nimeni dnimic a scris:
Am deschis acest topic tocmai ca sa intelegem cat de reala sau nu, e corectitudinea gandirii umane.
Eu sunt nimeni d'nimic si in virtutea libertatii conferita de asta, va citesc pe toti sa ma minunez: tu sustii ceva si esti incredintat de corectitudinea celor sustinute, colegul Abc... sustine altceva si e convins de corectitudinea lor, altii sutin ce zici tu sau ce zice el, ori sustin altceva si fiecare e convins de corectitudinea celor gandite de el (sunt sute de milioane de oameni care sustin ceva si alte sute de milioane care ii contrazic).
Acuma eu detasat de orice implicare, stau si ma intreb, daca tu ai dreptate, daca si Abc... are dreptate, daca si un altul are dreptate, ... insemna ca toti aveti dreptate si paradoxul e posibil.
Asta e valabil pe orice arie a forumului acesta sau altul ori pe "forumul vietii", indiferent de domeniu, corectitudinii in contradictie cu corectitudinii, toate desigur omenesti, inclusiv cele religioase, spiritualitate sau stiintifice.
Abia acum inteleg unde voia sa bata topicul...multe raspunsuri interesante tangentiale acestei teme le gasiti si in topicul cu "omul bun". Am descris acolo un rationament care in opinia mea se potriveste exact acestui topic,cu mentiunea(ca si "cheie),de a inlocui cuvintul inteligenta cu logica..Este si motivul ptr.care mi-am permis sa dau COPY-PASTE,unuia din raspunsurile mele la acel topic...
In opinia mea altruismul este doar un efect,el are nevoie de o motivatie interioara,un egoist nu va reusi niciodata sa fie un om bun,decit poate doar...pina la un punct.Indiferent de faptul ca ai sau nu credinta,nu poti sa nu constientizezi diferenta de stare interioara intre doua momente de atitudine opuse din perspectiva altruismului...Toti "avem"dreptate intr-un anumit conflict,de aici probabil si motoul "Artei Conversatiei"-a Ilenei Vulpescu 'daca vrei sa intelegi si sa ierti pe cineva, pune-te in locul lui.Am remarcat (in aceasta privinta)un fenomen interesant;acela ca daca urmaresti argumentatiile unui om care-si pledeaza reactia egoista intr-o pricina sau alta,veti observa cu siguranta in primul rind convingerea certa in propria-i cauza a acelei persoane,iar in al doilea rind,chiar o anumita logica in constructia argumentatioanala a acelei persoane...Pe mine personal , acest gen de experiment m-a comvins de faptul ca,oamenii in ansamblu nu se adapteaza usor la gindul ca "sint rai"(probabil se tem de consecintele asumarii unei astfel de identitati),si atunci incep sa-si caute argumente justificative;ce e mai rau este ca incep sa si creada in ele(autosugestia lucreaza),si sfirsesc prin a-si pierde "coloana vertebrala",nu mai au discernamintul de a realiza ca se pot insela,ei sint intotdeauna cei care au dreptate...De aici si o a doua concluzie a mea,anume aceea ca oamenii"cu adevarat"inteligenti sint buni,caci nu poti sa ramii cu reputatie de inteligent,construind la nesfirsit o lume care exista in realitate doar in imaginatia ta deja"bolnava"...Si ca sa completez aceasta ultima idee(constient de faptul ca multi dintre voi se vor grabi sa-mi dea exemple de oameni rai inteligenti),voi sugera o extrapolare a acestui concept la scara intregii umanitati;E ceva de genul Evolutie versus umanitate(in sensul de bunatate)...Tocmai am depasit( de doar citeva zeci de ani), criza unui conflict nuclear(razboiul rece),conflict care ar fi dus cu siguranta la o reala extinctie;Ce a intervenit in schimbarea acestui destin,inteligenta sau bunatatea?!...Avem in fata(in virtutea evolutiei firesti a omenirii),incercari tot atit de dramatice,incercari fata de care (cel putin la acest moment)sintem total defazati,e vorba de poluare,criza energetica,crize economice etc.Masura in care vom reusi sa manifestam o anumita condescendenta in rezolvarea acestor probleme,va fi si masura in care le vom rezolva cu adevarat.Evolutia impune adaptare,adaptarea impune schimbari dramatice de obiceiuri si comportamente,binele tolereaza alt bine,raul insa nu poate tolera alt rau;un om bun se poate intelege cu oricine,un om rau nu se poate intelege cu nimeni...Imaginati-va doi Basescu in sinul aceluiasi partid:))
Din toata aceasta viziune,pot spune ca am mai tras o concluzie,una cu siguranta foarte discutabila,dar in care personal cred,si anume aceea ca daca ar fi sa intram in contact cu vreo civilizatie extraterestra,una evident mult mai evoluata decit noi,doar si gindind ca au reusit sa reziste unui timp atit de indelungat,presupune din start ca si-au depasit toate crizele,deci sint inteligenti in acel sens care sa le fi putut si permite acea evolutie(adica" buni").Sint comvins ca ptr.ei am fi pur si simplu obiectul de studiu al propriei lor "istorii"...
