Marinel a scris:
Da, tot e bine că nu ai spus "emanaţie" 
Dar ai trecut prea repede peste definiţia logicii, acolo unde se vorbeşte despre "corectitudinea gândirii".
Ce înseamnă "corect"? La ce ne raportăm? La trăirile noastre subiective, sau la realitatea obiectivă? Evident, la realitate, pentru că o logică greşită ne face să luăm decizii greşite în lumea reală.
Logica are la bază convenţii derivate din limbaj, format, la rândul său, prin abstractizarea realităţii.
Totuşi, legătura dintre realitate şi logică este mai complicată.
Structurarea greşită a propoziţiilor este numită greşeală de logică, nu abaterea de la realitate.
De exemplu, dăm propoziţiei "Ana are mere", valoarea de adevăr: 1. Ana nu are mere va avea valoarea de adevăr 0, independent de faptul că în realitate, Ana are, sau nu, mere. Dar dacă eu spun că sunt convins că Ana nu are mere, şi dau acestei afirmaţii valoarea 1, acceptând, în acelaşi timp şi faptul că Ana are mere, fac o greşeală de logică. Pot fi mulţumit cu această covingere, dar cei din jur se vor privi cu subînţeles şi vor face gesturi cu mâna, în formă de şurub.
Poate exista o realitate alternativă, în care logica noastră să nu funcţioneze? Fireşte, în lumea cuantică, în care "pisica lui Schrodinger" poate fi, în acelaşi timp, vie sau moartă, câtă vreme nu o observăm. Acolo, Ana poate, în acelaşi timp, să aibă şi să nu aibă, mere. Dar dacă ne uităm la ea, instantaneu, ea fie va avea, fi nu, merele respective.
Da pai bade, chiar asa, musai ii a ne raporta la realitatea obiectiva, adica vezi alde 'talica, stai confortabil in realitatea obiectiva proprie de prezent psihologic si "cureti pusca" debitant emergenta si despre lup.
Da nu-i bai.
Asa, sa le luam pe indelete.
Constiintei i-am zis emergenta, numai de dragul vostru al materialistilor, ca sa va dau sansa de a intelege, altfel, constiinta e tot ce aveti (avem) in afara de aroganta pe care o activam permanent.
Proclam solipsismul axioma?
Nu.
Dar e absurd sa pleci de la evident si sa oferi gratie deductiei, subiectivului in loc de a o oferi evidentei, obiectivului, prezentului pe care voi il numiti psihologic.
Binenteles ca e foarte probabil, dintr-o anumita perspectiva, ca sa existam in sens materialist, noi si lumea asta, dar opreste-te putin din goana nebuna a materialismului (tu omule, orcine).
Tu nu observi ca esti observatorul tastaurii? al degetelor si mainilor? al electronior si elementelor chimice purtatoare de informatie, precum si al chimiei ce constituie receptorii si magistralele de date? al codarilor si decodarilor, al procesarilor neurotransmitatorilor? nu tu observi cunatica ce esti sau cuantica ce te produce? si atunci despre ce vorbim? care prezent il traiesti cand te pocneste grebla peste nas din cauzale stiute? habar nu ai ca te-a lovit pana nu ajunge la TINE unda cuantica de prezent, dormi in pace, ... pasarele, vorba poetului.
Si vezi, faciti o greseala copilareasca, toti cei ce sustineti neconditionat materialismul lumii (inclusiv toti credinciosii); nu mai atribuiti "obiectivului" vostru rezultat deductiv, sens de traire, intrucat e a-"ti taia singur craca".
Daca realitatea obiectiva e o traire atunci ce facem cu materialismul? ce, tu ai in cap furculita si cutitul, ori friptura? trebuie sa iesiti din intunericul in care va condus stiinta, sa o negati si sa considerati ca materialitatea e o constatare imanenta de realitate.
Auzi la ei, "materia e o traire!!!" pai ce fel de materialisti suntei voi?
Poftim? ai evitat sa numesti in vreun fel realitatea obiectiva? observ trucul.
Lumea reala despre care vorbesti, e in "capul tau, al meu si al fiecaruia", numai prin deductie derogi evidenta obiectiva unor artificii de gandire despre o realitate martor la realitatea ta obiectiva de prezent "psihologic".
Singura greseala in corectitudinea gandirii, este ca se aseaza in mod ciudat, carul inaintea boilor, am explicat mai sus.
Nu am nimic cu materialismul care e religie globala a 7 miliarde de credinciosi, dar sa nu te intelegi pe tine si sa proclami asta logica, e cutremurator.
