Starea Primordiala a Individului

Athmy a scris:

De ce crezi ca oamenii actioneaza din orgoliu numai, si din dorinta de razbunare? Asta spune multe despre cineva

Sunt multe idei cu care nu sunt de acord, in ceea ce scrii. Pe altii nici nu ma obosesc sa ii citesc, pe tine ma obosesc sa te combat, ai putea sa pui si asa problema.

Ceea ce am simtit atunci când ti-am citit analiza a fost ostilitatea ta.

Analiza anterioarä, ca o caricaturä, zice intr-adevär ceva despre mine.

Oamenii schiteazä des caricaturi deoarece vor sä räneascä putin.

Sentimentul meu a fost cä orgoliul täu putin atins a gäsit sansa de a-mi da o replicä pentru a te räzbuna putin.

Da, acesta este ceea ce am simtit la reactia ta anterioarä.

Citind analiza ta am simtit direct putinä durere in piept. Atunci când cineva este ostil simt direct aceasta. Si eu sunt orgolioasä, si sensibilä la contraziceri, deci este ceva omenesc, dar recunosc repede când cei din jur zic (sau scriu) ceva ostil.

Dealfel cred cä toti oamenii simt direct intentiile celor din jur, indiferent dacä cineva vrea sä räneascä constient sau inconstient.

Am gasit sansa de a iti da o replica? Probabil o cautam demult si am gasit-o in sfarsit.

In legatura cu maestrul acela, chiar asteptam replica ta.

Athmy a scris:

In legatura cu maestrul acela, chiar asteptam replica ta.

Am scris putin ironic atunci, când am zis sä astepte pentru un maestru.

Ceea ce incep sä descopär este calitatea fiecärui om de a-si fii propriul maestru. Deoarece este un drum aproape imposibil de a realiza aceasta, multi oameni au nevoie de o sustinere, un ajutor. Dar eu cred cä un om poate realiza orice singur.

Realizarea ultimä se poate atât cu un maestru, si dealfel un om poate realiza aceasta si singur.

Cred ca acordam un sens prea reductionist cuvantului "maestru". Mie mi-a placut ideea ca orice om are nevoie la un moment dat de cineva care sa ii deschida noi perspective, sa ii deschida ochii. Acesta poate fi cineva absolut intamplator aparut pe calea noastra, chiar un alter ego sau produs al nostru, sau poate fi cineva cu aceasta misiune, ceea ce e mai greu de gasit si se refera la sensul initiatic al acestui topic. In orice caz, avem nevoie de persoane sa ne putem exprima pe noi insine. Si aici nu e suficient cine suntem (neimportant ce esti la un moment dat), ci cine credem ca suntem si vedem daca e asa sau nu. Imaginea de sine odata ajustata ajungem sa ne cunoastem mai bine.

Saya. a scris:

Realizarea ultimä se poate atât cu un maestru, si dealfel un om poate realiza aceasta si singur.

Nici un maestru nu este responsabil pentru realizarea ta, sau esecul tau. El doar te ghideaza aratandu-ti unde esti si cum ai vrea sa fii.

Jnanadakini a scris:

Nu e nevoie sa astepti tu dupa nimeni.Daca esti interesat de astfel de lucruri e posibil in ziua de azi sa obtii ce doresti.

Starea primordiala in intregime nu o poti intelege decat daca faci aceiasi pasi pe care i-au facut si altii in trecut incepand cu introducerea in cunoastere despre propria stare de catre un maestru.

Pe langa asta , daca vrei sa ai o intelegere teoretica a caii dzogchen e nevoie a citi una alta.

Cartea care ti-am trimis-o mai demult e o buna introducere in acest sens.Te-ai uitat peste ea ?

Sesizez din tonul tău oleacă de supărare. Totuşi, aş fi putut paria că ai simţul umorului...

Tu de fapt de ce ai deschis acest topic, pentru a ne spune că starea primordială e inaccesibilă profanului şi nu o putem înţelege decât dacă, te citez " faci aceiasi pasi pe care i-au facut si altii in trecut incepand cu introducerea in cunoastere despre propria stare de catre un maestru"? Păi la ce bun atâtea discuţii pe tema respectivă dacă tu nu poţi explica ce e şi cum şi te mai şi superi pe deasupra?

