E binele bine in mod "obiectiv" ? - discutie idealista

Athmy a scris:

1. dupa 18 ani se presupune ca ai discernament, ca esti capabil sa distingi binele de rau. Pana si faptul ca nu cunosti legislatia nu constituie motiv de sustragere de la raspundere. De ce am impresia ca mereu te justifici si ca te identifici cu grupuri influentate negativ de anturaj, care nu isi asuma responsabilitatea ci dau vina pe factori de mediu? Nu spun ca factorii de mediu nu isi au si ei contributia. Da, exista in toate cazurile judecata in functie de gradul si gravitatea vinei, una este crima cu premeditare, alta crima din culpa, apoi conteaza si antecedentele, daca esti recidivist sau nu, situatia cazierului, influenta anturajului, daca esti "creierul" sau doar executantul supus/intimidat. Exista in orice fapta circumstante atenunate si incriminante, cand se judeca se incearca sa se dezvaluie mobilul crimei, nu doar arma si faptasul, si in functie de intentie, de prezenta/absenta discernamentului se stabileste si gradul de vinovatie. Cert este ca indiferent de circumstante fapta este savarsita, asa ca mai bine sa existe gandul preventiv decat regretele tardive, acestea nu mai sunt de ajutor victimelor.

Astfel ca orice individ ar trebui sa isi sadeasca in constiinta un cod astfel incat sa nu aduca prejudicii ireparabile semenilor, pentru ca daca o fac este foarte greu sa indrepte greseala si vor suferi consecintele, indiferent cine i-a indemnat. Nu te poti feri de raspundere mai ales daca esti major. Faptele sunt ceva serios, iar circumstantele nu le reduc efectele sau le justifica, doar releva faptul ca vina poate fi mai generalizata si dificil de localizat, insa acestea nu o fac inexistenta, dimpotriva. Daca un om isi asuma intreaga responsabilitate inseamna ca isi asuma actiunile sale intru totul, ceea ce este in orice caz de preferat pentru ca va actiona ca sa isi schimbe viata cu aceeasi incredere ca ii sta in putinta. Cine este insa manipulat si imparte responsabilitatea cu un grup/leader, acela va avea sanse mai reduse sa se redreseze si sa constientizeze partea sa de vina din noianul de influente la care este supus, si suntem supusi toti oamenii, fara ca acest lucru sa insemne neaparat vulnerabilitate ci deschidere, alegere, diversitate, invatare si comunicare.

te-as contrazice. ce ai putea sa ii spui unui copil care de exemplu a fost tinut toata viata intr-o casa in care parintii lui il supun la abuzuri? de unde stie el de coduri? cum ar putea el scapa? legea nu are solutii la problema intimidarilor pentru ca nu poate verifica toata populatia pentru a sti cine este victima unor abuzuri si cine nu. asadar esti pe cont propriu. de asemenea si daca stii de un cod al moralei ce faci el cand cineva chiar incearca sa iti faca rau fizic sau psihic. pentru a scapa si ulterior a ajunge la politie sa depui o plangere trebuie sa ripostezi. greseala este a oamenilor din jurul unei astfel de persoane ca il judeca strict pe ce a facut si nu pe context. daca e ceva de educat atunci aici ar trebui sa fie. de asemenea fiecare avem un stil, fiecare ne enervam mai repede sau mai usor: ce inseamna agresivitate moderata pentru unii inseamna agresivitate mare pentru altii cum e si cazul meu. eu nu suport nici macar ca cineva sa tipe, sa ridice tonul sau sa injure.

nu mai zic ca nimeni pe lumea asta nu merita sa fie condamnat de exemplu la moarte toate fiind probleme rezolvabile. mai vinovat ar fi un individ in varsta care cunoaste morala dar actioneaza gresit decat un tanar aflat la prima greseala.

ce spui tu ca fiecare trebuie sa sufere consecinte indiferent de ce anume l-a indemnat sa faca e aberant. ne trebuie un sistem maleabil cum spuneam care sa ia fiecare caz in parte si sa inceteze sa pedepseasca pe cei care gresesc dar au fost fortati sa grseasca. o mare parte din vina o are religia care nu discuta despre problemele reale si impune "porunci". nu , fiecare ar trebui sa analizeze in functie de caz ce are de facut si sa ia decizia potrivita. eu nu cred in instante superioare si cred ca fiecare ar trebui sa judece dupa nevoie.

