Starea Primordiala a Individului

Vriies a scris:

În concluzie, că una peste alta tot nu înţelesăi prea bine cum e cu starea primordială a individului , te voi aştepta vreo 20 de ani să devii maestru şi să mă iniţiezi şi pe mine. În tine am încredere! Sper ca până atunci să nu ajung un moş ursuz, ramolit şi în baston şi să primesc iniţierea, aşa...cu pieptu-nainte!

Nu e nevoie sa astepti tu dupa nimeni.Daca esti interesat de astfel de lucruri e posibil in ziua de azi sa obtii ce doresti.

Starea primordiala in intregime nu o poti intelege decat daca faci aceiasi pasi pe care i-au facut si altii in trecut incepand cu introducerea in cunoastere despre propria stare de catre un maestru.

Pe langa asta , daca vrei sa ai o intelegere teoretica a caii dzogchen e nevoie a citi una alta.

Cartea care ti-am trimis-o mai demult e o buna introducere in acest sens.Te-ai uitat peste ea ?

Vriies a scris:

N-am afirmat că dzogchen ar fi o sectă. Voiam să spun că "iniţierea" e comună multor mişcări religioase, secte, societăţi secrete, căi spirituale, învăţături, organizaţii etc.

Tu ti-l faci secret si cu cat nu cauti sa exersezi cu atat mai mult iti va fi secret. Ti-e frica sa exersezi ?

Unii, filosofii, au exersat o viata intreaga sa constituie cel putin o teorie.

Altii, acrobatii biciclisti, au exersat ani si ani ca sa poata ajunge la un nivel remarcabil de deplasari ale corpului.

Iar pentru unii, oamenii de stiinta, au fost necesari ani si ani de studii pentru a descoperi anumite elemente.

Nu vei intelege anumite lucruri pana nu le exersezi ! Tu ce ai exersat ?

Jnanadakini a scris:

Starea primordiala in intregime nu o poti intelege decat daca faci aceiasi pasi pe care i-au facut si altii in trecut

O datä a fost o persoanä care a fäcut primul pas, si nu a avut un exemplu ci pur si simplu 'viata' i-a arätat drumul.

Singurul lucru care trebuie fäcut constient este de a fii 'gol' si liber de orice convingere si idei, si de a fii. Drumul se aratä de la sine atunci când este 'decizie' de a urma.

Am convingerea cä nu ai nevoie de un maestru, deoarece in esentä fiecare om poate fii cäläuzit de sine.

Putin naive aceste convingeri cä ai 'nevoie' de o conducere din afara ta, si cä färä un maestru nu v-ei putea realiza aceasta.

Foarte des este un fel de scuzä care este folositä inconstient in a nu practica cunoasterea de sine ACUM.

In fiecare clipä poti exersa aceasta.

Mândria, sau gelozia, sau orice alt sentiment care se iveste este 'maestru' täu in acel moment.

Un copil care zâmbeste i-ti aratä in acel moment cum poti privii puritatea vietii.

Un om bâtrân mângâiat de o razä de soare pierdutä prin vânt, cu ochii jumätate inchisi, uitându-se pe sine total, i-ti aratä ce inseamnä a fii in moment.

Acest gen de exemple sunt maestrii care-ti aratä drumul.

Nu zic cä un alt om nu te-ar putea sustine pe drumul täu, dar in esentä eu/tu suntem aceia care putem realiza ceea ce este posibil.

Sunt de acord cä sunt multe metode in a te ajuta in realizarea cunoasterii de sine si a altor dimensii care ne inconjoarä, dar si singur poti realiza aceasta.

Asteaptä cu räbdare pânä v-a venii un maestru pe drumul täu, si intre timp scrie texte interesante... Dar nu cred cä acesta este drumul spre cunoastere de sine.

In dzogchen nu poti avea o experienta directa a propriei conditii sau stari naturale fara ajutorul unui maestru si fara transmisia cunoasterii de la acesta.

Pentru ca nu practici dzogchen nu poti sti ce este starea dzogchen.Maestrii acestei cai mereu spun ca fara ajutorul unui maestru vom rataci mereu printre starile conceptuale.

Am convingerea cä nu ai nevoie de un maestru, deoarece in esentä fiecare om poate fii cäläuzit de sine.

Putin naive aceste convingeri cä ai 'nevoie' de o conducere din afara ta, si cä färä un maestru nu v-ei putea realiza aceasta.