Oki, din moment ce pentru a înţelege ce e cu această stare primordială e nevoie de iniţierea unui maestru iar tu, după cum ai afirmat, mai ai muuult până să devii maestru (adică, după cim zisăşi, deocamdată repeţi şi tu nişte generalităţi doctrinare pe care le-ai preluat de la alţii), deci nu ai posibilitatea să transmiţi sau să explici ce înseamnă această stare, atunci nu văd de ce ne-am mai strădui noi aici.

Da, m-am uitat peste ea. Încă nu pot face o recenzie, doar am parcurs-o în sensul că am luat notă, însă nu am analizat-o şi deocamdată nu-mi permit să fac judecăţi de valoare asupra conţinutului ei.

Origen_2012 a scris:

Asa este Vriles cum scrii; nu se prea poate intelege, dar limbajul folosit de cei "initiati" este de asa natura nu de a te face sa intelegi ci de a te face sa incepi "exercitiul " fara sa intelegi ce cauti.

Ideeia nu este noua , noi purtam in noi o "pecete divina " , care este un "dar " si care a ramas si dupa caderea noastra. Ce nu este clar in aceasta viziune cu starea primordiala a individului, este daca toti "indivizi" au cazut, sau daca in adevar au fost "indivizi" , sau daca indivizi sint de fapt rezultatul caderii .

Faptul ca noi pastram ceva din starea primordiala, nu ar rezolva problema deoarece chiar daca am reusi sa ne intoarcem in ea nu se clarifica faptul ca nu va putea cadea din nou.

Daca acea stare primordiala era "totul" dupa explicatia data, adica maximum , atunci nu vad ce poate opri ciclul caderilor ...;

Daca "existenta" din starea primordiala care era in afara timpului nu a ajuns sa fie neschimbabila , atunci ea nu poate fi Fiinta Suprema care este izvorul a toate lucrurilor.

In final, diferenta o face in cine credem.

Doua curente: Uni cred in Dumnezu, fiinta care exista dintotdeauna care este izvorul a toate lucrurile, si in care nu este schimbare si Atotcuprinzatoare.

Alti cred ca "materia" este din totdeauna, sau daca vrei starea primordiala este dintotdeauna.

Rămâne să-i propui iniţiatorului topicului de a clarifica problemele pe care le-ai ridicat. Şi eu i-am ridicat nişte obiecţii asemănătoare şi m-a trimis la...iniţiere.

Personal mă îndoiesc că în starea primordială am putea vorbi de indivizi.

A vorbi despre "cădere", presupune deja afilierea la o anumită linie doctrinară. Probabil ca lui Jnanadakini îi este străin acest concept. Acum, sincer, nici eu nu sunt un entuziast al acestui concept.

În ceea ce priveşte curentele pe care le-ai adus în discuţie, ele nu epuizează întreaga paletă a concepţiilor noastre.

Initial a scris:

Tu ti-l faci secret si cu cat nu cauti sa exersezi cu atat mai mult iti va fi secret. Ti-e frica sa exersezi ?

Nu vei intelege anumite lucruri pana nu le exersezi ! Tu ce ai exersat ?

După insistenţa cu care mă "urmăreşti" p'aici aş zice că faci flaming sau că vrei să mă provoci cu orice preţ. Ar mai fi varianta că ţii la mine şi că vrei să mă ajuţi în mod dezinteresat. Dacă-i aşa, îţi mulţumesc antipat, dar te asigur că pentru a-mi arăta simpatia nu-i nevoie să fii agasant şi să aduci în discuţie persoana mea. E totuşi un forum, fiecare ne spunem părerea şi nu trebuie să te simţi atacat daca părerile noastre diferă.

De obicei te exprimi confuz. Aici ai formulat totuşi nişte întrebări în mod clar, însă dacă vei reflecta asupra lor vei înţelege că întrebările astea sunt puerile şi bănuiesc că tu ai depăşit faza copilăriei, aşa?

N-o să-ţi spun ţie aici ce şi cât am exersat eu. Însă din modul în care observ că te înfigi ca taurul la drapel, te asigur că poţi fi liniştit în privinţa asta, anume că am exersat mai mult decât alţii în anumite domenii.

Dar n-aş vrea să lungesc cu tine o discuţie off topic. Dacă ştii şi poţi spune ceva despre subiectul cu pricina, adică despre starea primordială a individului, te voi asculta cu plăcere...

Athmy a scris:

Nici un maestru nu este responsabil pentru realizarea ta, sau esecul tau. El doar te ghideaza aratandu-ti unde esti si cum ai vrea sa fii.

Nu este vorba de purtarea responsabilitatii, am zis cä un maestru poate sustine un proces, totodatä vreau sä subliniez cä eu nu consider aceasta ca o necesitate, ci ca o posibilitate.

