In lumea mea

[Stu' 13013]

Cu toti demonii tai,
Cu unghii lungi si rosii
imaculat cazute in valuri
peste omoplatii moi
si curbi,
cu toate viciile 
si contradictiile
ce ti-au tatuat por cu por
sub piele, inocenta, 
pe care nimeni si nimic
si niciodata
nu o va putea ascunde 
de ochii mei. 

 

Editat Mai 17, 2021 de Stu'

[Vriies 17990]

1. Dialog între el și ea:

– Nu mai rezist, doar de mașini îmi vorbești!
– Și despre ce vrei să vorbim, dragă?
– Nu știu, zi și tu ceva despre Amor.
– Amor? Amor... Amor…tizor!

 

2. Principala cauză a răspândirii virusului este mersul la muncă. Încă o dată se demonstrează științific că munca dăunează grav sănătății.

 

3. Test de cultură generală:

– Cine a fost singurul bărbat care a pus femeia la locul ei?
– Meșterul Manole!

 

4. Care e diferența dintre un mecanic cuantic și un mecanic auto? Mecanicul cuantic își poate băga mașina în garaj fără să deschidă ușa!

 

 

[Stu' 13013]

Wa ha ha :)

Faine bancuri, mi-au cazut bine 

Multumesc

 

[Vriies 17990]

Picturi din vremea Renașterii

 

Adam și Eva - Dürer

 

Apollo și Daphnis - Perugino

 

 

Cele trei grații - Raphael

[Stu' 13013]

 

Frumoase tablouri  Rafael angelic, ca de obicei.

 

 

[Vriies 17990]

6 minutes ago, Stu' said:

 

Frumoase tablouri  Rafael angelic, ca de obicei.

 

Da, dar văzuși ce chestie, că două țin merele în mâna dreaptă și una (aia care are și mărgele) înmmâna stâgă?

 

Da să nu-mi spui că nu ți-a plăcut și Adam și Eva , al lui  Dürer. Personajele principale umane , și singurele din acea epocă, parcă n-ar sta în Grădina Edenului, ci într-o pădure tropicală. Eva are mărul acuns, cumva, în mâna stângă. Încă n-am înțeles dacă Adam întinde mâna spre păsărica Evei sau doar pentru a primi „mărul”.  

[Stu' 13013]

#GreauaMostenire

A doua zi, puţin înainte de şapte dimineaţa, Radu se trezi în pat lângă Iulia. Era o zi mohorâtă de noiembrie şi îşi spunea încă o dată că ar fi indicat să înceapă lucrul în pubul unde vorbise, dar nu avea niciun chef să muncească pe schimburi ori să şteargă mesele după alţi tineri ca el. Şi asta doar pentru ce? Pentru a-i demonstra tatălui său că este în stare să îşi câştige pâinea? ,,Normal că sunt, ce, alţii nu sunt? Sunt eu mai prost? Deloc.’’ îşi spuse aprinzându-şi o ţigară şi ieşind pe balcon. Iulia dormea în continuare. O privi tăcut, prin uşa de sticlă. ,,Tot mai puţin o suport. Bea pahar după pahar, miroase a tutun toată ziua şi se gândeşte numai la bani şi la distracţii. Trebuie să îmi găsesc o fată mai cuminte, care să aprecieze ce e de apreciat la un bărbat. În maxim doi, trei ani voi fi pe picioarele mele şi probabil că nu voi avea nici pe departe venitul lui tata. Am nevoie de o fată inteligentă, să aibă şi ea un serviciu bun, să ne descurcăm împreună. Dar cum să trăiesc eu cu cinşpe milioane, cât ia un profesor la început? E imposibil! Am auzit că se dau burse frumuşele la şcoala doctorală, ceva fonduri europene. Trebuie să sap mai adânc. Chiar, ce dracu’ voi face pe mai departe? În afară de profesor universitar, rămân muritor de foame. Degeaba am maşină dacă nu voi avea bani de benzină. Hai, Radule, gândeşte. Ce dracu’ faci tu pe mai departe cu Filosofia?’’

Între timp, de după perdea, apăru Iulia cea somnoroasă, cu ochii umflaţi şi cu rimelul întins deasupra pomeţilor.

-De mult timp eşti sus, matinalule? S.O.S.! Am mare nevoie de o cafea.

-Coborâm imediat în bucătărie şi ne facem una. Sigur au mai lăsat ai mei ceva rămăşiţe înainte să plece. E weekend, iar în weekend tata e cel care o prepară. Cu fel şi fel de mirodenii. De fapt, ştii deja, de ce îmi mai răcesc gura? zise pe un ton înciudat, realizând că fusese întrerupt din gândurile sale.

