Principiul imanentelor, etapa evolutiva ce urmeaza etapei tertului exclus

Principiul terțului exclus: http://ro.wikipedia.org/wiki/Principiul_ter%C8%9Bului_exclus

1- Omul se raporteaza la o realitate martor, raportarea lui insa e una neurosinaptica, el nu se afla in acea imanenta-realitate (daca ne raportam la una externa sau la cea fizica proprie).

2 – Omul constata orice constata in functie de imanentele pe care le traieste.

3 – a) Un om, de exemplu chiar eu, merg noaptea pe strada si confund un obiect nedefinit cu un caine turbat care stiam eu ca se afla pe acea strada; traiesc o spaima si se poate afirma:

“Spaima mea este iluzie”.

“Spaima mea este reala”

Pot fi ambele propozitii adevarate?

Desigur.

b) Pamantul e plat.

Pamantul e rotund (sferic).

Ambele au fost adevarate ca imanente traite de oameni, pana cand sau depasit paradigmele.

c) Pamantul e rotund (sferic).

Pamandul e un geoid.

Pot fi ambele propozitii adevarate?

Desigur, miliarde de oameni inca il considera sferic si traiesc aceasta imanenta, in timp ce altii traiesc imanenta geoidului.

Care va fi imanenta urmatoare cu care propozitia “Pamantul e un geoid”, va constitui urmatorul tandem al tertului exclus?

4 - Omul nu stie daca traieste imanentele actelor de realitate martor trairilor lui, el traieste doar imanenta trairilor lui, indiferent cat de probabil identica o considera in raport cu realitatea martor;

omul nu traieste imanenta martor a ceea ce in neurosinapsele ce e el, apare drept galben, el traieste doar imanenta galben posibila lui si habar nu are daca e intocmai cu imanenta martor sau o decodare la mana a doua ori a noua, mai aproape ori foarte departe de imanenta martor.

5 - Spaimele sau certitudineile sunt reale in imanenta trairii lor de spaima si de certitudine, dar pot forte bine fi false in contextul mai general de care inca nu ne dam seama atunci.

Adica vrei sa abolim principiul tertului exclus? Pai am incurcat-o in cazul asta. Stii de ce? Ca daca vii la mine si imi spui ca te-ai speriat azi-noapte de ceva care era si caine turbat, si catelus dragalas, creierul meu reactioneaza ciudat. Daca imi spui vreo zece chestii din astea din cinci in cinci minute timp de o saptamana si eu incerc sa te inteleg, o sa am nevoie de medicatie de un anume tip.

A - Alexandra filozofeaza.

B - Alexandra nu filozofeaza (face misto).

Doar tu stii care a fost imanenta (spiritul) care te-a animat raspunzand.

Din perspectiva mea imanenta ce m-a animat citindu-te, a fost ca filozofezi (dar o faci intr-un spirit).

Din perspetiva altcuiva, se poate interpreta ca faci misto.

Pot fi adevarate ambele variante?

Desigur; fie ca Alexandra a filozofat iar eu am interpretat ca face misto, fie ca ea a facut misto, iar eu am interpretat ca filozofeaza, ambele au fost adevarate in contextul social constituit de noi doi, fiecare a trait imanenta sa;

asta ca sa nu mai vorbim despre posibilitatea ca Alexandra sa reflecteze asupra problematicii, insa sa o faca la misto, sau eu sa interpretez ca ea a facut asta desi nu e adevarat.

Omul acesta este mort.

Omul acesta este viu.

Daca e mort, nu e viu, nu? ce dreak ca nu am inebunit; iar daca e viu, nu e mort; cum sa fie un mort, viu; cum sa fie un viu, mort?

E doar o problema de viziune.

Un om mort, e mort pentru cei din jur, dar, cine e competenta absoluta care sa certifice ca acel om (imanenta constatatoare-om) s-a dezintregat total? oricum si materialist vorbind, atomii si toata complexitatea lor cuantica, raman; oare nu e loc pentru constiinta? nu are hardul capacitatea cuantica necesara? daca nu, conform stiintei din ce mileniu?

Caine acesta este turbat.

Cainele acesta nu e turbat (e un catelus dragalas).

La fel, depinde ce imanenta traiesti in legatura cu acel caine.

Bun, dar ce ne facem daca nu traim imanenta potrivita?