cel ce e manipulat trebuie sa inteleaga in primul rand ca el nu e "defect" si ca face parte in continuare din comunitate si nu are nimic sa isi reproseze. odata disparute motivele de intimidare va analiza cazul cu propria minte pentru ca zilnic ne lovim de aceeasi intrebare "e bine ce facem?" si atunci individul va putea medita.

circumstantele chiar daca nu reduc efectele disculpa pe cei nevinovati si asta depinde de tine daca te lasi sau nu influentat de poruncile stricte gen "nu fura" , "nu ucide". o strictete mai mare asupra celui influentat decat a celui influent va duce la temere in actiuni a celui influentat, la oprobiu public (gen babele de pe margine care clevetesc etc) , la frica de exemplu din partea unui angajator sa aiba incredere intr-un angajat fost condamnat etc. si in majoritatea cazurilor cei care sunt influentati au ei ceva idee despre morala numai ca nu tocmai potrivita deci exista speranta, un punct de inceput si posibilitatea ca dupa eveniment acesta sa aiba o viata normala

ps : organele statului nu au solutii la astfel de dileme asa ca e mai potrivit ca ele sa taca decat sa bage nevinovati in puscarii. sau tu preferi ca unul total influentat sa comita o crima si sa intre in puscarie doar de dragul de a indeplini "legea"? nu avem valente? ne este frica sa avem un sistem corect? vrem sa parem duri? asta e raspunsul la niste probleme grave? duritatea? impusa de niste indivizi care nu au nimic de a face cu o judecata normala? imi pare rau (de fapt nu-mi pare) dar nu jandarmul ar trebui sa conduca o tara si sa gandeasca. el ar trebui sa se multumeasca cu drumul lui ca simplu executant al ceea ce gandesc cei mai destepti ca el si sa lase gandirea pe seama altora. si vorba lu' parazitii : "ti s-a incins tabla pe umeri ? fii fericit/ ca iti dau de gandit"

ps 2: sa iti dau un citat din ce ai zis" dupa 18 ani se presupune ca ai discernamant". deci reflecteaza la asta si la tot ce ti-am zis. americanii mai destepti au majoratul pus la 23 de ani parca. so.....

LuciaD a scris:

Am putea sa spunem si ca, atat binele, cat si raul sunt manifestari exterioare ce pot sa fie intelese rational, fara a ne implica personal. In acest mod "Constienta" noastra se situeaza in "centrul fiintei", gasindu-ne echilibrul.

depinde cine vrei sa nu se implice personal. victima? hai fii serioasa.... victima e sub stare de nervi si stresata ...ce poti sa ii ceri?

un individ cu mintea limpede are in primul rand obligatia sa judece mai corect si sa nu provoace situatii.

PS: intotdeauna ne implicam personal in ceva. altfel nu am avea un "eu" si constiinta.

victor1985 a scris:

PS: intotdeauna ne implicam personal in ceva. altfel nu am avea un "eu" si constiinta.

Asa o fi din punctul tau de vedere. Din punctul meu de vedere poti intelege rostul lucrurilor si semnificatia lor fara a te implica personal si functie de aceasta stare(centrata - cum spuneam, adica echilibrata )deja poti avea o cu totul alta perceptie asupra lucrurilor si se poate intampla sa constientizezi ca unele aspecte-s diferite de cum le percepeai inainte.

victor1985 a scris:

te-as contrazice. ce ai putea sa ii spui unui copil care de exemplu a fost tinut toata viata intr-o casa in care parintii lui il supun la abuzuri? de unde stie el de coduri? cum ar putea el scapa? legea nu are solutii la problema intimidarilor pentru ca nu poate verifica toata populatia pentru a sti cine este victima unor abuzuri si cine nu. asadar esti pe cont propriu. de asemenea si daca stii de un cod al moralei ce faci el cand cineva chiar incearca sa iti faca rau fizic sau psihic. pentru a scapa si ulterior a ajunge la politie sa depui o plangere trebuie sa ripostezi. greseala este a oamenilor din jurul unei astfel de persoane ca il judeca strict pe ce a facut si nu pe context. daca e ceva de educat atunci aici ar trebui sa fie. de asemenea fiecare avem un stil, fiecare ne enervam mai repede sau mai usor: ce inseamna agresivitate moderata pentru unii inseamna agresivitate mare pentru altii cum e si cazul meu. eu nu suport nici macar ca cineva sa tipe, sa ridice tonul sau sa injure.

