Ce a fost mai intai, teismul sau ateismul, dar inaintea lor?

Black velvet a scris:

Este tot atat de religios sau adept al vreunui curent pe cat este un nou-nascut.

Si, cum il numim, daca el nu isi insuseste nici un curent, nici stiintific, nici religios, spiritual?

Pagan?

Mi se pare totusi un termen ce trimite la interpretari ciudate.

Situatia unui asemenea om, fie ca si-a pierdut memoria, fie ca sa (a fost) resetat, e situatia unui extraterestru adus pe Terra dintr-o lume extraterestra unde nu era cunoscut fumatul; de ce l-am numi nefumator, e o "blasfemie".

povestea vorbei a scris:

Si, cum il numim, daca el nu isi insuseste nici un curent, nici stiintific, nici religios, spiritual?

Pagan?

Nu, in niciun caz pagan. Asa obisnuieste doar popa sa-i numeasca pe prunci inainte de botez, dar nu in sensul de adept al paganismului ci in sensul peiorativ, atribuit de crestinism. Asta-i inca un exemplu de cuvant utilizat pentru a desemna doua sensuri total diferite.

Pe un nou nascut, zic eu, am putea sa-l caracterizam prin cuvantul pur, in sensul de neindoctrinat, indiferent care ar fi doctrina.

Black velvet a scris:

Nu, in niciun caz pagan. Asa obisnuieste doar popa sa-i numeasca pe prunci inainte de botez, dar nu in sensul de adept al paganismului ci in sensul peiorativ, atribuit de crestinism. Asta-i inca un exemplu de cuvant utilizat pentru a desemna doua sensuri total diferite.

Pe un nou nascut, zic eu, am putea sa-l caracterizam prin cuvantul pur, in sensul de neindoctrinat, indiferent care ar fi doctrina.

Asa l-am numit si eu pe un om ce se reseteaza din toata educatia primita ce ia incatusat libertatea reala de "spirit", iar mai nou ii spun inocent, insa, o puritate totala insemna: nici un fel de cunoastere (de nici un fel); ceea ce il face total labil (poate chiar "cel ce nu stie ca exista", nu e constient de sine in nici un fel), sau, il face "contemplativ nirvanic"; asadar, desi il numesc inocent, el e totusi beneficiar al anumitor valorizari ale inocentei primare, necesare vietuirii (de exemplu e beneficiarul intregii cunoasteri-conceptualizari constientizate sau nu, in a respira, in a-si mentine echilibrul biped, in a ingurgita, in a intelege "lucruri", in a vorbi, in a intelege si pune in practica notiuni de "bine/rau" - traverseaza pe la trecerea de pietoni si nu pune mana fara protectie pe cratita de pe foc, ...).

Blues a scris:

Mai intai si mai intai, a fost nimicul. Acelasi nimic care o sa fie si cand n-o sa mai fiu.

Exact, dar din "nimic" a iesit, ..., tu, eu, noi care, suntem prizonierii propriei educatii-asimilari a realitatii, asadar, nimicul e un nimic pisticher-meserias nevoie mare despre care se pare ca mereu va mai fi ceva de aflat.

Daca nu invatam te poleiai naspa inainte de vreme si iti cam parea rau, asa, am invatat si tu ai scapat.

De unde stim noi ce mai are nimicul de oferit si noi de descoperirii, poate e de descoperit chiar si o forma de nemurire, na.

Am mai zis candva, culmea prostiei omenesti ar fi: sa se constate (descopere) intr-o sfanta joi la vale, ca oamenii era bine sa moara crezand in nemurire intrucat, cine a crezut ca moare definitiv, mort definitiv va fi in realitatea lui post mortem.

De ce sa dam opiniei ceea ce nu contine, indubitabilitatea, transformand-o din fenomen rational in convingere si asta datorita factorului "logica emotionala"? asa se denatureaza orice cunoastere si ajunge dogma.

Blues a scris:

Da, mereu mai e ceva de aflat. Insa, uneori, ma intreb daca chiar merita sa mai invatam cate ceva, atata timp cat stim ca ne indreptam cu pasi foarte repezi spre acelasi nimic.

Permite-mi, te rog, sa-ti raspund prin cuvintele lui Eminescu, spuse atat de frumos si realist, spun eu, in Luceafarul:

”Din sânul vecinicului ieri

Trăiește azi ce moare,

Un soare de s-ar stinge-n cer

S-aprinde iarăși soare;

Părând pe veci a răsări,

Din urmă moartea-l paște,

Căci toți se nasc spre a muri

Și mor spre a se naște.”

Talica ai impresia ca eu mai vad ca la varsta ta?

Data viitoare scrie cu 24 ca sa vad si io.

Nici cu memoria nu stau mai bine, asa ca ia zi la mine, care e opinia ta referitor la tema?

povestea vorbei a scris:

Scopul principal este a discuta despre posibilitatea unei situatii primordiale teismului si ateismului, primordiale si lui crdincios si necredincios.

Pari a dori sa discuti despre originea gandirii religioase.

Gandirea religioasa a pornit ca o forma de explicare a fenomenelor naturale prin recunoastere de tipar si extrapolare.

e.g. daca lovesti ceva, face zgomot.

Cand ploua si fulgera, zgomotul tunetului este atribuit unei entitati (zeitate) care loveste cu ceva.

Cu trecerea timpului, elementul de naratiune care sta la baza transmisiei de cunostinte umane, a fost incorporat in aceste explicatii.

Astfel a aparut mitologia religiei.

CavalerulJedi a scris:

Gandirea religioasa a pornit ca o forma de explicare a fenomenelor naturale prin recunoastere de tipar si extrapolare.

Dupa parerea mea, primele seminte ale religiei au fost cele animiste. Cu burta goala si despuiati, locuind in pesteri si in frig, nu prea le ardea oamenilor de a explica fenomene ale Naturii, ci de a vana pentru a nu muri de foame. Aceasta parere este intarita de primele desene rupestre, care erau o reprezentare de animale in timpul vanatorii si nu de zei care coordonau fulgerele. Oamenii de atunci au incercat sa gaseasca o relatie intre succesul vanatorii si reprezentari grafice, probabil gandindu-se la forte mai presus de ei, care le pot asigura reusita.

Black velvet a scris:

Dupa parerea mea, primele seminte ale religiei au fost cele animiste.

Valid point. ;)

CavalerulJedi a scris:

Pari a dori sa discuti despre originea gandirii religioase.

Vroiam de fapt sa discutam pana intelegem, cat de departe trebuie dusa resetarea cuiva pentru a nu fi prizonier nici lui a fi credincios si nici lui a fi necredincios (ca a nu mai vorbesc de teism, ateism si de-astea multe), ba mai mult, cat de departe trebuie sa mergem intru a ne da seama de felul in care intelesurile provenite dinspre toate sursele posibile ale intelesurilor (pe care noi le facem intelesuri prin ceea ce suntem), ne-au creat de fapt o mentalitate si mai mult, "algoritmi" functionali (tiparele preconstiente si inconstiente alandala formate) ce ne declanseaza robotica in gandire si ce permit accesul emotiilor si sentimentelor in realitatea proprie nu numai atunci cand ne dam acordul constient ci, cand anumiti stimuli ce au fost asimilati ca declansatori, o fac fara voia noastra liber consimtita (intruct suntem patimitori ai poftelor nostre de toate felurile inclusiv in conceptualizari, si a multor alti factori ce ne-au devenit stapani).

Da', poate in alt secol!