Logica - analiza atipica

nimeni dnimic a scris:

In viziunea mea actuala, logica este un act de traire alcatuit dintr-o componenta de gandire si o componenta afectiva, altfel spus, este un atasament, o convingere.

Ai raspuns, da.

CONVÍNGERE, convingeri, s. f. Acțiunea de a (se) convinge; convicțiune. ♦ Părere fermă asupra unui lucru. ◊ Loc. adv. Cu convingere= ferm, hotărât, răspicat. Fără convingere = în chip vag, nehotărât; fără entuziasm, fără tragere de inimă, în silă. – V. convinge.

Sursa: DEX '98 (1998)

Convingerea este o parere ferma;

PĂRÉRE, păreri, s. f. 1. Opinie, punct de vedere; concepție, idee, credință.

Sursa: DEX '98 (1998)

FERMITÁTEs. f. Însușirea de a fi ferm, starea a ceea ce este ferm; stabilitate; hotărâre neclintită, tărie morală, statornicie. – Ferm+ suf.-itate (după fr.fermeté).

Sursa: DEX '98 (1998)

Fermitatea este componenta convingerii, care ii ofera acesteia caracter afectiv, fermitatea nu e numai un act de vointa banal, prin afectivitate vointa devine putere, altfel am fi legume umblatoare oricat liber arbitru ne-am aloca, afectivitatea ne da tarie, "determinare", in tot ceea ce facem.

Daca logica nu e neaparat adevarata si nici fermitate, atunci logica e doar o parere oarecare, o banalitate pana si pentru cel ce o enunta (traieste).

Nimic, dar absolut nimic din ceea ce traieste un om, nu are cum sa nu fie act de constiinta, emergenta creierului este actul de constiinta (pana la noi descoperiri).

Corect, proceseaza logic din perspectiva celui ce e la fel de robotizat ca si masina, a celui ce uita ca masina proceseza un set de axiome relative, a celui ce a statuat logica, "gandirea corecta", a sa sau a altora ca fiind adevar indubitabil.

Logica e o convingere personala, o credinta personala indiferent pe ce se bazeaza.

Nici bulimicul nu simte de unde i se trage, mai ales acuma cand se cultiva la greu denaturarea patimilor ca fiind boli.

Nici cel ce citeste un text nu isi da sema ca de fapt si-a format algoritmii recunoasterii formei, simbolisticii generale a cuvintelor, dar la temelia acestei culturi sta invatarea recunoasterii literelor si citirea pe litere.

Noi suntem asa de pierduti in conventionalism incat am ajuns sa consideram o bautura racoritoare (si enorm de multe altele), sintetica evident, drept firescul natural; asta pana ce distructiva dobandeste putere de corupere a naturaletii functionale; pe urma sa vezi si sa nu crezi, incepe durerea ce urmeaza intotdauna placerii

Logica e o convingere personală, poate că e bine spus aşa. Sau poate mai bine spus ar fi că prin intermediul logicii ajungem să avem convingeri personale din ce în ce mai conforme cu realitatea. Şi aici trebuie subliniat că prin intermediul logicii, adică pe măsură ce ne cultivăm logica, ajungem să avem convingeri din ce în ce mai îndreptăţite, mai aproape de realitate, adică mai aproape de ceea ce este şi nu de ceea ce pare a fi. Şi asta spre deosebire de o serie de (false) "convingeri" la care ajungem din diverse motive: fie asumându-ne în mod necritic tradiţii neconforme cu realitatea, fie că nu reuşim să facem distincţia între un act logic şi unul afectiv etc.

Da, suntem pierduţi în convenţionalism tocmai prin faptul că nu înţelegem importanţa logicii şi pentru că nu ne-o cultivăm.