nu mai zic ca nimeni pe lumea asta nu merita sa fie condamnat de exemplu la moarte toate fiind probleme rezolvabile. mai vinovat ar fi un individ in varsta care cunoaste morala dar actioneaza gresit decat un tanar aflat la prima greseala.

ce spui tu ca fiecare trebuie sa sufere consecinte indiferent de ce anume l-a indemnat sa faca e aberant. ne trebuie un sistem maleabil cum spuneam care sa ia fiecare caz in parte si sa inceteze sa pedepseasca pe cei care gresesc dar au fost fortati sa grseasca. o mare parte din vina o are religia care nu discuta despre problemele reale si impune "porunci". nu , fiecare ar trebui sa analizeze in functie de caz ce are de facut si sa ia decizia potrivita. eu nu cred in instante superioare si cred ca fiecare ar trebui sa judece dupa nevoie.

cel ce e manipulat trebuie sa inteleaga in primul rand ca el nu e "defect" si ca face parte in continuare din comunitate si nu are nimic sa isi reproseze. odata disparute motivele de intimidare va analiza cazul cu propria minte pentru ca zilnic ne lovim de aceeasi intrebare "e bine ce facem?" si atunci individul va putea medita.

circumstantele chiar daca nu reduc efectele disculpa pe cei nevinovati si asta depinde de tine daca te lasi sau nu influentat de poruncile stricte gen "nu fura" , "nu ucide". o strictete mai mare asupra celui influentat decat a celui influent va duce la temere in actiuni a celui influentat, la oprobiu public (gen babele de pe margine care clevetesc etc) , la frica de exemplu din partea unui angajator sa aiba incredere intr-un angajat fost condamnat etc. si in majoritatea cazurilor cei care sunt influentati au ei ceva idee despre morala numai ca nu tocmai potrivita deci exista speranta, un punct de inceput si posibilitatea ca dupa eveniment acesta sa aiba o viata normala

ps : organele statului nu au solutii la astfel de dileme asa ca e mai potrivit ca ele sa taca decat sa bage nevinovati in puscarii. sau tu preferi ca unul total influentat sa comita o crima si sa intre in puscarie doar de dragul de a indeplini "legea"? nu avem valente? ne este frica sa avem un sistem corect? vrem sa parem duri? asta e raspunsul la niste probleme grave? duritatea? impusa de niste indivizi care nu au nimic de a face cu o judecata normala? imi pare rau (de fapt nu-mi pare) dar nu jandarmul ar trebui sa conduca o tara si sa gandeasca. el ar trebui sa se multumeasca cu drumul lui ca simplu executant al ceea ce gandesc cei mai destepti ca el si sa lase gandirea pe seama altora. si vorba lu' parazitii : "ti s-a incins tabla pe umeri ? fii fericit/ ca iti dau de gandit"

ps 2: sa iti dau un citat din ce ai zis" dupa 18 ani se presupune ca ai discernamant". deci reflecteaza la asta si la tot ce ti-am zis. americanii mai destepti au majoratul pus la 23 de ani parca. so.....

tu continui sa te razboiesti cu cineva imaginar, probabil cu ceva din trecutul sau din prezentul tau. Am spus eu ca sa nu existe judecata maleabila? Am zis exact contrariul, ca si acum se tin cont de o seama de circumstante, ca nu se judeca "fapta" ci omul si mobilul sau, ca de multe ori raspunderea este impartita si se face distinctia intre premeditator, complice si executantul manipulat etc. Nu stiu cu cine te razboiesti, dar poate ca stii tu mai bine,

Cu toate acestea raspunderea ramane si la cel care comite fapta, doar daca nu are discernamant este absolvit de vina, dar si atunci nu este lasat sa umble in libertate ci i se acorda asistenta psihiatrica/terapeutica, fiindca este clar ca nu poate functiona normal in societate. Cine cade victima la agresori nu se poate feri de acestia si trebuie ajutat sa isi depaseasca problemele. Daca ai discernamant propriu, atunci varsta de 18 ani sau de 21 (la americani) este un etalon. De obicei aflam ce e bine/rau chiar mai devreme, dar pana nu treci un prag psihologic sau poate doar conventional, nu ti se recunosc drepturi depline ca ale unui om matur si stapan pe sine, deci raspunzator in fata legii.

