Jnanadakini a scris:De la nivelul manifestarii sau al mintii duale vom vedea mereu contradictii.Vom vedea mereu deosebiri si caracteristici ale manifestarii.Omul este un produs al propriei ignorante care de fapt nu este separata de natura primordiala.
Insa de la nivelul starii primordiale intreaga noastra existenta , pe toate planurile va fi vazuta ca o extensie a starii primordiale.Momentul in care cadem si facem distinctie intre noi ca oameni cu existenta noastra limitata si startea primordiala de dincolo de timp ne situam in mintea duala care se agata de caracteristicile inexistente , fals imputate asupra displayului energetic nascut din potentialul creator al starii primordiale.
Cand vorbim despre omul limitat si natura primordiala pentru o minte care se agata de caracteristici mereu va exista o contradictie si transpunerea acelei stari de fapt-a indivizibilitatii exsitentei noastre cu starea primordiala -in realitate, creeaza probleme majore pentru mintea duala.
In conlcuzie perspectiva nu este aceea a omului limitat care uzeaza de mintea duala si se uita inspre starea primordiala ci este perspectiva statii primordiale unde nu mai exista distinctii intre om si starea primordiala cata vreme starea primordiala este tot ceea ce este si intreaga manifestare este o extensie a acesteia.
Mintea duala este cea care trebuie despasita pentru ca ea ne tine prizonieri in dualitate si in timp.
De ce n-am crede intr-un sine neseparat ?
Pentru ca asa cum am explicat mai sus un sine neseparat incalca regulile manifestarii si este ilogic.
Un sine trebuie sa fie identificabil oricand si in orice conditii.Existenta lui presupune o esenta.Insa o esenta este vesnica si fixa.Daca ea este eterna si fixa ea nu poate trai in uniune cu altceva deoarece caracterul ei de esenta este in acest caz demolat si inlaturat.
In primul rand nu ma poti suspecta de inconsistenta si logica cata vreme problema este la tine, cauza fiind o insuficienta stapanire a termenilor si notiunilor cu care operam.
Intregul spectru existential se desfasoara in timp.El poate sa se petreaca la diverse niveluri -grosiere sau subtile-dar tot existente se numesste ca sunt.
Am explicat si mai inainte ca ceea ce intra in timp are si o durata si un sfarsit.Deoarece acel "existent" este compus , are parti si acele parti au partile lor ...s.a.m.d...Aceastsa natura compozita nu poate subzista in timp datorita lispei de esenta al aceslui "existent".Daca acel "existent" ar avea o esenta el s-ar numi ca este etern, fix si neschimbator.Am avea situatia in care intreaga manifestare ar fi fixa, viata nu ar fi posibila...etc.
"Eu-l fiintial" nu poate rezista scrutinitatii unei analize directe.Nu vei gasi nici un "eu fiintial" acolo.
Am raspuns la majoritatea intrebarilor insa tu se pare ca nu ai reusit sa identifici ca eu de fapt iti raspund.Aceasta probabil din faptul ca nu esti familiarizat cu nuantele si subtilitatile acestui tip de discurs.
Nu are un inceput.Daca ar avea ar fi temporala.
Repet.O esenta este prin definitie eterna si fixa.Daca ea este astfel ea nu poate iesi din sine si sa participe intr-un proces.
Daca ea iese din sine asta presupune ca exista o alta esenta in sinea ei sub forma de potential care ar putea da nastere unui alt existent.
Ma acuzi ca nu-ti raspund la intreabari.SI asta am explicat-o mai sus.
Problema este ca tu nu intelegi natura primordiala asa cum o descriu eu.Tu folosesti modelul originar crestin conform caruia tu crezi ca starea primordiala a fost peirduta .
Conform abordarii de care vorbesc eu starea primordiala este dintotdeuna aici .Ea trebuie recunoscuta si descoperita in noi insine.Odata ce este descoperita nu inseamna ca nu vom mai cedea in conceptualitate deoarece e nevoie a o stabiliza si a ne odihni in ea cat mai mult cu putinta.Cu cat practicam astfel cu atat putem sa o extindem la toate activitatile care le indeplinim.
Exista o explicatie destul de complexa a modului in care, la inceput , existand doar starea primordiala, capacitatea de cunoastere inerenta starii nu si-ar recunoscut propriul display ceea ce a condus la un moment de solidificare caruia i-a urmat caderea in ignoranta iar existenta a inceput.
Dar acest proces este prea complex si nu stiu daca , deocamdata are rost sa intru in detalii.
Dragul meu , natura primordiala asa cum ai descris-o , era perfecta si totala si ca nu se mai putea face nimic. Mai raspunzi ca nu are un inceput ca nu este in timp. Intelg ca exista un sistem in care nu este timp; si intelegi gresit crestinismul; sfintul Maxim spune ca noi purtam in noi atemporalul.
Problema este ca tu vrei sa spui ca noi sintem din totdeauna ( spunind ca nu este un inceput; ca si cum acolo unde nu este timp asa cum il percem noi, nu poate aparel existenta, ) ; Cind spui ca nu avem un inceput implici ca nu exista un creator care este absolut in toate, si care este neschimbabil, adica in El nu poate fi schimbare ( de fapt spui ca "materia" exista din totdeauna , ca postulat , si elimini existenta unui Dumnezeu personal).
In final ce spui toti am avut calitatea de dumnezeu ( absout toate calitatile, fara posibilitate de a mai creste), am fost in starea care nu mai era nimic de facut , dar desi eram absolout ( adica perfecti cum spui) am cazut.
Deci acesti dumnezei au cazut si nu le lipsea nimic. Pai daca nu lipsea nimic inseamna ca au stiut absolut tot si au decis sa se "intrupeze aici" ; este inconsistent.
Numai Dumnezeu nu are nevoie de nimic, orice fiinta creata nu va atinge infinitul, dar va tinde spre infinit, si daca ai facut matematici speciale vei intelege ce inseamna sa tinzi la infinit, iar infinitul nu poate fi atins.
Practic conceptul care il prezinti spune ca noi toti sintem Dumnezei ( desi tie nu iti place sa auzi numele de Dumnezeu) , dar dintr-un motiv foarte complex acesti Dumnezei au cazut.
Crestini, iudeii, si mohamedani cred intr-un Dumnezeu fara de inceput , creator a toate. Ce spui tu este ca noi nu am fost creati. Daca nu am fos creati....
se ridica alte probleme..
Nu cred ca sint tare de cap. Dar prezentarea ta fara definirea axiomelor este inconsistenta. Din nou este ciudat ca scoti cuvintul existenta din natura primordiala. Trebuie sa folosestu un vocabular coborit la nivelul cunoscut . Cred ca intuiesc ce vrei sa spui si in putine cuvinte am scris mai sus.
Una este sa spui de preexistenta, si alta sa spui ca nu am fost creati ci existam dintotdeauna.( observi ca am scos timpul din exprimae); eliminarea temporalului nu elimina si faptul ca uni au fost creati in atemporal.
Este antinomie , pentru ca nici noi nu putem vedea in acest timp cum poate fi acest atemporal. Dar revelatia data de sus vorbeste de atemporal.
Cred ca Lucifer a fost la o mare inaltime, dar nu a fost absolut. De aceea a fost in el si posibilitatea de a cadea. Nu stiu daca crezi ca Lucifer a existat.
Acum ce sa zic, fiecare va merge la ceata lui, cu cei care cred la fel ca sa experimenteze propriile incredintari.
Cu dragoste si nadejde ....