii nimic despre viata privata a emitatorilor lor, atunci cum le-ai fi perceput, analizand doar continutul lor si atat? Fa te rog o analiza a lor in acest mod, caci e vorba de Self.
Aş fi zis că în linii mari sunt ok, la fel ca o serie de principii ale altor religii sau curente spirituale.
Ca principii de viaţă sau ca norme de comportament sunt ok. Problema însă este că tre să ne cânte imediat cucu; adică să fim circumspecţi atunci când aflăm că acestea sunt principiile unui nou ism, unei noi religii dintre multe altele existente, care-şi caută adepţi.