Foarte des este un fel de scuzä care este folositä inconstient in a nu practica cunoasterea de sine ACUM.

Acestea nu sunt convigeri caci daca ar fi practicienii nu ar face decat sa-si foloseasca mintea duala de care depind aceste convingeri.Convingerile se nasc la nivelul mintii duale si nu se bazeaza pe experienta directa.

Cand cineva este interesat de dzogchen hotaraste chiar si din curiozitate sa primeasca initierea iar mai apoi practicand un pic descopera in mod direct in fiinta lui care este conditia naturala.Odata descoperita ea se situeaza dincolod de poztiile conceptuale, convingerile, credintel mintii duale.

In dzogchen initierea primita de la un maestru nu este o scuza ci reprezinta conditia absolut necesara pentru descoperirea propriei stari.

Cata vreme nu practici dzogchen am motive sa cred ca nu cunosti ce aceasta stare este.

Poti sa cunosti tot felul de alte stari temporare insa nu starea de dzogchen.

In fiecare clipä poti exersa aceasta.

Mândria, sau gelozia, sau orice alt sentiment care se iveste este 'maestru' täu in acel moment.

Un copil care zâmbeste i-ti aratä in acel moment cum poti privii puritatea vietii.

Un om bâtrân mângâiat de o razä de soare pierdutä prin vânt, cu ochii jumätate inchisi, uitându-se pe sine total, i-ti aratä ce inseamnä a fii in moment.

Aceasta oarecum dovedeste ca starile din momentul prezent prin care treci sund dependente de anumite conditii externe, cum ar fi o raza de soare, zambetul unui copil...etc.Pe lanaga asta " a fi in moment" este doar o solidificare a momentului prezent .Pentru ca momentul prezent nici el nu exista caci daca ar exista el ar trebui postulat in functie de trecut si viitor.De aceea a fi in prezent asa cum recomanda diversi invatatori ai cailor inferioare nu este nicidecum totul si nicidecum starea de dzogchen.

Starea de dzogchen daca vrei este cunoasterea directa a indivizibilitatii dintre lipsa de esenta a fiintei cu luminozitatea sau claritatea inerenta acesteia.Aici nu avem de a face cu momentul prezent si cu conditiile externe pe care sa ne bazam.

In concluzie aceasta stare indivizibila unitara nu este dependenta de conditii si nu se naste din acestea.Ea este "self-originated" daca vrei.

Vriies a scris:

În concluzie, că una peste alta tot nu înţelesăi prea bine cum e cu starea primordială a individului , te voi aştepta vreo 20 de ani să devii maestru şi să mă iniţiezi şi pe mine. În tine am încredere! Sper ca până atunci să nu ajung un moş ursuz, ramolit şi în baston şi să primesc iniţierea, aşa...cu pieptu-nainte!

Asa este Vriles cum scrii; nu se prea poate intelege, dar limbajul folosit de cei "initiati" este de asa natura nu de a te face sa intelegi ci de a te face sa incepi "exercitiul " fara sa intelegi ce cauti.

Ideeia nu este noua , noi purtam in noi o "pecete divina " , care este un "dar " si care a ramas si dupa caderea noastra. Ce nu este clar in aceasta viziune cu starea primordiala a individului, este daca toti "indivizi" au cazut, sau daca in adevar au fost "indivizi" , sau daca indivizi sint de fapt rezultatul caderii .

Faptul ca noi pastram ceva din starea primordiala, nu ar rezolva problema deoarece chiar daca am reusi sa ne intoarcem in ea nu se clarifica faptul ca nu va putea cadea din nou.

Daca acea stare primordiala era "totul" dupa explicatia data, adica maximum , atunci nu vad ce poate opri ciclul caderilor ...;

Daca "existenta" din starea primordiala care era in afara timpului nu a ajuns sa fie neschimbabila , atunci ea nu poate fi Fiinta Suprema care este izvorul a toate lucrurilor.

In final, diferenta o face in cine credem.

Doua curente: Uni cred in Dumnezu, fiinta care exista dintotdeauna care este izvorul a toate lucrurile, si in care nu este schimbare si Atotcuprinzatoare.

Alti cred ca "materia" este din totdeauna, sau daca vrei starea primordiala este dintotdeauna.

Ideia de a "privi " in launtrul nostru si a ajunge la acele puteri ascunse in noi este periculoasa. Inainte de a se "trata" problema caderii la nuvelul in care sintem, adica a ajunge la "smerenie " si " blindete" ,

Exercitiul in adevar poate "revela" descoperirea a diferite "puteri". Dar unde te poate duce aceste puteri ramine necunoscut.