Daca, asa cum dadeai exemplu, un copil este crescut in abuzuri, va deveni un adult proabil labil si dezumanizat. Nu este vina lui, dar nici nu trebuie sa perpetueze acest tratament, prin urmare va fi institutionalizat sau i se va acorda ajutorul de care are nevoie ca sa poata fi integrat intr-o societate care apara siguranta individului, chiar fata de victimele abuzurilor. Din pacate sunt de acord cu tine, societatea nu este perfecta si acesta este un deziderat, in realitate societatea se apara de astfel de victime ale abuzurilor prin pedepse si nu prin programe active de reintegrare si redresare. Este si dificil sa mai pui pe picioare o victima a abuzurilor constante, si nu exista destule organizatii si destui bani/interes pentru aceasta categorie defavorizata. Ei sunt egali cu ceilalti in fata legii, dar in realitate nu au sanse egale pentru ca nu au beneficiat de tratament uman si aceleasi sanse cand erau in formare.

Sper ca mi-am nuantat suficient pozitia pentru ca sa nu mai citesti trunchiat si sa raspunzi la probleme pe care tu le intrezaresti dar pe care nu le-am formulat eu si nici nu sunt eu problema acestei societati. Inca o data, raspunderea ramane pentru cine are discernamant, pe acest lucru se intemeiaza notiunea de vinovatie. Dar dupa cum am mai precizat, am presupus ca vorbim despre oameni care au aceasta facultate, altfel trecem la boli psihice, iar aici nu se aplica intr-adevar aceleasi norme etice. Bolnavul pentru a constientiza ceea ce se petrece cu el trebuie tratat, nu exista vinovatie in boala, nici macar daca este psihica. Dar victimele normale ale manipulatorilor sunt persoane slabe de caracter, nu neaparat bolnave clinic.

LuciaD a scris:

Asa o fi din punctul tau de vedere. Din punctul meu de vedere poti intelege rostul lucrurilor si semnificatia lor fara a te implica personal si functie de aceasta stare(centrata - cum spuneam, adica echilibrata )deja poti avea o cu totul alta perceptie asupra lucrurilor si se poate intampla sa constientizezi ca unele aspecte-s diferite de cum le percepeai inainte.

las-o balta daca tu crezi ca poti sa iei o decizie fara sa calculezi avantaje si dezavantaje ale deciziei luate atunci.....

Athmy a scris:

tu continui sa te razboiesti cu cineva imaginar, probabil cu ceva din trecutul sau din prezentul tau. Am spus eu ca sa nu existe judecata maleabila? Am zis exact contrariul, ca si acum se tin cont de o seama de circumstante, ca nu se judeca "fapta" ci omul si mobilul sau, ca de multe ori raspunderea este impartita si se face distinctia intre premeditator, complice si executantul manipulat etc. Nu stiu cu cine te razboiesti, dar poate ca stii tu mai bine,

Cu toate acestea raspunderea ramane si la cel care comite fapta, doar daca nu are discernamant este absolvit de vina, dar si atunci nu este lasat sa umble in libertate ci i se acorda asistenta psihiatrica/terapeutica, fiindca este clar ca nu poate functiona normal in societate. Cine cade victima la agresori nu se poate feri de acestia si trebuie ajutat sa isi depaseasca problemele. Daca ai discernamant propriu, atunci varsta de 18 ani sau de 21 (la americani) este un etalon. De obicei aflam ce e bine/rau chiar mai devreme, dar pana nu treci un prag psihologic sau poate doar conventional, nu ti se recunosc drepturi depline ca ale unui om matur si stapan pe sine, deci raspunzator in fata legii.

Daca, asa cum dadeai exemplu, un copil este crescut in abuzuri, va deveni un adult proabil labil si dezumanizat. Nu este vina lui, dar nici nu trebuie sa perpetueze acest tratament, prin urmare va fi institutionalizat sau i se va acorda ajutorul de care are nevoie ca sa poata fi integrat intr-o societate care apara siguranta individului, chiar fata de victimele abuzurilor. Din pacate sunt de acord cu tine, societatea nu este perfecta si acesta este un deziderat, in realitate societatea se apara de astfel de victime ale abuzurilor prin pedepse si nu prin programe active de reintegrare si redresare. Este si dificil sa mai pui pe picioare o victima a abuzurilor constante, si nu exista destule organizatii si destui bani/interes pentru aceasta categorie defavorizata. Ei sunt egali cu ceilalti in fata legii, dar in realitate nu au sanse egale pentru ca nu au beneficiat de tratament uman si aceleasi sanse cand erau in formare.

