The Self

Tlahuizcalpantecuhtliyaotl a scris:

Nu e trist sa nu poti comunica niciodata cu nimeni cu adevarat?

:)  Imprumut intrebarea pentru cateva zile de reflectare. 

Uite cum abordează Osho tema respectivă, recte raportul dintre sine şi ego. În linii mari el spune că:

"Sinele este cel cu care te naşti iar Ego-ul este ceea ce tu acumulezi, fiind propria ta construcţie. Copilul se naşte cu un sine, însă nu e conştient de asta. El este Sinele însă nu e conştient de propriul Sine.
Copilul se naşte cu un sine şi nu cu un ego (eu). Copilul îşi dezvoltă propriul ego pe măsură ce devine din ce în ce mai social. Acest ego se află numai la periferia fiinţei, acolo unde tu relaţionezi cu ceilalţi. Astfel ego-ul constituie periferia fiinţei iar sinele constituie centrul fiinţei."

 "Ego does not exist anywhere else except in human beings, and ego starts growing as the child grows. The parents, the schools, colleges, university, they all help to strengthen the ego for the simple reason that for centuries man had to struggle to survive and the idea has become a fixation, a deep unconscious conditioning, that only strong egos can survive in the struggle of life. Life has become just a struggle to survive. And scientists have made it even more convincing with the theory of the survival of the fittest. So we help every child to become more and more strong in the ego, and it is there that the problem arises."

"The first awareness of the child comes with his ego. He becomes aware of the << I >>, not of the Self. Really, he becomes aware first of the << thou >>. The child first becomes aware of his mother. Then, reflectively, he becomes aware of himself. First he becomes aware of objects around him. Then, by and by, he begins to feel that he is separate. This feeling of separation gives the feeling of ego, and because the child first becomes aware of the ego, ego becomes a covering on the Self."

 

Vriies a scris:

 only strong egos can survive in the struggle of life. [...] So we help every child to become more and more strong in the ego, 

Egourile rezistente sunt egourile puternice. Toujours, la résistance. Cui trebuie sa rezistam? Fata de cine sa fim puternici? De alti sine?

Recent a scris:

Egourile rezistente sunt egourile puternice. Toujours, la résistance. Cui trebuie sa rezistam? Fata de cine sa fim puternici? De alti sine?

Da. Probabil faţă de ceilalţi sine care la rândul lor se percep şi ei diferiţi, ducând şi ei din răsputeri aceeaşi luptă de rezistenţă.

Oricum, ce voiam eu spun este faptul că Osho, considerând că Eul este o construcţie periferică a Sinelui, merge oarecum pe aceeaşi linie de gândire cu Jung.

Eul unuia contra Sinelui altuia (cazul cel mai frecvent)

1. Cand un copil plange, iar noi il luam in brate pentru a-l calma, este putere contra simtului lui. Este vorba despre puterea Eului nostru contra exprimarii Sinelui copilului.

2. Cand partenerul nostru vine de la serviciu si ne vorbeste despre un conflict care l-a ranit, intamplat cu un coleg: daca ii spunem „Nu te ingrijora, nu merita nici sa te gandesti la el.”, ca in cazul copilului, Eul nostru se opune trairii Sinelui partenerului.

3. Cand un bolnav nu vrea sa isi ia medicamentele, iar medicul ii explica motivul pentru care trebuie sa le ia, acesta din urma foloseste puterea Eului pentru slabirea Sinelui pacientului.

4. Cand un invatator explica unui elev ca poate mai bine, el foloseste Eul sau contra Sinelui elevului care experimenteaza o dificultate.

5. Cand un batran se plange ca nu ne ocupam de el, ca nu ii venim repede, iar ingrijiorul ii raspunde „Nu am reusit sa ajungem mai devreme, pentru ca trebuia sa terminam de preparat medicamentele”, avem Eul si intelectul ingrijitorului, care evita trairea Sinelui pacientului.

6. Cand o persoana se plange ca este obosita, iar noi ii spunem „Nu trebuie decat sa te odihnesti putin sau sa dormi mai mult”, Eul nostru transmite un flux de energie contra exprimarii Sinelui persoanei.

7. Cand un terapeut ii spune clientului sau care nu spune anumite lucruri sau care nu se lasa condus de emotii, „Inca rezistati”, opune puterea Eului său motivelor intime ale Sinelui pacientului.

8. Cand un terapeut ii spune pacientei sale „Veti fi obligata sa deveniti adult cand nu o veti mai avea pe mama voastra”, prin puterea Eului sau, el distruge Sinele mamei, cat si pe cel al pacientei, la fel si fluxul existential care ar trebui sa poata disparea treptat dintre ele. Sau, o asemenea situatie precum a pacientei, marcheaza adesea faptul de a-i fi lipsit mama, decat de a-i fi aproape.

9. Cand o femeie spune „Ma simt putin in varsta. Ma deranjeaza asta!”, iar cea mai buna prietena a ei ii spune cu un ton de indignare „De ce spui asta. Esti superba!”, ea opune energia Eului sau exprimarii Sinelui femeii.