Ideeia scrisa de cineva de "autoindumnezeire " este clara , si periculoasa.

Autoindumnezeire dar fara " Dumnezeu". Cineva s-a suparat ca am spus ca o asemea ideia este luciferica.

Saya. a scris:

Asteaptä cu räbdare pânä v-a venii un maestru pe drumul täu, si intre timp scrie texte interesante... Dar nu cred cä acesta este drumul spre cunoastere de sine.

Dar de ce trebuie sa astepti un maestru cand ii poti accesa invataturile, relativ usor? Acum exista accesul liber la informatie, daca vrei sa cunosti nu trebuie decat sa te informezi din mai multe surse, sa alegi ce fel de cunoastere preferi si autorul care iti pare cel mai inteligibil nevoilor tale de cunoastere si de evolutie. Nu mai trebuie nimeni sa astepte ceva, ci doar sa caute sursele care ii sunt accesibile si folositoare pe drumul lui, potrivit conceptiilor sale de viata.

Asteptarea se poate dovedi benefica in anumite cazuri, dar nu cand se transforma in inactivitate si pasivitate mascate. Cred ca oricare dintre noi avem maestri si mentori, cautam uneori toata viata modele de urmat si ne bucuram foarte mult cand gasim asemanari in alti semeni cu care am vrea sa comunicam si sa aprofundam ceea ce probabil doar intelegem la nivel intuitiv.

In legatura cu expresia cum ca maestrul este oglinda in care iti vezi propria stare de evolutie, aceasta metafora imi pare foarte sugestiva si adevarata. Daca nu am avea un reper si un om care sa ne oglindeasca starile, sa le provoace pentru a te ajuta sa te cunosti in diverse ipostaze, prin ochii altcuiva, sa te insoteasca in descifrarea sensului corect a ceea ce exprimi in situatii diverse, atunci procesul autocunoasterii ar fi si mai anevoios, fiindca va trebui sa te bazezi exclusiv pe senzatiile proprii si nu vei avea sansa sa le studiezi din exterior prin prisma altcuiva. In sens mai larg, orice om cu care interactionam ne poate fi un maestru.

Din ceea ce scrii tu Saya, eu pot spune ca esti adepta non-actiunii careia ii conferi singura valori si investmantari menite sa te autoavantajeze in proprii ochi. Dar ceea ce cauti constant este sa eviti o confruntare cu adevarui altcuiva de teama sa nu te destabilizeze in fragilitatea sinelui pe care il cocolosesti si il studiezi cu obstinatie, sub o lupa nemiloasa de laborator, de parca el ar fi cheia universului. Cand el de fapt este doar campul deschis pe care se confrunta toate problemele universului in miniatura, si trebuie sa il punem in legatura cu alti semeni pentru o autocunoastere cat mai veridica si cuprinzatoare.

Athmy a scris:

Dar de ce trebuie sa astepti un maestru cand ii poti accesa invataturile, relativ usor? Acum exista accesul liber la informatie, daca vrei sa cunosti nu trebuie decat sa te informezi din mai multe surse, sa alegi ce fel de cunoastere preferi si autorul care iti pare cel mai inteligibil nevoilor tale de cunoastere si de evolutie. Nu mai trebuie nimeni sa astepte ceva, ci doar sa caute sursele care ii sunt accesibile si folositoare pe drumul lui, potrivit conceptiilor sale de viata.

Asteptarea se poate dovedi benefica in anumite cazuri, dar nu cand se transforma in inactivitate si pasivitate mascate. Cred ca oricare dintre noi avem maestri si mentori, cautam uneori toata viata modele de urmat si ne bucuram foarte mult cand gasim asemanari in alti semeni cu care am vrea sa comunicam si sa aprofundam ceea ce probabil doar intelegem la nivel intuitiv.

In legatura cu expresia cum ca maestrul este oglinda in care iti vezi propria stare de evolutie, aceasta metafora imi pare foarte sugestiva si adevarata. Daca nu am avea un reper si un om care sa ne oglindeasca starile, sa le provoace pentru a te ajuta sa te cunosti in diverse ipostaze, prin ochii altcuiva, sa te insoteasca in descifrarea sensului corect a ceea ce exprimi in situatii diverse, atunci procesul autocunoasterii ar fi si mai anevoios, fiindca va trebui sa te bazezi exclusiv pe senzatiile proprii si nu vei avea sansa sa le studiezi din exterior prin prisma altcuiva. In sens mai larg, orice om cu care interactionam ne poate fi un maestru.

