Logica - analiza atipica

nimeni dnimic a scris:

Chiar nu intelegi non-sensul? sunt de acord cu posibilitatea materialitatii lumii, dar nu sunt de acord sa o ridic pe soclul infaibilitatii.

Totul e logic, dar in limitele logicii personale.

Tare curios mai esti, zambind in barba!

Dupa cum stii si tu, orice, inclusiv energia electrica, constatam prin primitivul nostru nivel de intelegere, ca poate fi informatie provenita din electrochimia unui creier, poate fi doar constiinta, poate fi imanenta cunatica (sa-i zicem asa), poate fi doar ceea ce eu ca om, conform stiintei actuale, consider; poate fi un constituent al meu si multe alte variante.

Binenteles ca pare extrem de mare probabilitatea materialitatii, dar exista anomalii, inexplicabile celor ce nu au avut parte de asa ceva sau de ceva asemanator; iar asta te pune pe ganduri.

Cine a ridicat materialitatea lumii pe soclul infailibilităţii? Probabil te referi aşa, în general, că pe topicul ăsta n-am observat să fi procedat cineva aşa.

Nu zâmbesc în barbă. Sau cel puţin nu e vorba de un zâmbet ironic, pentru că, poate o să fii surprins, însă cunosc dificultatea înţelegerii şi definirii energiei electrice şi a conceptului de energie în general. D'aia am şi spus mai sus că e vorba de modele prin intermediul cărora încercăm să cunoaştem.

Poate că ai observat sau îţi aduci aminte de la şcoală că atunci când încercăm să explicăm fenomenele elecrice sau energia electrică în particular, apare undeva noţiunea de sarcină electrică. Ei bine şi aici se cam rupe filmul, pentru că dacă încercăm mai departe să înţelegem ce-i aia sau să vedem ce înţeleg alţii prin această noţiune, n-o să găsim altceva decât: "mărime scalară introdusă pentru a determina cantitativ starea de electrizare a corpurilor" sau "proprietate fundamentală a materiei care este cauza fenomenelor electrice". Adică am ajuns cumva la un ceva important, unfel de cutie neagră pe care o putem descrie din afară însă nu ştim ce conţine. Asta e, trebuie să recunoaştem că sunt multe lucruri pe care, deşi uneori le folosim, încă nu le putem explica.

Allexandrra a scris:

Nu prea pricep. S-a validat existenta martienilor si, mai ales, a martianului Viorel, colorat sau nu?

Nu. In realitatea validata culorile exista si se pot face rationamente pe seama lor, care se pot dovedi apoi adevarate sau false, prin urmare, intr-o zi e posibil sa aflam daca martienii exista si daca sunt de culoare verde. In realitatea obiectiva nu exista culori, prin urmare, nu exista nici rationamente logice care sa aiba legatura cu ele. Tot asa cum nu exista nici martieni.

GeoFiloRo a scris:

Pai, realitatea obiectiva, nu a fost validata tot de oameni ?! Daca realitatea permite subiectivitatea, asta înseamna ca ea face parte din realitate.

Ia încearca sa-mi dai un exemplu de obiectivitate fara sa-ti pui în miscare subiectivitatea creierului cu toate informatiile memorizate mecanic !

Exemplu de obiect obiectiv fara subiectivitate subiectiva

Nu, oamenii doar se screm sa valideze realitatea obiectiva, insa prea putin reusesc. Subiectivitatea e parte din realitate, asa e, ai dreptate, iar singura trasatura obiectiva a acestei subiectivitati este sa-si recunoasca limitarea, nu sa creada ca se poate ridica vreodata la nivelul obiectivitatii.

Allexandrra a scris:

Am mai spus cu ani in urma pe alta arie de ce e bine sa ii citim pe astia mai vechi si mai noi - ca sa nu ne trezim ca am inventat roata, in cel mai fericit caz. Ce sens are sa iti bati singur capul cu niste probleme pe care unii le-au discutat si le-au gasit niste rezolvari, mai mult sau mai putin atacabile, acum 2000 de ani? E ridicol sa iti consumi ani intregi din viata ca sa descoperi principiul non-contradictiei, formulat de Aristotel acum mai bine de 2000 de ani.