10. Intr-un cuplu, sotia spunandu-i sotului in timp ce al doilea copil pleaca de acasa pentru a-si urma studiile „Stii, este chiar dificil sa vezi cum copiii pleaca de acasa. Imi lasa un sentiment dureros”, iar el spune „Nu a fost asa teribil cand a plecat primul. Apoi este bine sa-si faca viata lor”. Sinelui unuia ii este cerut, de catre Eul celuilalt, sa se linisteasca.

Sursa: http://www.maieusthesie.com/nouveautes/article/ca_moi_surmoi_soi.htm

Titlul „Le Ça, le Moi, le Surmoi, le Soi”

Mai sunt si exemple pentru Eul unuia contra Eului altuia, Supra-eul unuia si cei doi Sine ascunsi, Sinele care incearca sa emearga, Sinele unuia care se adreseaza Sinelui altuia.

Blues a scris:

Bun, asa inteleg altfel. Dar tot nu ma convinge.

Copilul devine constient de sine, isi dezvolta sinele pe masura ce devine din ce in ce mai constient. Deci nu numai ego, ceea ce ma duce iar la faptul ca ego si sinele sunt unul si acelasi lucru.

Când spui că un copil devine conştient de sine, termenul "sine" de aici e doar un pronume reflexiv care se referă la "eu", la ego, adică la ego-ul copilului. Iar expresia respectivă "Copilul devine conştient de sine", în româneşte se traduce de fapt prin "Copilul devine coştient de el însuşi", adică se referă clar şi numai la ego. A nu se confunda pronumele "sine" cu substantivul "sinele" (das Selbst, în germană; the self, în engleză). Dificultatea constă în aceea că în limba română nu avem substantivul "sine", acesta fiind folosit doar ca un termen tehnic în filosofie şi uneori în psihologie. Deci corect spus e că un copil îşi dezvoltă doar propriul ego (dacă vrei numeşte-l "personalitate" - cum este numit cu oarecare emfază în psihologie) sau personalitate şi nu Sinele. Acest Sine este privit de unii filosofi (precum şi în majoritatea religiilor şi a curentelor spirituale) ca fiind atât centrul fiinţei cât şi o instanţă înglobatoare, pe când eul (ego-ul) este considerat a fi doar centrul conştientului, periferia sinelui. Dacă vei lua în considerare terminologia jungiană, şi următoarele raporturi: "conştient-ego, inconştient-sine", probabil vei sesiza mai lesne diferenţa.

Blues a scris:

PS: I don't like Osho.

Asta mai puţin contează. Eu nu pot spune nici că îmi place, nici că îmi displace. De fapt, primul care l-a pomenit aici a fost un preopinent de-al nostru. Am venit cu exemplificări din Osho doar pentru că pur şi simplu întâmplarea face că el explică bine diferenţa dintre "sine" şi "ego".

Recent a scris:

Eul unuia contra Sinelui altuia (cazul cel mai frecvent)

...

Citeaza

Sursa: http://www.maieusthe..._surmoi_soi.htm

Titlul „Le Ça, le Moi, le Surmoi, le Soi”

Da, este bine de precizat. Corespondentul în franceză al lui the Self este le Soi.

Recent a scris:

Ce parere ai despre thelemism?

Blues a scris:

Asta am inteles de la inceput, de cand ai zis de Jung. Nu inteleg insa de ce inconstient-sine, de ce doua termene pentru acelasi lucru?

Daca as avea cunostinte despre filosofie, poate as putea sa explic mai bine. Well, nu am. Dar am observat ca imi place sa-mi pun si alte intrebari decat cele normale.

Toţi ne punem astfel de întrebări...în sinea noastră.  Doar că unii mai au şi curajul de a le discuta în public.

Inconştient şi conştient sunt niveluri ale organizării psihicului, privite ca extindere, ca domenii dacă putem spune aşa sau ca să le numim metaforic, ca regate. Sinele şi ego-ul sunt privite ca instanţe ale psihicului, ca centre radiante ale nivelurilor respective, ca împăraţi atotputernici şi omniprezenţi care se confundă cu regatele lor..

Tlahuizcalpantecuhtliyaotl a scris:

Ce parere ai despre thelemism?

N-am înţeles cui i se adresează întrebarea.

Dacă tu consideri că are relevanţă pentru subiectul de faţă, te-aş invita ca în primul rând să descrii în două, trei cuvinte termenul.

Recent a descris in postarea sa niste lucruri interesante, care suna a thelemism.

http://iao131.com/2013/03/19/11-principles-of-thelemites/

Cititi principiile in engleza, ca n-am voie sa le copiez aici in engleza, si nici timp sa le traduc.

Simplificat, thelemismul inseama ca fiecare fiinta are dreptul sa creasca liber in acord cu vointa sa, si nimeni nu are dreptul sa-i ingradeasca sau perturbe aceasta crestere.

Vointa este Will in engleza, si nu e chiar vointa la care ne duce gandul, ci un fel de destin, de implinire a potentialitatilor umane.