Athmy a scris:

Cred ca acordam un sens prea reductionist cuvantului "maestru". Mie mi-a placut ideea ca orice om are nevoie la un moment dat de cineva care sa ii deschida noi perspective, sa ii deschida ochii. Acesta poate fi cineva absolut intamplator aparut pe calea noastra, chiar un alter ego sau produs al nostru, sau poate fi cineva cu aceasta misiune, ceea ce e mai greu de gasit si se refera la sensul initiatic al acestui topic. In orice caz, avem nevoie de persoane sa ne putem exprima pe noi insine. Si aici nu e suficient cine suntem (neimportant ce esti la un moment dat), ci cine credem ca suntem si vedem daca e asa sau nu. Imaginea de sine odata ajustata ajungem sa ne cunoastem mai bine.

Nici un maestru nu este responsabil pentru realizarea ta, sau esecul tau. El doar te ghideaza aratandu-ti unde esti si cum ai vrea sa fii.

In momentul in care este vorba de acest gen de 'realizare' nu m-ai se pune problema cine este responsabil de aceasta, sau in numele cui se poate pune valoarea realizärii. Aceste discutii sunt putin pierdere de timp pentru mine.

Sä fiu sincerä pe mine nu mä intereseazä aceste conversatii prea mult. Singurul lucru care mä intereseazä este studiul si cunoasterea de sine, exercitiile pe care le fac EU constient, si cel m-ai mult mä intereseazä pasii mici pe care ii fac in aceastä directie.

Ce scriu altii in cärti, ce au realizat altii, sau ce maestrii sunt pe pâmânt in acest moment, sau conversatii despre maestrii spirituali care au träit in trecut si in jurul cärora s-au creat acum scoli sau religii pe care altii le urmeazä, nu sunt interesul meu.

I-mi cunosc drumul, este greoi si dureazä foarte mult, dar aceasta mä intereseazä pe mine.

In cazul in care pe acest forum sunt oameni care v-or sä discute despre propriul lor proces spiritual, si astfel de a inväta ceva impreunä, a ne inspira pe acest drum, v-oi vedea in timp.

Discutii despre religii, secte, maestrii.. nu sunt pentru mine...

Saya. a scris:

In momentul in care este vorba de acest gen de 'realizare' nu m-ai se pune problema cine este responsabil de aceasta, sau in numele cui se poate pune valoarea realizärii. Aceste discutii sunt putin pierdere de timp pentru mine.

Sä fiu sincerä pe mine nu mä intereseazä aceste conversatii prea mult. Singurul lucru care mä intereseazä este studiul si cunoasterea de sine, exercitiile pe care le fac EU constient, si cel m-ai mult mä intereseazä pasii mici pe care ii fac in aceastä directie.

Ce scriu altii in cärti, ce au realizat altii, sau ce maestrii sunt pe pâmânt in acest moment, sau conversatii despre maestrii spirituali care au träit in trecut si in jurul cärora s-au creat acum scoli sau religii pe care altii le urmeazä, nu sunt interesul meu.

I-mi cunosc drumul, este greoi si dureazä foarte mult, dar aceasta mä intereseazä pe mine.

In cazul in care pe acest forum sunt oameni care v-or sä discute despre propriul lor proces spiritual, si astfel de a inväta ceva impreunä, a ne inspira pe acest drum, v-oi vedea in timp.

Discutii despre religii, secte, maestrii.. nu sunt pentru mine...

nici nu am putea spune ca esti autocentrata pe tine insati

daca nu te intereseaza pareri despre acest subiect, probabil nu te intereseaza nici cunoasterea de sine a altora, pentru ca acesta este miezul subiectului. Pe tine te intereseaza doar persoana ta, din cate observ. Sper sa ma insel totusi.

Athmy a scris:

nici nu am putea spune ca esti autocentrata pe tine insati

daca nu te intereseaza pareri despre acest subiect, probabil nu te intereseaza nici cunoasterea de sine a altora, pentru ca acesta este miezul subiectului. Pe tine te intereseaza doar persoana ta, din cate observ. Sper sa ma insel totusi.

Cunoasterea de sine e un termen generic care inseamna tot felul de lucruri.

In contextul acestui topic e vorba de ceva foarte specific si precis.

