România
Roportal.ro

Ce a fost mai intai, teismul sau ateismul, dar inaintea lor?

Început de acces realitate, Vin 20 dec 2013 · 106 răspunsuri · 9.931 vizualizări

acces realitate4.212 mesaje#1

Sensul topicului nu e sa discutam despre zeitatile trecutului.

Nici nu are drept scop discutarea neaparat despre teism si ateism.

Scopul principal este a discuta despre posibilitatea unei situatii primordiale teismului si ateismului, primordiale si lui crdincios si necredincios.

De exemplu, cel ce nu e alcoolic, a ajuns a purta aceasta eticheta, doar datorita alcoolicilor, fara alcoolici, ei nu ar fi cei ce nu sunt alcoolici.

Asadar teismul, deismul, credinta in supranatural, au impus ateismul, necredinta, sau invers?

Daca prima nu ar fi impus-o pe a doua, cum trebuia sa ne numim?

Marinel2.294 mesaje#2

Superstiţiile, pentru că sunt legate de cele mai simple procese ale gândirii.

acces realitate4.212 mesaje#3

Ok, si inainte de a deveni superstitios cum era.

Care e starea naturala a omului?

Marinel2.294 mesaje#4

Înainte nu era om, pentru că nu raţiona. Gândirea prin inducţie simplă este prima formă de gândire.

@5 IP3.051 mesaje#5
suntnusunt a scris:

Ok, si inainte de a deveni superstitios cum era.

Care e starea naturala a omului?

Inaintea credintei si religiilor a fost frica de autoritate si necunoscut...instinctul.

Ca mamifer se rezuma la teama de liderul grupului, fulgere, potopuri, in general... necunoscutul, dar evoluand a inceput sa faca asocieri aiurea si sa inzestreze cu insusiri supranaturale diverse persoane, fenomene, ori lucruri.

Unii mai smecheri au speculat temerile si s-au erijat in entitati, ori imputerniciti ai acestora, spre folosul personal, cultivand tot felul de bazaconii pe post de povete. Asa s-au nascut religiile.

Ca ele inca dainue, pai asta releva gradul nostru de evolutie, ca specie.

acces realitate4.212 mesaje#6
Marinel a scris:
@5 IP a scris:

Bun, am directionat eu prea mult catre trecutul umanitatii.

Daca ne intoarcem in realitatea vietii noastre, care e starea naturala a omului ce habar nu are cine sau ce e Dumnezeu, nu il intereseaza si nici nu are vreo tangenta cu asta?

Sa zicem, exista acesta posibilitate de mai sus, el, pentru el insusi si pentru cei asemenea, nu e nici credincios si nici necredincios, cum e atunci? vezi exemplul cu alcoolicul.

Marinel2.294 mesaje#7

Urmăreşte evoluţia gândirii unui copil. Ea repetă, oarecum, evoluţia gândirii umane.

acces realitate4.212 mesaje#8

Bine, vad ca nici asa nu o scoatem la capat, o sa ma dau exemplu chiar pe mine, ca sa nu exista dubii.

Aproximativ inainte de '86 dintr-o crunta cenzura a informatiei dar si datorita mediului in care m-am nascut si crescut, nu stiam nimic, dar nimic despre Dumnezeu si crestinism sau alta religie, cult, spiritualitate, ...daca ma intreba cineva cine e Iisus, Sf. Maria ori de-astea, habar nu aveam (atata doar stiam ca e sarbatoare de Sf. Maria, ..., traditii populare).

In acele vremuri, nu aveam cum sa fiu ateu, intrucat nu se punea problema sa fiu teist (deist, ...), care era incadrarea mea atunci?

Sa nu imi zici "ignorant", "incult", nu la asta ma refer.

Editat Vin 20 dec 2013 13:18

King15.748 mesaje#9
suntnusunt a scris:

Bine, vad ca nici asa nu o scoatem la capat, o sa ma dau exemplu chiar pe mine, ca sa nu exista dubii.

Aproximativ inainte de '86 dintr-o crunta cenzura a informatiei dar si datorita mediului in care m-am nascut si crescut, nu stiam nimic, dar nimic despre Dumnezeu si crestinism sau alta religie, cult, spiritualitate, ...daca ma intreba cineva cine e Iisus, Sf. Maria ori de-astea, habar nu aveam (atata doar stiam ca e sarbatoare de Sf. Maria, ..., traditii populare).

In acele vremuri, nu aveam cum sa fiu ateu, intrucat nu se punea problema sa fiu teist (deist, ...), care era incadrarea mea atunci?

Sa nu imi zici "ignorant", "incult", nu la asta ma refer.

Nu erai nici religios, nici anti-religios, ci un om nepasator/indiferent prin raportare la religie.

acces realitate4.212 mesaje#10
King1 a scris:

Nu erai nici religios, nici anti-religios, ci un om nepasator/indiferent prin raportare la religie.

Si daca acuma, exista un asemenea om, cum e potrivit a ii numi orientarea?

E evident ca nu e deist, teist, ateu, credincios, necredincios.

De exemplu, un nefumator e numit nefumator numai din cauza existentei fumatorilor, daca insa il scoatem din aceasta artificiala etichetare, poftim daca il scoatem din universul unde exista fumatori, cum il numim, nu ar fi aberant sa ne mai raportam la fumator si sa il numim nefumator?

Daca facem analogie cu asta, care e raspunsul la intrebarea mea boldat-a?

Editat Vin 20 dec 2013 14:57

← Înapoi la Religie si spiritualitate