Tu de fapt ce vrei să spui? Că afectivitatea, emoţiile ne influenţează gândirea şi deciziile din viaţa de zi cu zi? Păi ăsta e un lucru cert, un truism deja. Sigur, scopurile şi deciziile noastre sunt influenţate de dorinţele noastre, de factorul afectiv - şi asta e un lucru subliniat de Platon şi de întreaga filosofie greacă de mai bine de 2000 de ani. Dar a spune că, te citez, "logica este un act de traire alcatuit dintr-o componenta de gandire si o componenta afectiva", în opinia mea nu e corect. mai corect spus, poate, ar fi că un act de trăire al omului este alcătuit dintr-o componentă logică şi una emotivă, afectivă. Componenta logică este una iar componenta afectivă este alta. Sigur că componenta afectivă, emoţională, ne influenţează deciziile, însă hai să facem totuşi distincţie între logică şi afectivitate. Logica ar fi, simplu spus, cea care se ocupă de formele si legile generale ale raţionarii corecte.

Vriies a scris:

Dar a spune că, te citez, "logica este un act de traire alcatuit dintr-o componenta de gandire si o componenta afectiva", în opinia mea nu e corect. mai corect spus, poate, ar fi că un act de trăire al omului este alcătuit dintr-o componentă logică şi una emotivă, afectivă. Componenta logică este una iar componenta afectivă este alta. Sigur că componenta afectivă, emoţională, ne influenţează deciziile, însă hai să facem totuşi distincţie între logică şi afectivitate. Logica ar fi, simplu spus, cea care se ocupă de formele si legile generale ale raţionarii corecte.

Intrucat nu s-a inteles, vorba colegului care traia o anumita impresie (el gandeste aproximativ cum o faci si tu):

Pe care sectiune a forumului consideri tu ca se poate discuta fara prejudecati (mai ales materialiste) vizavi de orice concept ce poate explica existenta, realitatea?

Eu am considerat mereu ca filozofia este aria unde, orice concept poate fi abordat si discutat pozitionandu-ne impartial vizavi de o probabilitate materialista ca el sa fie real.

Ba mai mult, felul meu de a fi, ma calauzit intotdeauna spre a intelege in "orice", care e filozofia acelui "orice", dincolo de aparentele evidente oricui (filozofia lui 1+1, nu este 2 si nici tot lantul de "corectitudine" ce a condus la el, filozofia lui este ca reprezinta un concept care nu corespunde decat unui anumit tip de realitate, anume o realitate de gandire; care gandire pare a avea atribute personale).

Nu inteleg de ce gandirea materialista ar avea intaietate in cadrul filozofiei generale! A devenit filozofia, metresa materialismului in constiinta umana? se pare ca da.

Intrucat nu exista nici o dovada, dar nici o dovada in afara de bunul simt materialist, care sa certifice la modul absolut materialitatea sau imaterialitatea existentei, mi se pare de bun simt ca la filozofie sa avem deschiderea pentru o viziune de ansamblu a posibilitatilor.

In acest context, repet: corectitudinea gandirii (rationametele, logica si chiar intelepciunea) e doar o convingere, iar convingerile umane sunt posibil adevarate sau posibil false, nu are cine sa le dea valoare absoluta decat omul.

Daca arunc tastatura de pe birou, conform corectitudinii gandirii actuale ea cade, pe podea, nu?

Cum sa demonstrezi bunului simt materilst al analfabetului sau savantului, ca nu e corect, rational, logic ca tastatura sa cada?

Dar ce face tastatura?

Nimic; care tastatura?

Noi, consumam (in sensul materialist: traim), numai si numai prezentul pe care tot in spirit materialist il numim "psihologic".

Unde se afla analfabetul sau savantul si oricine, atuci cand consuma realitatea? in prezentul lui "psihoogic".

Dar realitatea insasi?

Tot in prezentul "psihologic".

Asadar ce e tastatura si caderea ei?

Un prezent "psihologic".

Exista o realitate martor prezentului "psihologic" pentru mine ca cel ce filozofez liber de prejudecati?

E posibil sa existe, e posibil sa nu existe.

Exista Dumnezeu?

E posibil sa existe, e posibil sa nu existe.