Athmy a scris:

nici nu am putea spune ca esti autocentrata pe tine insati

daca nu te intereseaza pareri despre acest subiect, probabil nu te intereseaza nici cunoasterea de sine a altora, pentru ca acesta este miezul subiectului. Pe tine te intereseaza doar persoana ta, din cate observ. Sper sa ma insel totusi.

Cunoasterea de sine a celor care mä inconjoarä mä intereseazä la fel de mult ca si cunoasterea mea de sine.

Ceea ce nu mä intereseazä sunt 'luptele' de orgolii care iau loc atunci când vorbim despre convingerile noastre sau despre intelepciuni din cärti.

Toate acestea nu sunt interesante pentru mine deoarece noi ne luptäm pentru a demonstra cä noi avem dreptate.

Nu este nimic esential intr-o 'intelepciune' pentru care oamenii se luptä pentru a-si demostra dreptatea lor, deoarece nu mai este vorba de esenta acelei intelepciuni, ci doar de dorinta noasträ de a avea dreptate.

Intr-adevär dacä ai deschiderea de a vorbii despre procesul täu, de luptele care au loc in tine, atunci când vrei sä te deschizi intr-o conversatie, de la om la om si nu de la religie la convingere, atunci sunt la fel de interesatä in procesul täu ca si in al meu.

Pentru mine un moment de a inväta ceva din aceastä situatie.

Saya. a scris:

Cunoasterea de sine a celor care mä inconjoarä mä intereseazä la fel de mult ca si cunoasterea mea de sine.

In moemntele in care intâlnesc oameni care spun ceva despre procesul lor, si atunci când existä o deschidere in aceea conversatie nici nu m-ai existä o diferentä intre cel care povesteste si cel care ascultä. O intâlnire intre doi oameni care devin unul.

Ai observat ce se poate intâmpla la un concert, sau la o adunare in care oamenii au aceeasi intentie? Toti devin unul. Asa si cu procesul de cunoastere de sine.

Fiind deschisä despre parcursul procesului täu, cad toate rezervele, ne 'intâlnim' si devenim una..

Dar aceasta se poate face doar atunci când religiile si ideile nu m-ai sunt importante si astfel nu m-ai sunt 'baricade'.

Saya. a scris:

Fiind deschisä despre parcursul procesului täu, cad toate rezervele, ne 'intâlnim' si devenim una..

Dar aceasta se poate face doar atunci când religiile si ideile nu m-ai sunt importante si astfel nu m-ai sunt 'baricade'.

Asta imi pare un fel de terapie de grup, cand emotiile sunt scoase la suprafata iar ratiunea impinsa pe plan secund. Iti descarci sufletul in fata unor oameni care in mod normal iti sunt indiferenti, insa se creeaza o legatura artificiala care nu rezista in viata reala, nefiind bazata pe ceva in comun ci pe oportunitati. Aceste legaturi sunt doar supape pentru a aduce la suprafata in detrimentul ratiunii tot felul de afecte reprimate si care nu reprezinta decat reziduuri ale unei stari mentale sanatoase. E un fel de spalat al rufelor in public, metaforic vorbind, care are un efect iluzoriu de detensionare, fara sa existe alt beneficiu real. Pentru ca nu exista o comunicare bazata pe afinitati ci pe disponibilitati afective. Din afectivitatea afisata nu inveti mai nimic, doar te simti bine pe moment si ai iluzia comuniunii/intelegerii, care dispare ca prin farmec cand te loveste realitatea cotidiana.

Saya. a scris:

Ceea ce nu mä intereseazä sunt 'luptele' de orgolii care iau loc atunci când vorbim despre convingerile noastre sau despre intelepciuni din cärti.

Toate acestea nu sunt interesante pentru mine deoarece noi ne luptäm pentru a demonstra cä noi avem dreptate.

Nu este nimic esential intr-o 'intelepciune' pentru care oamenii se luptä pentru a-si demostra dreptatea lor, deoarece nu mai este vorba de esenta acelei intelepciuni, ci doar de dorinta noasträ de a avea dreptate.

Din lupte de orgolii ne putem intari convingerile sau putem sa aflam despre convingerile altora. O convingere solidificata spune multe despre procesul de autocunoastere pe care l-a parcurs posesorul ei, este ca o oglinda a sa. De ce a aderat la anumite convingeri si nu la altele, cat de atasat sau detasat este de acestea, ce fel de personalitate si-a definit pe baza ideilor si convingerilor adoptate. Ideile unui om despre lume spun totul despre sine, nu e nevoie de introspectie, totul este dezvaluit intr-un mod civilizat si demonstrabil.