Început de Vriies, Dum 28 sep 2014 · 69 răspunsuri · 6.531 vizualizări
Tlahuizcalpantecuhtliyaotl a scris:Deci nu exista self, atunci problema e rezolvata.
Pacat ca am fost mintit de toti cand eram micut ca exista self, si uite asa m-au spalat pe creier.
Dar daca nu exista self, atunci eu cu cine discut cand discut cu tine Jnanadakini? Cu I-ul, cu constiinta ta? Cu Higher Self?
Cand discuti cu mine discuti cu propria reflexie.
Imi suna bine ce zici. Insa apar niste probleme: de exemplu, cand vine un purlifrici sa ma calce pe coada atunci nu e vorba de reflexia mea care ma calca pe coada, ci de purlifriciul in sine. Asadar?
Tlahuizcalpantecuhtliyaotl a scris:Imi suna bine ce zici. Insa apar niste probleme: de exemplu, cand vine un purlifrici sa ma calce pe coada atunci nu e vorba de reflexia mea care ma calca pe coada, ci de purlifriciul in sine. Asadar?
Aici nu punem in discutie ontologia acelui individ sau obiect.
Pulifriciul devine "pulifriciul in sine" cand iesi din tine si solidifici reflectia aparentului pulifrici.
E ca si cum ai incerca sa atribui realitate chipului tau in oglinda vrand sa aplici crema de fata, sa barbieresti, sa tunzi chipul din oglinda.
De fapt acesta este modul in care fiintele obisnuite opereaza tot timpul.
Ele consttruiesc pe baza unor senzatii realitati de care apoi se agata .
Imi poti recomanda o bibliografie? Vreau sa aflu mai multe despre acest mod de a vedea realitatea.
Imi pare a fi o gandire indiana, de genul Khrisnamurti sau Osho, dar cum nu am citit nimic din acest gen de scrieri, am nevoie de ghidaj.
Tlahuizcalpantecuhtliyaotl a scris:Imi poti recomanda o bibliografie? Vreau sa aflu mai multe despre acest mod de a vedea realitatea.
Imi pare a fi o gandire indiana, de genul Khrisnamurti sau Osho, dar cum nu am citit nimic din acest gen de scrieri, am nevoie de ghidaj.
O gândire indiană, poate, însă nu de genul Khrisnamurti sau Osho.
Khrisnamurti nu prea s-a preocupat de distincţia dintre noţiunile de "sine" şi "eu" (ego). De fapt el prefera, mai degrabă, să nu definească conceptele cu care lucra. În schimb Osho nuanţează mai mult. În esenţă, concepţia lui cu privire la aceste noţiuni e mai aproape de cea a lui Jung.
Blues a scris:Nu spun ca au gresit, nu am atat de multe cunostinte ca sa sustin asta.
Imi este imposibil de inteles cum o parte din fiinta mea imi poate fi superioara mie insami.
Nu ştiu dacă superior e cuvântul potrivit care să descrie relaţiile dintre aceste noţiuni. Poate mai nimerit spus ar fi că eul e un aspect al sinelui. Tu când spui "mie însămi" ai în vedere în mod spontan personalitatea ta actuală dominată de eu, care se confundă cu eul şi consideri că fiinţa ta este însuşi eul. Însă Jung, Noica şi alţi filosofi vedeau altfel lucrurile. Anume că fiinţa noastră e mai mult decât acest eu conştient. Jung a încercat să explice asta făcând apel la noţiuni precum inconştient, subconştient, conştient, arhetip etc.
Mda. Aia erau degeaba. Tu cand spui tu ceva autentic, de acolo sa pornim. Aia au plecat deja.
Până la urmă, totuşi, Osho e mai aproape de Jung în unele scrieri de-ale sale, încercând să releve prin nişte exemple diferenţa dintre aceste noţiuni. Voi reveni cu unele exemple date de el în acest sens.
Tlahuizcalpantecuhtliyaotl a scris:Imi poti recomanda o bibliografie? Vreau sa aflu mai multe despre acest mod de a vedea realitatea.
Imi pare a fi o gandire indiana, de genul Khrisnamurti sau Osho, dar cum nu am citit nimic din acest gen de scrieri, am nevoie de ghidaj.
Nu are legatura cu Krishanmurti sau Osho fiind o abordare de sorginte budista in speta abordarea lui Nagarjuna.
Poti sa incepi cu The Sun of Wisdom. Teachings on the Noble Nagarjuna's Fundamental Wisdom of the Middle Way (Khenpo Tsultrim Gyamtso) care comenteaza versetele lui Nagarjuna introducand usor cititorul in gandirea madyamaka.
Ca o extensie a acestei lucrari poti sa continui cu Journey to Certainty .The Quintessence of the Dzogchen View,An Exploration of Mipham's Beacon of Certainty(Anyen Rinpoche)
lucrare care, prin intermediul gandirii madyamka, se indreapta in directia abordarii dozgchen.
Acesta este de fapt un comentariu care condenseaza si extrage punctele cheie din lucrarea foarte densa si ampla a lui Ju MIpham- MIPHAM'S BEACON OF CERTAINTY Illuminating the View of Dzogchen, the Great Perfection
Apoi tot in contextul gandirii madhyamaka de acelasi author poti sa consideri "Ascertaining certainty about the view"(Khenpo Tsultrim Gyamtso) unde gasesti o analiza detaliata a gandirii nagarjuniene , facut prin intermediul diverselor scoli si ramuri care s-au nascut dupa Nagarjuna.Scopul ei este acela de a ajuta cititorul a discerne care este perspectiva ultima si cu adevarat valida dincolo de erorile si viziunile partiale ale acestor scoli, perspectiva care se mai numeste si Mahamudra .
Toata aceasta teorie odata stapanita are nevoie de o aplicatie practica.
O lucrare foarte folositoare in acest sens este Clarifying the natural state.
Tu cum traiesti in urma acestor studii?
Vezi lumea ca fiind maya, o iluzie zadarnica nascuta pe fondul vidului, sau vid in manifestari fantomatice?
Si cum e sa traiesti asa?
Ai pace interioara, nu te afecteaza nimic? Mai ai ambitii, planuri de viitor, dorinte? Sau doar contempli spectacolul iluziilor proiectate pe ecranul vidului?
Esti fericit? Cum relationezi cu alte self-uri, stiind ca ele sunt doar o reflexie a ta? Nu e trist sa nu poti comunica niciodata cu nimeni cu adevarat?
Am sa citesc cartile astea, pentru ca m-am plictisit de mintea mea veche si ar fi interesant sa adopt o abordare noua a lumii si a vietii. Multumesc pentru recomandari.