Sunt eu (ori tu, sau oricine si orice institutie prin oamenii sistemului) "competenta totalitatii de posibilitati", ca sa imi asum aroganta asta suprema si sa emit pretentii de infaibilitate?

Daca tastatura si caderea sunt un prezent "psihologic", ce relevanta are logica actuala?

Ce cauta partizanatul materialist intr-o discutie filozofica libera de prejudecati?

Atentie! Nu sustin ca realitatea e o iluzie, sau imaterialitatea, doar propun dezbateri fara prejudecati intru "iluminarea" intelesurilor.

nimeni dnimic a scris:

Ce cauta partizanatul materialist intr-o discutie filozofica libera de prejudecati?

Materialismul vulgar, ca prejudecta se manifesta acolo unde exista un interes exagerat pentru acapararea posesiunilor materiale.

Un exemplu de materialist vulgar a fost Stalin care spunea ca atunci când aude cuvântul cultura îi vine sa scoata pistolul.

Materialismul si idealismul fac parte din cultura filosofica, nu poti întelege ce este unul din ele fara sa faci referinta la opusul/complementarul sau.

În epoca de piatra a materialismului primar, orice tentatie la discutie se termina cu aruncaturi de pietre. Astazi cu ajutorul materialismului progresist, discutam pe un forum ca persoane relativ civilizate, caci nu putem cunoaste limitele stapânirii de sine a interlocutorilor nostrii. Cine se supara îsi poate sparge ecranul daca are bani sa-si cumpere altul. Pentru o dezbatere non virtuala, nu toti compatriotii sunt înca apti pentru un asemenea exercitiu dialectic al libertatii de expresie.

Dex online:

MATERIALÍSM s. n. 1. orientare fundamentală în filozofie, opusă idealismului, potrivit căreia lumea este, în esență, materială și cognoscibilă.

♦ ~ dialectic = concepție care îmbină organic rezolvarea consecvent materialistă a problemei fundamentale a filozofiei cu dialectica;

~ istoric = concepție filozofică având ca obiect societatea, legile generale și forțele motrice ale dezvoltării istorice;

~ economic = concepție unilaterală, metafizică, despre societate, care absolutizează rolul determinant al factorului economic în dezvoltarea socială;

~ științific-naturalist = concepție exprimând convingerea spontană a naturaliștilor că lumea exterioară este o realitate obiectivă;

~ vulgar = curent care, în esență, reduce întreaga realitate, inclusiv conștiința, la materie. 2. interes exagerat pentru problemele materiale.

nimeni dnimic a scris:

emergenta creierului este actul de constiinta (pana la noi descoperiri).

Intrucat nu s-a inteles, vorba colegului care traia o anumita impresie (el gandeste aproximativ cum o faci si tu):

Păi n-are cum să se înţeleagă câtă vreme porneşti de la premise şi aserţiuni cel puţin discutabile - asta ca să mă exprim eufemistic.

Ce e aia "emergenţa creierului"?

Vriies a scris:

Păi n-are cum să se înţeleagă câtă vreme porneşti de la premise şi aserţiuni cel puţin discutabile - asta ca să mă exprim eufemistic.

Eh... defapt se intelege foarte bine. Totul e sa intelegi ca totul e qualia. Singurele lucuri pe care le avem cu siguranta sunt qualia. Apoi lumea obiectiva pe care o accesam prin intermediul qualiilor e pe locul 2 si e tare misterios ca putem face lucrul asta. Cum se poate sa avem acces la lumea obiectiva ? Un raspuns de suprafata este: prin intermediul logicii. Dar dand raspunsul asta, nu faci decat sa muti problema si mai in profunzime si intrebarea sa devina cea pusa de initiatorul topicului: Atunci ce e logica ?

Abc2009ro a scris:

Eh... defapt se intelege foarte bine. Totul e sa intelegi ca totul e qualia. Singurele lucuri pe care le avem cu siguranta sunt qualia. Apoi lumea obiectiva pe care o accesam prin intermediul qualiilor e pe locul 2 si e tare misterios ca putem face lucrul asta. Cum se poate sa avem acces la lumea obiectiva ? Un raspuns de suprafata este: prin intermediul logicii. Dar dand raspunsul asta, nu faci decat sa muti problema si mai in profunzime si intrebarea sa devina cea pusa de initiatorul topicului: Atunci ce e logica ?