Şi eu am tot spus-o de m-am săturat...

Allexandrra a scris:

Are legatura, dar ce fel de legatura? Iti poti imagina o lume populata cu fiinte si obiecte care nu se gasesc in realitatea noastra? Eu cred ca da. Cred ca poti sa stabilesti si relatii intre ele, in modul in care o face un romancier. Ce nu cred ca poti face e sa creezi acea lume ghidandu-te dupa alte legi logice decat cele din capetele noastre, ale tuturor.

Da şi eu cred că-mi pot imagina, cu imaginaţia aş zice că stau binişor. Plus de asta am citit o grămadă de literatură sf.

Fiero a scris:

Nu, oamenii doar se screm sa valideze realitatea obiectiva, insa prea putin reusesc. Subiectivitatea e parte din realitate, asa e, ai dreptate, iar singura trasatura obiectiva a acestei subiectivitati este sa-si recunoasca limitarea, nu sa creada ca se poate ridica vreodata la nivelul obiectivitatii.

Daca nu spui si la care nivel al obiectivitatii, asta înseamna ca credinta subiectivitatii utilizate de tine are o îndoiala îndoielnica de nivelul obiectivitatii afirmatiilor sale.

nimeni d’nimic a scris:

Este să fie ! Te voi anunța. Un an, poate doi.

Renunţă la toate întrebările în afară de una: Cine sunt eu?

La urma urmei, singurul fapt de care eşti sigur este că, tu eşti.

"Eu sunt" este o certitudine.

"Eu sunt aceasta" nu este.

Luptă-te să descoperi ce eşti tu în realitate.

Nisargadatta Maharaj

Vriies a scris:

Hai, nu mai bagateliza tu iubirea, că s-ar putea să te ajungă blestemul...Ai mare grijă cu iubirea asta!

Dincolo de elucubraţii şi manevre pe dincolo de tei, componenta afectivă se referă, simplu spus, la ceea ce aparţine afectivităţii, adică privitor la sentimente şi emotivitate. De fapt poţi citi şi singur în Dex, că nu-i mare scofală.

Poate că s-ar putea spune şi aşa, anume că "simţi" într-un anumit fel că ceva e logic. Dar ca să ajungi să recunoşti şi să "simţi" într-adevăr asta, ehe, e vorba de multă muncă, de mult travaliu!

Aia se cheama intuitie,si poate ca abia aia contine si un dram de empatie..."simti" ca ai dreptate intr-o anumita privinta,dupa care printr-un efort de a face diverse analogii descoperi ca nu te-ai inselat.Abia aici s-ar putea sa avem tangente cu subconstientul,cu "adevarul e in noi",s.a.m.d.Logica pura este aceeasi valabila si ptr.un calculator.

Redondo a scris:

eu sunt de acord ca si-n gandirea religiosilor e o brumă de logica, atunci cand e an de seceta sau cand copilul îi moare la nastere, religiosul isi pune niste intrebari si incearca sa realizeze niste conexiuni. el gaseste o explicatie si anume ca greselile anterioare duc la esecuri. ceea ce e corect pana aici, daca gresesti vor veni esecurile.

Asta e cel mai bun exemplu de "ilogic",din pacate ptr.foarte multi logica e la fel de grea ca si carnea de porc,cu deosebirea ca ultima le face placere;ei nu-si pun nici o intrebare de vreme ce raspunsul la toate e invariabil acelasi;dogma impune sa nu gindesti,aici e fix locul in care logica "nu-si are locul"...

nimeni d’nimic a scris:

Din perspectiva mea actuala referitor la o viziune materialista a realitatii, constiinta e insasi emergenta; daca ii ofer proprieteti, atribute, constiinta nu mai e constiinta, e oglindire de constiinta sau prin analogie, gandire despre ganduri sau despre iubire (sa zicem); altfel zis (intr-un spirit neobudist-crestin), e minte, nu constiinta.

