Început de acces realitate, Vin 29 nov 2013 · 129 răspunsuri · 19.686 vizualizări
Allexandrra a scris:Ar fi excelent sa deschizi topicul. Ca sa se bucure de un oarecare succes, ar fi bine sa nu fie o simpla expunere rigida a unor reguli si principii. E greu de conceput astfel incat sa fie digerabil, stiu.
Jandarmul ti-a editat postarea, pt. ca era prea mare citatul si ce-ai citat era chiar deasupra.
Oki, jandarmule, facă-se voia ta! :)
Allexandrra a scris:De ce e neclara aceasta afirmatie?
1. Cititorul nu intelege ce e aceea `realitate martor` si ramane cu impresia ca s-a omis un cuvant, si anume `ca`, astfel incat propozitia ar fi trebuit sa fie aceasta: Omul se raporteaza la o realitate ca martor.
2. `Imanenta-realitate` nu e o sintagma uzuala, deci cititorul are mari dificultati in a intelege la ce se refera autorul. Autorul ar fi trebuit sa explice clar ce intelege prin `imanenta-realitate`.
3. A te afla în imanenţă e o exprimare pleonastică (vezi definiţia din DEX a imanenţei).
4. Autorul afirmă că omul nu se află in imanenţa-realităţii fizice proprii. Iarăşi, trebuie să explice la ce se referă. Această afirmaţie antrenează problema minte-corp?
Daca tu, nu ai inteles nimic (aproape) dupa 10 minute, e evident ca ma exprim intr-un mod de neinteles in scris.
Nu voi mai deschide topice noi pe aria asta asa curand, poate dupa ce voi ajunge a cobori cunoasterea mea intr-o forma accesibila de prezentare scrisa sau dupa ce alta generatie de useri va prelua stafeta.
Imi dau sema ca a expune altora ceva inteles inspirativ, e o prostie intrucat nu sunt capabil sa redau in cuvinte scrie pe intelesul lor, ceea ce eu tocmai am intuit.
Editat Mar 3 dec 2013 03:20
Suntnusunt, daca eu nu am inteles, nu inseamna ca nu trebuie sa mai deschizi topice pe aria asta. Ba chiar e o provocare pentru tine sa iti expui ideile in asa fel incat sa fii inteles si de cei mai putin obisnuiti sau deloc sa isi suspende gandirea logica. Alti useri te-au inteles, din cate am vazut. Scrie pentru ei, daca nu accepti provocarea.
Tocmai, nu intelege nimeni, n-ai observat tu; pana si Abc ..., nu rezoneaza cu mine prin prisma intelesurilor reliefate de mine ci, prin cea a reflectarii de catre mine a intelesurilor la care a ajuns el; niciodata nu -a inteles el pe mine.
ceea ce scriu e inteles inspirativ (nici asta nu inteleg majoritatea), ba chiar atunci cand postez aici, cand raspund, eu nu pot sa ating nivelul necesar dialogului filozofic (nu inteleg, mai ales daca nivelul e mai ridicat si nici nu pot raspunde) daca nu intru in "transa inspirativa" (asta nu e o gluma, eu nu deduc atunci cand scriu inspirativ, efectiv curge de la sine); si ce iese ai vazut si tu.
Daca nu reusesc sa intru iar in "transa inspirativa", uneori nici eu nu mai inteleg ceea ce am scris.
Ca sa intelegi cat de cat fenomenul (nu ca ar prezenta vreun interes pentru altcineva decat pentru mine, dar asa fiindca a continuat dialogul), mai spun doar: la inceputurile manifestarii inspiratiei, erau situatii in care scriam si de inteles la recitire, intelegeam deabia dupa cateva zile si multe tentative.
Ok, tu scrii sub imperiul unei trairi si incerci sa ne comunici cele simtite. Simtite mai degraba decat gandite, asa-i? Probabil scrii aflandu-te intr-o stare modificata de constiinta. Dupa care incerci sa ne explici ce ai aflat in acea stare folosind anumiti termeni. Eu zic sa incepi cu termenii. De exemplu, tertium non datur ar trebui evitat, pt. ca trimite cititorul la lucruri exacte, dintr-o realitate mult prea familiara. Cum ar fi fost sa fi scris in schimb lupta contrariilor? Dupa care sa spui ca pe o anumita treapta de evolutie interioara (realizata cum anume?), se ajunge la depasirea acestei lupte, adica omul a ajuns intr-o stare in care lucrurile nu se mai disting strict in negru si alb, rau si bun, ostil si pasnic etc. Sunt pe aproape?
Fenomenul ganditului e si el o traire ca si fenomenul inspirativ, eventual as numi inspiratia traire speciala.
Stare modificata de constiinta, e acceptabil pentru mine, multi insa se pot duce cu gandul la un alt fel de atipicitate, alterata.
Uneori e cum zici, scriu si incerc sa impartasesc cu voi prin dialog, intru comuna inaltare a intelesurilor, care din nefericire, intelesurile, nu ajung niciodata sa se manifeste plenar, sa capete cristalizare si diafanizare prin dialog, sucomba mereu si mereu in faza embrionara intrucat nimeni nu intelege mai nimic (nu spun ca e vina interlocutorilor, fiecare face ce poate).
Alteori scriu aici (indeosebi aici la filozofie) si intrucat intelesurile depasesc prea mult orice posibilitate de a fi impartasite in dialog cu ceilalti, trec la literatura si mai scriu acolo un nou "Cuvant".
Dar majoritar chiar atunci cand deschid un topic sau raspund cuiva, daca subiectul e destul de profund, intru automat in starea de inspiratie, altfel nu imi iese; probabil tot asa cum face cineva cand scrie versuri.