-Bună dimineaţa şi ţie, zic. Dar tare pornit mai eşti, spânule. Hai, spune. Ce coşmar ai avut azi noapte? întrebă Iulia, apropiindu-se de Radu şi lipindu-se de spatele lui.

-Niciun coşmar. Dă-mi pace. Oricum nu mă înţelegi, iar de ironii ieftine n-am chef, răspunse pe un ton serios, trăgându-se alături.

-Eşti mai rău decat vremea! Azi noapte erai în al nouălea cer, iar acum eşti la parterul iadului. Cine să te mai înţeleagă?

-Tu în niciun caz.

-Eu? Nici ai tăi nu se mai înţeleg cu tine. De la o vreme te cerţi cu toată lumea, Radule, ...

-Ba să ştii de la mine că nu eram în niciun al nouălea cer! Dacă pentru tine un orgasm înseamnă că eşti în culmea fericirii, să fii tu mulţumită. Mie îmi trebuie mai mult decât atât.

-Hai să mergem la shopping atunci, încercă să glumească Iulia. Tocmai ce mi-a încarcat tata cardul şi mă simt generoasă. Poate că mai găsim bucăţi de fericire pe ceva raft.

-Eşti insuportabilă, Iulia. Omul îşi spune necazul şi tu...

-Ei, hai, nu mai ştii de glumă? Şi până la urmă ce înseamnă fericirea pentru tine?

-Dar pentru tine? o atacă cu întrebarea, pe nerăsuflate.

-Pentru mine nu înseamnă nimic. Nu cred în aşa zisa fericire. Avem zile mai bune sau mai rele. Important e să ne bucurăm de ele, cât mai suntem în stare. Plăcerile astea trupeşti care îţi provoacă ţie atâtea angoase, naiba ştie de ce şi pentru ce, te fac să te simţi bine şi să nu te mai macini atât de mult cu nemurirea sufletului.

-Ce ştii tu despre astea? Toată ziua trăieşti pe automat. Shopping, terase, selfie-uri, instagram, plimbări în dreapta şi în stânga, alt shopping, spa, club, băutură şi distracţii. Altceva nu te interesează.

-Ai uitat să menţionezi sexul. Sunt nebună după sex.

-Eşti mai rău decat un bărbat, Iulia!

-Şi ce vrei? E o lume a bărbaţilor. Dacă vrei să trăieşti pe picior mare, musai să te ai bine cu ei. Iar eu nu am de ce să mint că mă simt bine să mă răsfăţ toată ziua. Cine spune că preferă să muncească zi şi noapte şi să fie slugă la alţii se minte singur. Sau e cel mai mare ipocrit de pe Terra. Am mai discutat noi chestiile astea şi tot speram că îţi bagi odată minţile în cap şi tu. Dar nu, ai un dar să duci omul la exasperare cu dilemele tale.

-Şi nu te simţi niciodată vinovată, Iulia?

-Vinovată pentru ce?

-Pentru că tu trăieşti pe piciorul ăsta mare, iar alţii mor de foame dacă nu muncesc pe brânci.

-Nu am de ce să mă simt. Ce, eu îi ţin acolo? Fraier e ăla care se lasă muncit ca la gară. Uită-te în jur. Numai cine nu vrea, nu are bani să trăiască bine. Leneşii sau fraierii. Sau proştii. Ce, eu sunt de vină că sunt ei aşa?

-Dar tu pe ce bani trăieşti, Iulio? continuă Radu, din ce în ce mai nerăbdător.

Banii cui îţi asigură ţie existenţa asta de prinţesă modernă?

-Cum cine? Tata, mama. Doar nu tat’tu sau tat’nu-ştiu-cui, răspunse Iulia, care începuse să se agite, simţindu-se judecată.

-Nu mai sări aşa în sus. Ştii bine unde bat. De unde are tat’tu gârla aia de bani din care strici şi tu o grămadă?

-De unde? Cum de unde? Ştii bine că are o afacere grozavă şi...

-Adevărat ai spus. Grozavă de spălat bani, o întrerupse pe un ton cinic Radu. Toată lumea ştie că...

-Să taci, sfântule care eşti sfânt! Sau ai tu ceva dovezi şi nu ştie nimeni? Tata nu spală nimic, ba chiar dă bani regulat la mănăstire, dacă tot m-ai pornit.

-Păi de aia dă, ca să-şi spele păcatele.

