Am văzut că în zilele noastre e oarecum la modă acest subiect. Pur şi simplu e un subiect care suscită interes şi care pare că ar câştiga teren în dezbaterile filosofice de zi cu zi. Am observat chiar că pe forumuri e folosit termenul Self-ul ca un fel de adaptare şi împrumut necondiţionat al termenului "self" din engleză, ca şi cum nu am avea un echivalent al acestuia în limba română. Aşa să fie oare?
Hai să încercăm o discuţie despre acesta. În primul rând, ca punct de plecare, să vedem cam ce ar trebui să înţelegem prin acest concept (o definiţie ar fi bine-venită sau dacă nu, aşa, măcar o explicaţie a termenului) şi să stabilim dacă avem un corespondent în limba noastră. Apoi despre natura lui, despre raportul în care acesta se află cu fiinţa umană şi despre orice alt lucru legat de acest subiect pe care voi îl consideraţi important.

În fine, ţi-am dat deja o bilă albă pentru răspunsul tău prompt şi la obiect de aici. Da, "selful" e "sinele".
O să încerc, pe parcurs, să susţin cealaltă teză...:)