Tu zici sa incep ....
Nu prea merge intrucat starea asta speciala e dublata in general de o alta, anume, nu mi se permite in general sa recitesc sa intru pe deductiv; desigur tot eu nu im permit, dar nu o fac constient, simt repusie de a reciti si de foarte multe ori nu mai inteleg absolut nimic din cele ce le-am scris; pentru ca printr-o potrivire preconstienta sa inteleg apoi ceva ce pentru nivelul meu de atunci e si mai inalt.
Multumesc de incercare, dar nu pot sa fiu ceea ce nu sunt.
Editat Mar 3 dec 2013 15:08
suntnusunt a scris:[...]ceea ce scriu e inteles inspirativ (nici asta nu inteleg majoritatea), ba chiar atunci cand postez aici, cand raspund, eu nu pot sa ating nivelul necesar dialogului filozofic (nu inteleg, mai ales daca nivelul e mai ridicat si nici nu pot raspunde) daca nu intru in "transa inspirativa" (asta nu e o gluma, eu nu deduc atunci cand scriu inspirativ, efectiv curge de la sine); si ce iese ai vazut si tu.
Daca nu reusesc sa intru iar in "transa inspirativa", uneori nici eu nu mai inteleg ceea ce am scris. [...]
"transa (asta) inspirativa" care "curge de la sine" este un fel de scriere mecanica care jongleaza cu notiuni memorizate mecanic utilizata de poeti si alte spirite literare, asemanatoare cu pictura naiva a naivilor.
Kant avea dreptate când spunea ca intuitia fara concept este oarba. Pentru a extinde aceasta perceptie pertinenta as spune ca intuitia sustinuta de notiuni memorizate mecanic (fara studiu) nu e chiar oarba, intuieste deci orbecaeste, nu vede, banuieste prin prisma opacitatii sau a întunericului.
Metoda unei introduceri sau disertatii filosofice este simpla. Doar studiul si punerea în pagina a textului sunt mai complexe...
1. Ai o intuitie.
2. Studiezi conceptele de baza continute în titlul topicului...
a) în dictionarul sensului comun , dex
b) în dictionarele filosofice.
3. Punerea în pagina a textului de o maniera coerenta si inteligibila.
De obicei scrierea mecanica sub impulsul alcoolului sau al tabacului (stimulente imaginative incoeerente) nu are nici o metoda. Se pune pe treaba, face un talmes- balmes...si când tot felul de critici metodice îi ironizeaza sau îi ia peste picior "creatia", autorul se apuca cu mâinile de par uimindu-se el însusi de propriile aberatii avortate din lipsa de TRAVALIU reflexiv. 
P.S. Pseudonimul tau "suntnusunt" care curge de la sine din transa ta inspirativa, este forte semnificativ starii tale de spirit, nici nu stii daca esti sau nu esti, oricum este putin mai evolutiv decît precedentul "nimicdinnimic".
Nu o lua ca insulta ci ca un compliment filosofic oferit în dar din dorinta de a te perfectiona. 
Editat Mar 3 dec 2013 16:14
suntnusunt a scris:Daca tu, nu ai inteles nimic (aproape) dupa 10 minute, e evident ca ma exprim intr-un mod de neinteles in scris.
Nu voi mai deschide topice noi pe aria asta asa curand, poate dupa ce voi ajunge a cobori cunoasterea mea intr-o forma accesibila de prezentare scrisa sau dupa ce alta generatie de useri va prelua stafeta.
Imi dau sema ca a expune altora ceva inteles inspirativ, e o prostie intrucat nu sunt capabil sa redau in cuvinte scrie pe intelesul lor, ceea ce eu tocmai am intuit.
Acum nu trebuie să te superi şi să afirmi că nu vei mai deschide subiecte pe această arie decât, eventual, după ce altă generaţie de useri va prelua ştafeta. Ştii cum e...azi suntem şi poate mâine n-om mai fi, aşa că n-are rost să ne supărăm doar pentru faptul că, în fond, fiecare ne dăm cu părerea.
Sigur că e greu să ne descriem inspiraţiile...pentru tine, pentru mine şi pentru oricine.
Editat Mar 3 dec 2013 20:30
Allexandrra a scris:2. `Imanenta-realitate` nu e o sintagma uzuala, deci cititorul are mari dificultati in a intelege la ce se refera autorul. Autorul ar fi trebuit sa explice clar ce intelege prin `imanenta-realitate`.
Eu n-am auzit niciodata cuvantul imanenta. Nici acum daca ma pui sa zic ce inseamna nu stiu. Dar am inteles ce zice autorul topicului. Desi vad ca el zice ca nu inteleg.
Abc2009ro a scris:Eu n-am auzit niciodata cuvantul imanenta. Nici acum daca ma pui sa zic ce inseamna nu stiu. Dar am inteles ce zice autorul topicului. Desi vad ca el zice ca nu inteleg.
Păi atunci spune-mi şi mie, te rog, de ex., ce înţelegi prin "Principiul imanenţelor, etapă evolutivă ce urmează etapei terţului exclus" şi prin "4 - Omul nu stie daca traieste imanentele actelor de realitate martor trairilor lui, el traieste doar imanenta trairilor lui, indiferent cat de probabil identica o considera in raport cu realitatea martor;" sau prin:
"b) Pamantul e plat.
Pamantul e rotund (sferic).
Ambele au fost adevarate ca imanente traite de oameni, pana cand sau depasit paradigmele."?
Editat Mar 3 dec 2013 22:54