-Auzi, una e gluma şi cu totul altceva ce faci tu acum. Şi asta doar ca să îţi impui un punct de vedere, ridică vocea Iulia, înroşindu-se din ce în ce mai tare. Dar, ia zi, sfântule care eşti sfânt, tat’tu ce sfintele moaşte învârte pe şantierele lui?

Radu îşi muşcă buza de jos şi se abţinu să nu o înjure. Cu greu.

-Vezi. Ai dreptate. Uite asta e problema mea. Că e tata corupt şi eu stau ca un pui de şarpe în scorbura în care s-a născut, fără să fac ceva concret să mă ridic din mocirla asta. Îmi e ruşine cu propriul meu tată, dar m-am obişnuit şi eu cu traiul ăsta de trântor şi nu ştiu ce şi cum să fac să merg mai departe, să fiu mai bun. Uite, fix ăsta e coşmarul meu, dacă tot întrebai.

Iulia tăcu din gură, Radu avea prea multă dreptate ca ea să fie de acord cu el. Fără niciun cuvânt, intră în dormitor, îşi luă restul hainelor pe ea, apoi ieşi din cameră şi trânti uşa în urmă, ca şi cum ar fi plecat de la o casă pustie.

[Stu' 13013]

#Intuitia

Indiferent dacă o urmăm sau nu, intuiţia reprezintă un posibil răspuns atunci când raţiunea îşi atinge limitele, pentru că, paradoxal, deşi raţiunea te ajută să nu te pierzi cu firea în anumite cazuri, atunci când facem exces de ea putem ajunge în pragul nebuniei. De altfel, este şi firesc să fie aşa, pentru că întreaga noastră raţiune se bazează pe sisteme logice convenţionale, unde fenomenele sunt tratate particular, forţând o generalizare situată între nişte limite bine stabilite, limite de context sau încadrate undeva între minus infinit şi plus infinit, fără a cuprinde începutul şi sfârşitul existenţei.

 

Problema apare atunci când, la fel cum se întâmplă într-un program setat pe calculator, apare un bug, o eroare necunoscută. În acel moment, se face o reevaluare a logicii din program, dar aceasta, atenţie, neînsemnând că eroarea s-a nascut doar începând cu momentul în care a fost descoperită. Nu, eroarea s-a născut odată cu naşterea raţionamentului care stă la baza acelui program logic, lucru de care uităm mult prea uşor atunci când emitem alte logici, teorii, legi, idei ori constrângeri.

Aşa se face că în secolul nostru, duminica citeşti un articol despre beneficiul extraordinar al cafelei, un banal exemplu, iar marţi dimineaţa, cu o aceeaşi atitudine totalitară ni se prezintă un alt articol bazat pe un studiu în care se demonstrează caracterul nociv al aceleaşi cafele asupra organismului. Comicul situaţiei constă în faptul că cele două studii, articole, nu pot fi restructurate într-o singură lucrare complexă, care să prezinte atât avantajele, cât şi dezavantajele consumului de cafea, căci multiple teorii emise în cele două studii de caz, culmea, bazate pe nimic altceva, decât pe statistică, pur şi simplu se anihiliază reciproc.

 

Cel mai probabil, aşa cum conştientul stă la baza raţiunii umane, subconştientul stă la baza intuiţiei umane, solitar sau nu. Astfel, dacă recunoaştem că suntem limitaţi în cunoaştere, ne vedem nevoiţi să admitem că în orice teorie emisă de către orice fiinţă raţională se poate strecura o eroare atunci când facem voit abstracţie de această limitare. Tocmai de aceea, în momentul în care considerăm că intuiţia s-ar baza strict pe subconştientul interior, evident fără să putem demonstra acest lucru, facem automat abstracţie de un posibil subconştient exterior, universal, care cuprinde începutul şi sfârşitul existenţei şi care, posibil, poate fi accesat într-o formă sau alta, prin intuiţie.

 

Această intuiţie reprezintă un termen controversat tocmai prin natura sa, fapt pentru care îi sunt atribuite diverse definiţii, unele anihilându-se reciproc cu altele, probabil pentru că, deşi intuim importanţa intuiţiei în tot acest proces, nu putem să cuprindem cu raţiunea începutul şi sfârşitul acestei intuiţii.

[SeqenenreTao 2600]

Ciao, Stu!

Fericita, da?

[Stu' 13013]

Waa.

Prima data am crezut ca am vazut o naluca.

Apoi m-am gandit ca nalucile nu fumeaza.

Fericirea e supradimensionata, da?

Tu ce ai mai facut inedit, Di?

Editat Iunie 17, 2021 de Stu'