România
Roportal.ro

Ce a fost mai intai, teismul sau ateismul, dar inaintea lor?

Început de acces realitate, Vin 20 dec 2013 · 106 răspunsuri · 9.931 vizualizări

CavalerulJedi9.256 mesaje#61
povestea vorbei a scris:

Vroiam de fapt sa discutam pana intelegem, cat de departe trebuie dusa resetarea cuiva pentru a nu fi prizonier nici lui a fi credincios si nici lui a fi necredincios

Nu cred ca este vorba de o resetare, o resetare implica reintoarcerea la un soi de stare din trecut.

Cred ca este vorba de fapt de o crestere a complexitatii in gandire. E nevoie sa intelegi mai bine anumite fenomene pentru a te elibera.

Fara intelegere, esti prizonier si nici macar nu-ti trece prin gand ca esti prizonier.

Orice persoana ce se imbarca pe un drum de transformare personala si care cauta sincer adevarul, mai devreme sau mai tarziu va ajunge sa descopere limitele gandirii umane, modul in care devenim irationali, modul in care creierul nostru da erori si cam ce-i nevoie sa faci pentru a compensa pentru cat mai multe dintre aceste erori.

O astfel de calatorie este adesea foarte frustranta si solicitanta si de aceea putini o intreprind. Lumea prefera sa ramana la nivelul de constiinta unde sa creada ce li se zice, unde Adevarul e cunoscut deja si impachetat de altii cu o funda mare si frumoasa.

Cand ai facut pasul spre nivelul urmator... unul dintre lucrurile pe care le descoperi este ca Adevarul este o frontiera, o zona deschisa de explorare si ca devine mult mai importanta cautarea Adevarului decat dogmele prafuite primite de la inaintasi.

Uite un filmulet cu cele 5 ordine de constiinta asa cum au fost descrise ele de Robert Kegan:

O persoana aflata la nivelul 3 cu greu poate intelege perspectiva unei persoane aflate la nivelul 4, cam cum ar fi dificil pentru un copil aflat la nivelul 1 sa intelegea un copil de la nivelul 2.

Black velvet7.765 mesaje#62
CavalerulJedi a scris:

O persoana aflata la nivelul 3 cu greu poate intelege perspectiva unei persoane aflate la nivelul 4, cam cum ar fi dificil pentru un copil aflat la nivelul 1 sa intelegea un copil de la nivelul 2.

Probabil, din acest motiv un credincios nu poate intelege argumentele unui ateu. :)

King15.748 mesaje#63
Black velvet a scris:

Probabil, din acest motiv un credincios nu poate intelege argumentele unui ateu. smile.png

E echivalent si invers aici...

Black velvet7.765 mesaje#64
King1 a scris:

E echivalent si invers aici...

Daca vrei tu sa crezi asta... ;)

CavalerulJedi9.256 mesaje#65
Black velvet a scris:

Probabil, din acest motiv un credincios nu poate intelege argumentele unui ateu. smile.png

Conteaza nivelul de constiinta la care te exprimi. Daca vorbesti ca si cum persoana ar fi la 4 si ea este la 3... clar ca-i posibil sa nu te inteleaga.

Asta nu inseamna ca nu-ti poti folosi intelegerea pentru a te exprima pe intelesul persoanei de nivel 3. :)

King1 a scris:

E echivalent si invers aici...

De multe ori e vorba de doua persoane aflate la nivelul 3. Faptul ca te declari ateu nu spune nimic despre nivelul de intelegere pe care il ai asupra realitatii. Poti la fel de bine sa crezi diverse bazaconii.

Multi ajung atei dintr-un soi de teribilism sau revolta. Acesta este si motivul pentru care sunt povesti cu atei care l-au descoperit pe Dumnezeu.

O persoana ce a ajuns sa piarda credinta din considerente de transcendere a nivelului de intelegere, nu se va mai intoarce in sanul nici unei biserici.

Este ca si cum ti-ai da sema ca Mos Craciun nu exista.