Constiinta nu poate fi perceputa intr-un mod nemijlocit. Ceea ce numesti tu constiinta este o interpretare a unor semnale si stari primite din exterior dar si din interior. Ai dedus de-a lungul vietii ca ai o conştiinţă şi/sau că eşti conştient. Inevitabil îi atribui proprietăţi/caracteristici. Daca nu te-ai fi intalnit cu termenul de constiinta(sau altul echivalent) nu ai fi ajuns la ideea existentei constiintei. Intr-un mod asemanator deduci şi că ceilalti au conştiinţă ceea ce e un raţionament fals deoarece nu poţi stii nicicum ca ceilalti au conştiinţă.

Deci constiinta este tot o gogoaşă(pentru unii mai gustoasă decat pentru alţii). Adica(asta e pt Abc2009ro) conştiinta este inclusa in qualia şi nu egală.

Redondo a scris:

Deci constiinta este tot o gogoaşă(pentru unii mai gustoasă decat pentru alţii). Adica(asta e pt Abc2009ro) conştiinta este inclusa in qualia şi nu egală.

Ei na. Sunt unul si acelasi lucru. Acum ca lumea are oarece probleme in a intelege aceste lucruri, e partea a doua. Sunt doar cuvinte la urma urmei: constiinta, qualia, Mos Craciun, tot aia.

Redondo a scris:

Constiinta nu poate fi perceputa intr-un mod nemijlocit. Ceea ce numesti tu constiinta este o interpretare a unor semnale si stari primite din exterior dar si din interior. Ai dedus de-a lungul vietii ca ai o conştiinţă şi/sau că eşti conştient. Inevitabil îi atribui proprietăţi/caracteristici. Daca nu te-ai fi intalnit cu termenul de constiinta(sau altul echivalent) nu ai fi ajuns la ideea existentei constiintei. Intr-un mod asemanator deduci şi că ceilalti au conştiinţă ceea ce e un raţionament fals deoarece nu poţi stii nicicum ca ceilalti au conştiinţă.

Deci constiinta este tot o gogoaşă(pentru unii mai gustoasă decat pentru alţii). Adica(asta e pt Abc2009ro) conştiinta este inclusa in qualia şi nu egală.

Am deschis acest topic tocmai ca sa intelegem cat de reala sau nu, e corectitudinea gandirii umane.

Eu sunt nimeni d'nimic si in virtutea libertatii conferita de asta, va citesc pe toti sa ma minunez: tu sustii ceva si esti incredintat de corectitudinea celor sustinute, colegul Abc... sustine altceva si e convins de corectitudinea lor, altii sutin ce zici tu sau ce zice el, ori sustin altceva si fiecare e convins de corectitudinea celor gandite de el (sunt sute de milioane de oameni care sustin ceva si alte sute de milioane care ii contrazic).

Acuma eu detasat de orice implicare, stau si ma intreb, daca tu ai dreptate, daca si Abc... are dreptate, daca si un altul are dreptate, ... insemna ca toti aveti dreptate si paradoxul e posibil.

Asta e valabil pe orice arie a forumului acesta sau altul ori pe "forumul vietii", indiferent de domeniu, corectitudinii in contradictie cu corectitudinii, toate desigur omenesti, inclusiv cele religioase, spiritualitate sau stiintifice.

O sa spuna cineva: "Dar si tu sustii ceva".

Eu doar calatoresc prin gandire, nu formulez axiome; nu stiu tu sau altii ce faceti.

Stiinta se bazeaza pe cercetare stiintifica ca fiind corectitudinea ce sta la baza formularii de gandire, de rationamente si in ultima instanta de axiome.

Spiritualitatea se bazeaza pe revelatie (sa o numim asa) ca fiind corectitudinea ce sta la temelia formularii de rationamente si in ultima instanta de axiome.

Si intr-un domeniu si in celalalt, sunt opinii pro si contra celor sustinute de catre cei ce se autoproclama competenta in domeniu; de ce oare?