Suportam consecintele, evident.

Asadar un pradator nu poate fi feroce si dragalas totodata?

Pentru cine?

Pentru el insusi nu e nici feroce nici dragalas.

Pentru victima neumana, nu este nici feroce, nici dragalas, dar reprezinta "cevaul" fata de care e vital sa se afle permanent in stare de vigilenta maxima.

Pentru victima umana este feroce.

Pentru tert, poate fi si asa si asa, depinde ce imanenta traieste el referitor la situatie.

Eu am explicat inca din deschidere suficient de clar, zic eu; cine chiar vrea si e liber conceptual de el insusi, poate sa inteleaga ce am vrut sa spun; cine e prizonier, asa ramane.

Da, poate nu am inteles eu postarea initiala. Si nici restul. Imi amintesti de o povestioara. O redau cu aproximatie. Maestrul si cu discipolul merg ei ce merg si dau nas in nas cu un elefant. Maestrul se da la o parte din calea elefantului, discipolul nu. Dupa impact (cel dintre elefant si discipol), maestrul il intreaba de ce nu s-a dat la o parte, iar discipolul spune ca el era una cu elefantul, fiind amandoi una cu universul, conform invataturii primite. Atunci maestrul il intreaba `dar nu erai una si cu stapanul elefantului care a strigat sa te dai la o parte?`. Chestie de interpretare.

Ma retrag. Ma depaseste discutia si m-am bagat ca mararul in ciorba.

nimeni d’nimic a scris:

cine e prizonier, asa ramane.

in momentul in care evadeazä, e liber!

De aceea singurul mod de a cunoaste adevarul ultim e sa fii adevarul ultim. Ca altfel o dai in interpretari. Si plus de asta, niciodata nu vei explica de ce adevarul ultim e cum e. Dar daca l-ai experimenta in mod direct, i-ai intelege toate motivatiile.

Abc2009ro a scris:

De aceea singurul mod in care a cunoaste adevarul ultim e sa fii adevarul ultim. Ca altfel o dai in interpretari. Si plus de asta, niciodata nu vei explica de ce adevarul ultim e cum e. Dar daca l-ai experimenta in mod direct, i-ai intelege toate motivatiile.

Pânä a fii adevärul ultim este nevoie de un exercitiu constient.

Suntem formati de cätre societate, si tot ceea ce ne inconjoarä.

Cum te poti descrie pe tine? Esti liber de interpretäri? Esti adevärul ultim?

N-a zis nimeni ca putem fi adevarul ultim acum. Poate peste mii/milioane de ani sau niciodata. Pana atunci o dam inainte cu teorii fizice care nu-s nimic altceva decat interpretari.

Abc2009ro a scris:

N-a zis nimeni ca putem fii adevarul ultim acum. Poate peste mii/milioane de ani sau niciodata. Pana atunci o dam inainte cu teorii fizice care nu-s nimic altceva decat interpretari.

Ok, gândim altfel despre acest subiect probabil.

Devenind constienti de interpretärile pe care le facem, creem posibilitatea de a ne elibera.

Este adevärat cä este nevoie de un exercitiu intens, dar eliberându-ne de toate iluziile si interpretärile noastre, calea este liberä.

Este posibil sä fim adevärul ultim acum.

nimeni dnimic a scris:

Principiul terțului exclus: http://ro.wikipedia.org/wiki/Principiul_ter%C8%9Bului_exclus

1- Omul se raporteaza la o realitate martor, raportarea lui insa e una neurosinaptica, el nu se afla in acea imanenta-realitate (daca ne raportam la una externa sau la cea fizica proprie).

[...]

Dupa Principiul imanentei « totul este interior la tot ». Sau mai bine spus ; conținutul si conținătorul.

Exemplu : Galbenusul oului este continut de albus, si amândoua continute în coaja oului .

Daca vrei sa faci o omleta trebuie sa te debarasezi de coaja tertului exclus.

Daca cu un ou de lemn, nu se poate face o omleta, nici cu limbile de lemn nu se poate face o politica si o filosofie adecvata, deoarece tertul ce ar trebui exclus este inclus în grosimea neurosinaptica a obrazului.

Limba de lemn este continutul si nasul de lemn ar fi continatorul.

Caricatura este tertul inclus de o maniera exclusiva.