Cand intelegi fenomenul, indiferent cate filme de Craciun vezi, tot nu-ti schimbi credinta inapoi spre a crede ca Mos Craciun exista.

Stu'32.419 mesaje#66
CavalerulJedi a scris:

O persoana ce a ajuns sa piarda credinta din considerente de transcendere a nivelului de intelegere, nu se va mai intoarce in sanul nici unei biserici.

Ete-te cum le stie el pe toate.

Spune-i asta si lui Eliade, te rog.

Si altora care deja au facut asta si sigur sunt la un nivel de intelegere mai sus decat un ateu care se considera cu un cap mai sus, doar pentru ca nu s-a intors in sanul Bisericii, vezi Doamne. Altor oameni de stiinta, medici, etc.

Asta e sofism curat!

Editat Mar 13 mai 2014 15:24

CavalerulJedi9.256 mesaje#67
stupid_me a scris:

Ete-te cum le stie el pe toate.

Spune-i asta si lui Eliade, te rog.

Si altora care deja au facut asta si sigur sunt la un nivel de intelegere mai sus decat un ateu care se considera cu un cap mai sus, doar pentru ca nu s-a intors in sanul Bisericii, vezi Doamne. Altor oameni de stiinta, medici, etc.

Asta e sofism curat!

Vrei sa spui ca Eliade si-a pierdut credinta datorita unei intelegeri suplimentare si apoi s-a intors in sanul bisericii?

Cat despre altii oameni de stiinta, medici, etc... la cine te referi mai exact?

Ai vreun exemplu de persoana care sa-ti fi analizat credinta, sa o fi pierdut in urma analizei si apoi sa se fi intors in sanul bisericii?

Nu am pretentia ca le stiu pe toate. Sunt aici sa invat si eu.

acces realitate4.212 mesaje#68
CavalerulJedi a scris:

Cand ai facut pasul spre nivelul urmator... unul dintre lucrurile pe care le descoperi este ca Adevarul este o frontiera, o zona deschisa de explorare si ca devine mult mai importanta cautarea Adevarului decat dogmele prafuite primite de la inaintasi.

Si din perspectiva ta actuala, "adevarul" are vreodata alt statut decat acela de frontiera? exemple.

Ce parametru (parametrii) al realitatii ofera statutul de adevar unui act de realitate (de orice fel)?

CavalerulJedi9.256 mesaje#69
povestea vorbei a scris:

Si din perspectiva ta actuala, "adevarul" are vreodata alt statut decat acela de frontiera? exemple.

Adevarul, in sensul de valoare de concordanta a unei credinte cu realitatea, reprezinta gradul de corectitudine a hartii pe care o avem despre realitate.

Acum, aceasta corectitudine, poate sa existe la un nivel sau altul. Cu alte cuvinte, ceva ce descrie bine realitatea la un nivel, nu o descrie la fel de bine la toate nivelurile.

Harta nu va fi niciodata teritoriul. Asta-i un lucru FUNDAMENTAL de inteles. Credintele noastre nu sunt realitatea ci o harta a realitatii.

Valoarea unei harti este data de valoarea de predictie pe care acea harta o ofera prin corespondenta cu realitatea. Cu alte cuvinte, daca harta spune ca in fata ai un reper, iti permite sa prevezi acel reper. Daca harta este CORECTA, (ADEVARATA), atunci te poti baza pe acel reper. Astfel putem la ora actuala sa construim tot felul de masinarii... sau sa trimitem roboti pe Marte si acesti roboti sa poata ateriza fara probleme. Putem face asta pentru ca putem PREZICE ce se va intampla pe baza intelegerii (hartii) pe care o avem in domeniul fizic.

povestea vorbei a scris:

Ce parametru (parametrii) al realitatii ofera statutul de adevar unui act de realitate (de orice fel)?

Cum spuneam mai devreme, Adevarul reprezinta corespondenta dintre o credinta si realitate.

Adevarul este INTOTDEAUNA legat de credinta NU de realitate.

Realitatea este realitate INDIFERENT de credintele noastre.

