The Self

Animalul exista, e viu, are bucurii si dificultati, invata, creste, experimenteaza, exploreaza, se adapteaza, sexaleste, procreaza, se deterioreaza, moare. La fel fiinta vegetala sau bacteria sau fungul. Vietuitoarele, intr-un cuvant (fiinte vii).

Apare insa la om constiinta de Sine. Sinele, adicatelea.

Sinele este cam tot ce are animalul mai sus, dar cu constientizarea identitatii. Sinele este poarta suferintei.

Orice bucurie poate fi analizata tot mai profund pana ce se reveleaza a fi o problema grava, o sursa de suferinta prezenta sau viitoare.

Orice avantaj poate fi interpretat ca un dezavantaj sau ca o sursa ulterioara de dezavantaj.

Exista o singura evadare din cusca acestor constrangeri: ca Sinele sa ajunga/sa fie un zeu descatusat de orice conditionare, absolut, infinit, intangibil, vorba vine. Imposibilitatea realizarii acestui deziderat ne copleseste ca un Ciocan al lui Thor in moalele scafarliei.

Concluzia: Non-Sinele e mai bun decat Sinele.

Recomand lectura cartii unui profesor de filosofie: David Benatar, Better never to have been.

O puteti citi aici:

http://vk.com/doc151440227_220518152

Selful arata cam asa:

Tot ce se vorbeste despre Sine, Self, Spirit - sunt in fond, simple speculatii.

Oamenii nu vor sa inteleaga si sa accepte ca unele adevaruri nu le sunt date. Ba mai mult, nici macar nu au nevoie de ele.

De noi tine cum traim, nu cat si cum suntem influentati (fara sa putem controla), ne nastem, murim.

Filosofia nu se inchina intotdeauna stiintei, or stiinta adevarata isi admite limitele, pentru a nu da in speculatie.

Un exemplu concret:

http://extinderea-constiintei.ro/swami-rama-transformarea-sinelui/

Oamenii si-au format un obicei din a se baza pe altii. Ei vor intotdeauna ca ceilalti sa ii ajute si sa le spuna ce sa faca si ce sa nu faca. Acesta este un obicei pagubos.

Printre toate metodele de antrenament si terapii, cea mai inalta dintre toate este lucrul cu sinele, in care ramaneti constienti de gandurile, cuvintele si actiunile voastre. Cad lucrati cu voi insiva, veti observa ca de fiecare data cand va calmati mintea constienta, bule de ganduri vor iesi deodata din mintea inconstienta.

Nu stiu cum sa spun, dar eu am stiut si am descoperit aceste chestiuni, fara sa aud de swami-rama, sine, gen.

Pentru mine "sinele" este sinonim cu individualitatea fiecaruia, cea de care el este mai mult sau mai putin constient. Astfel eu unific sinele si cu subconstientul care este poarta spre inconstientul colectiv in care sinele plonjeaza in diferite forme atunci cand anumite conditii propice sunt intrunite. Desi sinele pare un concept limitat la unicitatea fiecarui individ, totusi in el sunt continute premisele prin care ne putem identifica/asemana cu ceilalti, pentru ca intelegerea este esenta comunicarii si interactiunii. Daca nu am avea acest sine dezvoltat contactele cu semenii nostri si cu mediul ar avea de suferit. Cu cat ne autodezvoltam si evoluam, gasim modalitati de a ne imbogati experimentand prin sine legaturi cu lumea larga.

Daca ar exista un self in fiinta noastra sub forma de esenta el nu ar putea fi cunoscut.

Care e solutia, Jdanakini? Ce sa facem cu selful?

Tlahuizcalpantecuhtliyaotl a scris:

Care e solutia, Jdanakini? Ce sa facem cu selful?

Ca sa poti face ceva cu el mai intai trebuie sa-l gasesti sau sa stii din experienta directa ca el exista in vreun fel.

Deci nu exista self, atunci problema e rezolvata. 

Pacat ca am fost mintit de toti cand eram micut ca exista self, si uite asa m-au spalat pe creier.

Dar daca nu exista self, atunci eu cu cine discut cand discut cu tine Jnanadakini? Cu I-ul, cu constiinta ta? Cu Higher Self?

Blues a scris:

Si care e diferenta dintre ''sine'' si ''eu-l'' de care am zis io?

La noi a încercat să explice asta Noica, în Cuvânt împreună despre rostirea românească. O să dau câteva citate din această lucrare, în care Noica încearcă să ne transmită diferenţa dintre Sine şi Eu:

- "într-adevăr, sinele nu este eul. Sinele reprezintă desprinderea de eu sau mai degrabă prinderea acestuia în ceva mai vast."

- "Întâi, sinele poate fi înţeles în pasivitatea eului, ca o conştiinţă mai adâncă a acestuia."

- "Eul rămâne mut când îşi descoperă sinele său mai adânc."

- "Tot ce se mişcă în lumea omului se mişcă de la eu la sine. de aceea sinele, ca termen, nu poate lipsi din nicio limbă care s-a ridicat până la treapta gândirii filosofice".

Dar cel care a încercat să explice mai detaliat această diferenţă sau, altfel spus, raportul dintre Sine (das Selbst) şi Eu (Ego, das Ich), este Jung. Aşa, pe scurt, Jung consideră că Sinele (das Selbst) este un arhetip integrator care se referă la totalitatea integrată armonic a potenţialităţilor psihice ale individului , în care sciziunea conştient-inconştient este suprimată. Alături de Eul conştient, ca centru al conştientului, există Sinele ca centru al īntregii perso­nalităţi nedefinibile şi nedelimitate care include şi inconştientul.. Altfel spus, eul este centrul conştiinţei individului, pe când sinele este atât totalitatea psihică a individului (formată din conştient şi inconştient) cât şi centrul acestei totalităţi.

Pentru cine are timp şi vrea mai multe detalii:

http://www.cgjungpage.org/learn/articles/analytical-psychology/161-history-and-development-of-jungs-psychology-the-early-years-1900-to-1935

Discutiile filosofice despre Sine, Eu, SupraId, constiinta sunt depasite si tin de istoria ideilor.

Ar trebui sa ne sincronizam cu discutiile care se poarta la ora actuala intre neurologi si biologi si neuropsihologi despre rolul diferitelor arii corticale in procesarea informatiilor si constienta.

Tlahuizcalpantecuhtliyaotl a scris:

Tlahuizcalpantecuhtliyaotl a scris:

Discutiile filosofice despre Sine, Eu, SupraId, constiinta sunt depasite si tin de istoria ideilor.

Ar trebui sa ne sincronizam cu discutiile care se poarta la ora actuala intre neurologi si biologi si neuropsihologi despre rolul diferitelor arii corticale in procesarea informatiilor si constienta.

Asta decretezi tu sau cum?

O discuţie filosofică, indiferent de temă, va ţine cont de neurologie, biologie precum şi de orice domeniu al ştiinţei şi cunoaşterii umane în general, inclusiv de concepţiile filosofice anterioare. 

Blues a scris:

Nu cred ca exista vreo diferenta, pentru mine este unul si acelasi lucru.

O sa scriu mai mult cand am timp.

Ok. Atunci te aştept să explici cum vezi tu problema şi unde au greşit Noica şi Jung.