Din ceea ce scrii tu Saya, eu pot spune ca esti adepta non-actiunii careia ii conferi singura valori si investmantari menite sa te autoavantajeze in proprii ochi. Dar ceea ce cauti constant este sa eviti o confruntare cu adevarui altcuiva de teama sa nu te destabilizeze in fragilitatea sinelui pe care il cocolosesti si il studiezi cu obstinatie, sub o lupa nemiloasa de laborator, de parca el ar fi cheia universului. Cand el de fapt este doar campul deschis pe care se confrunta toate problemele universului in miniatura, si trebuie sa il punem in legatura cu alti semeni pentru o autocunoastere cat mai veridica si cuprinzatoare.

Frumos ! principiul ramine, " cercetati toate lucrurile si luati tot ce este bun". Ramine sa filtram cu cine ne verificam. Si aceasta va scoate la lumina ce iubim. Ramine intrebarea cine va face schimbarea daca noi vom iubi ceva ce este "urit ". Cine invata ce este frumos si ce este urit ?

Numai adevarul ne poate face liberi.

Origen_2012 a scris:

Cine invata ce este frumos si ce este urit ?

Numai din regulile de convietuire sociala si poti invata destul de exact ce este frumos si ce nu. Dar depinde foarte mult de inclinatia fiecaruia spre a isi insusi aceste invataturi. Unii oameni au cu totul alte interese si preocupari, de aceea se pare ca discursurile lor sunt atat de disonante.

Athmy a scris:

Din ceea ce scrii tu Saya, eu pot spune ca esti adepta non-actiunii careia ii conferi singura valori si investmantari menite sa te autoavantajeze in proprii ochi. Dar ceea ce cauti constant este sa eviti o confruntare cu adevarui altcuiva de teama sa nu te destabilizeze in fragilitatea sinelui pe care il cocolosesti si il studiezi cu obstinatie, sub o lupa nemiloasa de laborator, de parca el ar fi cheia universului. Cand el de fapt este doar campul deschis pe care se confrunta toate problemele universului in miniatura, si trebuie sa il punem in legatura cu alti semeni pentru o autocunoastere cat mai veridica si cuprinzatoare.

Indiferent dacä ai dreptate sau nu in aceastä analizä mä intreb dacä felul in care scrii nu aratä putin culoarea sentimentelor tale care s-au format spre mine. Ceea ce scrii spune poate mai mult ceva despre tine, si despre impresia pe care ti-ai fäcut-o despre ceea ce am exprimat eu in textele pe care le-am scris pe acest forum pânä acum.

Este deja a doua oarä in care reactia ta i-mi dä impresia de ostilitate, si cred cä aceasta este cauzatä de faptul cä

te-am contrazis de vreo douä ori.

Credinta fiecäruia este ceva minunat pentru acea persoanä, dar de fapt sunt doar idei si convingeri care-si au rädäcinile foarte des in iluzii, si mai ales in frica de moarte.

Copiem ce ne zice lumea inconjurätoare, si 'luptäm' pentru aceste idei, nici mäcar nestiind dacä sunt idei false sau nu.

Atunci când avem o idee inaltä parcä avem siguranta cä v-om fii salvati. Este pur si simplu un surogat foarte des.

Athmy, nu am absolut nici o idee sigurä despre existentä.

Exersez asa cum pot, mä simt condusä de intuitie, de existentä.

Sunt sigurä cä fac 'greseli' nenumärate, si nu stiu nimic sigur.

Totul il cercetez, si de toate ideile mä eliberez atunci când este clar cä acestea sunt pur si simplu iluzii si himere care vin din frica (mea) omeneascä.

Saya. a scris:

Este deja a doua oarä in care reactia ta i-mi dä impresia de ostilitate, si cred cä aceasta este cauzatä de faptul cä

te-am contrazis de vreo douä ori.

De ce crezi ca oamenii actioneaza din orgoliu numai, si din dorinta de razbunare? Asta spune multe despre cineva :)

Sunt multe idei cu care nu sunt de acord, in ceea ce scrii. Pe altii nici nu ma obosesc sa ii citesc, pe tine ma obosesc sa te combat, ai putea sa pui si asa problema.