Sper ca mi-am nuantat suficient pozitia pentru ca sa nu mai citesti trunchiat si sa raspunzi la probleme pe care tu le intrezaresti dar pe care nu le-am formulat eu si nici nu sunt eu problema acestei societati. Inca o data, raspunderea ramane pentru cine are discernamant, pe acest lucru se intemeiaza notiunea de vinovatie. Dar dupa cum am mai precizat, am presupus ca vorbim despre oameni care au aceasta facultate, altfel trecem la boli psihice, iar aici nu se aplica intr-adevar aceleasi norme etice. Bolnavul pentru a constientiza ceea ce se petrece cu el trebuie tratat, nu exista vinovatie in boala, nici macar daca este psihica. Dar victimele normale ale manipulatorilor sunt persoane slabe de caracter, nu neaparat bolnave clinic.

nu ma razboiesc cu nimic. doar nuantez. mie mi se pare ca daca il bagi pe cel care a fost victima la analiza psihologilor va intelege ca el e vulnerabil in fata provocarilor si va avea o stima de sine scazuta. noi nu ne nastem criminal. maimuta(ca eu cred in evolutie) nu era vanator si carnivor. ca atare nu avem un fond genetic care sa ne predispuna neaparat la violenta. nu putem presupune in mod eronat ca un individ la un contact cu un altul instabil va alege calea instabilitatii si el. totul trebuie facut cat mai discret si sa implice cat mai putina pedeapsa sau de fapt deloc. trebuie standardizate niste teste care pot stabili pe loc cine este vulnerabil si cine nu. altfel bagatul in puscarie pe premisa idioata ca "domne asta sigur va face ceva" care se practica in romania nu face decat sa distruga oameni. in principiu cel ce e victima trebuie cat mai discret evaluat si indemnat sa creada ca totul a fost o greseala si ca isi poate insufla o putere suficient de mare sa reziste la viitoarele agresiuni.

de asemenea nu inteleg de unde tragi tu concluzia ca un copil tinut intr-o casa cu probleme va deveni neaparat labil si inuman.dimpotriva uite eu am avut probleme pe acasa dar intotdeauna am ramas un sensibil ba chiar situatia m-a facut sa fiu "cu femeile" sa cred ca ele au un rol si sa le apreciez. te intreb de ce atunci cand nu am avut solutii mi-a trecut prin cap gandul ca "nu am suficienta liniste sa gandesc sa gasesc solutii" ? creierul lucreaza in orice situatie si cauta solutii permanent asa ca ...... nu toti ajung sa comita infractiuni. de asemenea eu cred ca multi dintre cei care comit infractiuni nu au fost neaparat agresati de altii cat au un fond genetic predispus la violenta si in situatii stimulatoare se ajunge la probleme. depinde mult de fapt de noi, de felul nostru de a fi , de context, de ceilalti cu care ne intalnim si contrar opiniei ca "in viata trebuie sa te lovesti de fel de fel de caractere" cum zicea guess who eu cred ca aceste caractere cu care sa te intalnesti trebuie alese atent si selectiv. in nici un caz nu trebuie ca badea mircea care a facut armata sa ne dea noua sfaturi

LuciaD a scris:

Am putea sa spunem si ca, atat binele, cat si raul sunt manifestari exterioare ce pot sa fie intelese rational, fara a ne implica personal. In acest mod "Constienta" noastra se situeaza in "centrul fiintei", gasindu-ne echilibrul.

nu traim intr-o bula,binele si raul ne afecteaza pe toti n-ai cum sa nu te implici personal....spre echilibru tindem toti,asta nu inseamna ca-l si gasim....

ne afecteaza in felurite cantitati pe fiecare. fiecare din noi reactionam intr-un fel tipic si personal la stimuli. de aia intotdeauna in caz de victima nu se face totul dupa ureche

master2sun a scris:

nu traim intr-o bula,binele si raul ne afecteaza pe toti n-ai cum sa nu te implici personal....spre echilibru tindem toti,asta nu inseamna ca-l si gasim....