Si inca o idee(cam rupta de context la acest moment, recunosc:);In general ,cu totii facem deoasebirea dintre un om bun si un om rau,unii il recunosc oarecum dupa trasaturi(similar modului in care realizam ca unul este fumator fata de altul),altii ii recunosc la nivel empatic,poate parea o fabulatie,insa imi amintesc un examen psihologic la o scoala militara,unde la un moment dat,mi-au fost puse pe masa niste fotografii de oameni,si mi s-a spus sa aleg,doi cite doi,persoanele simpatice si cele antipatice...De aici trageti voi concluziile;SIC COGITO.
VEMANS a scris:
Stiinta are/se bazeaza pe metode care sunt cu utilizare universala ; orice experiment este reproductibil indiferent de cine-l face cu conditia ca sa respecte intrutotul metodologia data. Asa numita "revelatie" este subiectiva si, mai ales, imprevizibila.
Lupta de opinii a "specialistilor" din cele doua domenii nu se va sfarsii niciodata.
Mi-as permite sa punctez o nuanta, in opinia mea cit de poate de importanta...Omul de stiinta are in permanenta in fata lui o bariera,este bariera dintre ceea ce cunoaste deja(si aici da subscriu celor spuse de dumneavoastra vizavi de realitatea deja experimentata a fenomenelor deja descoperite),si neantul din fata sa,cel pe care il abordeaza cit se poate de similar celui care"nu distruge corola de minuni a lumii"...Caci abia aici incepe sa si puna amprenta logica pe care si-a format-o;abia de aici vedem daca e vorba de Einstein,Newton,sau ...altii.Aici poate apare si.."revelatia" sau intuitia ,caci interpretarea sau axiomele pe care le urmeaza fiecare dintre acesti cercetatori ii diferentiaza net pe unii fata de ceilalti...Ca sa fiu mai bine inteles il voi cita pe Petre Tutea dintr-unul din interviurile sale cu privire fix la acest gen de logica...
"Dacă nu cunoşti revelat, prin graţie divină sau inspirat, nu cunoşti nimic. De pildă, chiar un laic, Newton (...). Povestea cu mărul lui Newton care a căzut. Nu ştiu unde am citit eu stupiditatea asta: „Il tomba dans une meditation profonde qui l’a conduit jusqu’a la loi de la gravitation universelle“. Şi eu spun: dacă Newton gândea până la Judecata de Apoi, nu descoperea nimic. Dar el e mult mai înţelept. Când a fost întrebat cum a descoperit gravitaţia, a zis: „Am fost inspirat“. Newton, dacă-mi amintesc bine – vă rog să-mi admiteţi amneziile lacunare, că, la vârsta mea, e greu să arăţi mai bine decât trebuie – spunea ce e gravitaţia: corpurile se atrag direct proporţional cu masa şi invers proporţional cu pătratul distanţei. Păi, scrie pe măr asta, sau scrie undeva în natură? Fenomenele lumii interioare şi ale lumii exterioare tac. Iar omul autonom şi orgolios crede că explorează lumea interioară şi exterioară cu jocul lui de ipoteze şi că descoperă ce vrea el. El caută; dar eu spun că el caută şi nu află. Ca să afle trebuie să fie ca Newton, inspirat. Iar Newton, întrebându-se ce este gravitaţia, ştiţi ce a spus – mi se pare – în Principia Matematica Naturalis Philosophae? „Gravitaţia este Dumnezeu“. Newton! Nu popa. Nu un sacerdot."- Petre Tutea.