Cand vorbim despre ceva din realitate, folosim de fapt un set de credinte.

Valoare de adevar a unei credinte despre realitate poate fi investigata comparand credinta respectiva direct cu realitatea.

de exemplu, daca eu cred ca am 3 alune in palma, pot sa ma uit in palma si, daca vad alune in palma le pot numara.

Daca sunt 3, credinta mea are o probabilitate de a fi adevarata.

Credintele mai pot fi si descriptive (descrieri ale realitatii) in cazul acesta, valoarea de adevar este data de abilitatea credintei respective de a prezice realitatea.

f=ma este o credinta din domeniul fizicii. Aceasta credinta permite unui fizician sa prezica valoarea fortei in functie de masa si acceleratia obiectului. Aceasta credinta poate fi considerata adevarata pentru ca, in toate experimentele de pana acum (la scala umana), aceasta relatie a fost prezenta.

Desigur, la nivel sub-atomic, aceasta credinta nu mai este corecta pentru ca nivelul respectiv este guvernat de alte conditii.

Astfel, putem spune ca f=ma este valida (adevarata) pentru o anumita scala a obiectelor.

acces realitate4.212 mesaje#70

In general ceea ce ai spus e ok., acoperitor si prezentat destul de nepartinitor.

Dar, realitatea cea mai reala, cea mai adevarata posibila individului (indivizilor), cea care are cea mai mare corespondenta dintre ceea ce crede(m) si realitate, unde se afla? se afla ea "mai intai si in primul rand" in capacitatea noastra (a Individului) de a sesiza (percepe, constata, trai) o realitate de orice fel cu tot ce include ea (inainte de a o defini ca interna sau externa capacitatii individului de constatator al realitatii, e ea apanaj al insasi acestei capacitati, indiferent care e posibila sursa a ei, a realitatii)?

Iar daca esti de acord ca realitatea e individuala si numai datorita convingerilor personale si majoritatii celor ce o constata (sau considera) asemanator sau chiar la fel (zic ei in impresionarea lor, in credinta lor), ea dobandeste statut de realitate, atunci iti e posibil a considera ca orice tip de realitate, e realitatea (sau adevarul), numai in referentialul de realitate caruia se supune sau (si) este supus individul (indivizii)?

Realitatea "pura" e realitate, dar sa nu o confundam cu conceptia filozofica numita materialism, datorita credintelor noastre despre realitate!

Aluna pentru un copil sau om obisnuit e o aluna, pentru un om de stiinta insa, pe langa intelesul complex de aluna pe care orice om il constata prin receptori (zisi interni si externi; ce il capaciteaza ca si receptor, ca si capacitate constatatoare de realitate), prin perceptie, reprezentare, imaginatie, gandire, emotie, ...,ea dobandeste valente inimaginabile unui copil, el, omul de stiinta (si nu numai) e posibil a ajunge sa nu o mai "vada" numai ca pe o aluna ci ca energii in energii, si vorbim numai de omul (de stiinta) al acestui secol si mileniu, nu despre cel al secolelor si mileniilor urmatoare.

Apoi, daca reusim a intelege relativitatea, oare intelegem si absolutismul?

Este relativa realitatea alunei (dogmei de orice fel, fie ea banal cotidiana in rutina fiecaruia, stiintifica, religioasa, spirituala...) in functie de starea (referentialul, capacitatea) individului de a percepe realitatea si de referentialul impus lui de o realitate a necesitatilor si aparentelor dure (asa cum e complexul senzatiilor ce ne ofera constatarea de materialitate), dar, raportandu-se si raportandu-ne la fiecare act de realitate in parte, strict in complexitatea contextuala in care el e trait (intrucat am constatat mai sus ca realitatea e strict individuala, personala individului uman, inainte de fi posibila/probaila sau nu ca existenta de sine statatoare), avem posibilitatea de ai constata absolutismul intrinsecitatii sale, permisa individului de referentialul personal in care poate el a se afla atunci si in care e obligat a se afla.

Editat Joi 15 mai 2014 05:33

← Înapoi la Religie si spiritualitate