Da, natural ca nu traim intr-o bucla, nu am zis asta. Io ziceam doar ca implicarea emotionala in fiecare fenomen genereaza o anumita identificare cu aceste fenomene si trairea subiectiva de bine si rau, alternanta permanenta a acestora si mai sunt si alti semeni de-ai nostri care spun asta.

victor1985 a scris:

ne afecteaza in felurite cantitati pe fiecare. fiecare din noi reactionam intr-un fel tipic si personal la stimuli. de aia intotdeauna in caz de victima nu se face totul dupa ureche

Detasarea de fenomenul care-ti creaza "stimuli" iti da posibilitatea aprecierii obiective si in acelasi timp depasirea nivelului in care se deruleaza aceasta stare in care "reactionam" ." Atitudinea este totul" si fiecare dintre noi am citit si am experimentat ca doar printr-o "disciplina spirituala"(sa zicem asa), ajungem la a intelege rostul "actiunii", "reactiunii", "detasarii", "implicarii", etc.

mai sus ai spus ca binele si raul sunt manifestari exterioare si le putem judeca fara a ne implica personal...acum spui de implicare emotionala deci implicit subiectiva analiza fenomenului bine si rau si eu asta am spus....binele si raul nu poate fi analizat in mod obiectiv din niciun punct de vedere :)

LuciaD a scris:

Detasarea de fenomenul care-ti creaza "stimuli" iti da posibilitatea aprecierii obiective si in acelasi timp depasirea nivelului in care se deruleaza aceasta stare in care "reactionam" ." Atitudinea este totul" si fiecare dintre noi am citit si am experimentat ca doar printr-o "disciplina spirituala"(sa zicem asa), ajungem la a intelege rostul "actiunii", "reactiunii", "detasarii", "implicarii", etc.

si cum se produce detasarea asta? nu cumva prin disparitia amenintarii? nu conteaza de fapt de cantitatea fizica de "antistres" pe care il avem din nastere? caci adn-ul nu-l putem modifica(cel putin nu asa de repede...el se schimba in mii de ani). de fapt conteaza enorm la ce stres esti supus. daca te "depaseste" greu iti revii.

asta pare o chestie tipic militarista de genul "lupta ba" dar nu functioneaza asa. de fapt la armata indivizii sunt selectati atent sa nu intre cumva incapabili asta daca nu cumva esti in armata romana si intra toti nebunii.

victor1985 a scris:

si cum se produce detasarea asta? nu cumva prin disparitia amenintarii?

cred ca poti alege sa depasesti amenintarea in feluri variate: pleci, nu raspunzi provocarilor care ar avea un final urat, rupi legatura cu persoanele agresive si incorigibile, sau apelezi la ajutoare.. ceva de genul acesta. Solutia cea mai buna nu este mereu o infruntare, poate fi mai buna ocolirea problemei si evaluarea corecta a sanselor fiecarei stratageme in parte. In acest sens detasarea inseamna neimplicare pentru a nu escalada conflictul, adica o lasi balta si iti vezi de alte preocupari care nu iti pun in pericol siguranta fizica si/sau psihica, emotionala.

victor1985 a scris:

nu putem presupune in mod eronat ca un individ la un contact cu un altul instabil va alege calea instabilitatii si el. totul trebuie facut cat mai discret si sa implice cat mai putina pedeapsa sau de fapt deloc. trebuie standardizate niste teste care pot stabili pe loc cine este vulnerabil si cine nu. altfel bagatul in puscarie pe premisa idioata ca "domne asta sigur va face ceva" care se practica in romania nu face decat sa distruga oameni.

n-am auzit de asa ceva, teste de vulnerabilitate (poate de labilitate psihica, interiorizare, sociopatie). de asemenea nu am auzit de astfel de motive pur imaginare de a condamna pe cineva, pe temeiul firii/predispozitiei. Mi-e greu sa cred ca poti fi pedepsit pentru ceva ce "poti comite" in viitor. Mi se pare o acuzatie grava. Poate vii cu niste exemple, sau te referi strict la relatiile de tip parental in care parintii isi maltateaza copiii pentru ca se cred proprietarii lor si isi descarca neputinta lor sociala/personala pe sarmanii copii. Dar asta este totusi altceva, o iresponsabilitate imensa, si chiar o crima daca ar fi sa ma intrebi pe mine, pentru care respectivii indivizi ar trebui sa infunde puscaria.

victor1985 a scris:

de asemenea nu inteleg de unde tragi tu concluzia ca un copil tinut intr-o casa cu probleme va deveni neaparat labil si inuman.

nu trag concluzia, este doar o posibilitate, de obicei invatam sa copiem si sa reproducem ceea ce am vazut in familie. Cine nu a fost invatat cu iubire, greu o recunoaste si o poate oferi/primi.

m-am referit la copiii victime ale abuzurilor care sunt dezorientati, le lipsesc modelele pozitive si ajung sa copieze modelele negative. am pornit de la un exemplu de-al tau, cum ca ei ar trebui oarecum "disculpati" pentru ca nu au avut de ales, asa au fost formati de mediul abuziv in care au crescut.