Ce se înţelege foarte bine? Tu înţelegi că, orice s-ar discuta, toul e qualia. Şi marjezi pe această chestie până în pânzele albe. Apoi, culmea, întrebi ce e logica...Păi logica e tocmai "aia" în virtutea căreia tu ai ajuns la concluzia la care ai ajuns, în măsura în care concluzia ta e validată de experienţă.

Iar dacă tu ai înţeles aşa de bine, explică tu ce e aia "emergenţa creierului".

Vriies a scris:

Ce se înţelege foarte bine? Tu înţelegi că, orice s-ar discuta, toul e qualia. Şi marjezi pe această chestie până în pânzele albe. Apoi, culmea, întrebi ce e logica...Păi logica e tocmai "aia" în virtutea căreia tu ai ajuns la concluzia la care ai ajuns, în măsura în care concluzia ta e validată de experienţă.

Nu e chiar asa. Noi folosim lucruri fara sa stim cum anume le folosim. Pur si simplu putem sa le folosim. Magie. Asa ca desi eu pot folosi "logica", asta nu inseamna ca si stiu ce e aia. E acelasi lucru ca si mersul. Daca te-ar intreba cineva care nu poate sa mearga, cum anume faci tu sa mergi, nu ii vei putea zice. Tu pur si simplu mergi. E cel mai natural lucru posibil... atata timp cat il ai.

Vriies a scris:

Iar dacă tu ai înţeles aşa de bine, explică tu ce e aia "emergenţa creierului".

Nu stiu la ce s-a referit aici. E doar o alaturare de 2 cuvinte. Poate sa insemne orice.

Abc2009ro a scris:

Nu e chiar asa. Noi folosim lucruri fara sa stim cum anume le folosim. Pur si simplu putem sa le folosim. Magie. Asa ca desi eu pot folosi "logica", asta nu inseamna ca si stiu ce e aia. E acelasi lucru ca si mersul. Daca te-ar intreba cineva care nu poate sa mearga, cum anume faci tu sa mergi, nu ii vei putea zice. Tu pur si simplu mergi. E cel mai natural lucru posibil... atata timp cat il ai.

Nu stiu la ce s-a referit aici. E doar o alaturare de 2 cuvinte. Poate sa insemne orice.

Ai dat o explicaţie de-a dreptul sofistă, pentru care Platon, Socrate şi Aristotel ţi-ar trage cel puţin 17 bobârnace. Marea problemă a unora care, pe forumuri, se aruncă în disertaţii filosofice este că n-au făcut efortul minim de a parcurge filosofia greacă. Acolo s-au pus şi s-au discutat multe din problemele pe care le discutăm şi noi azi: viaţă, moarte, cunoaştere, adevăr, logică etc. De fapt, culmea e că noi discutăm şi rediscutăm aceleaşi probleme pe care omenirea şi le-a pus din vremuri imemorabile.

Logica nu e, domnule, magie! E pur şi simplu o chestie care se deprinde, care se învaţă, la fel ca şi mersul. Aşa că, dacă vrei într-adevăr să gaseşti răspunsuri oarecum conforme cu realitatea, nu te mulţumi cu chestii gen: "eu pur şi simplu merg" sau "eu pot folosi logica, dar nu ştiu ce-i aia logică" Dacă nu ştii ce e logica, e clar că o poţi folosi cel mult într-un mod limitat.

Abc2009ro a scris:

Eh... defapt se intelege foarte bine. Totul e sa intelegi ca totul e qualia

Nu stiu la ce s-a referit aici. E doar o alaturare de 2 cuvinte. Poate sa insemne orice.

Păi dacă nu ştii la ce s-a referit aici şi, mai mult, eşti de acord că e doar o alăturare de două cuvinte, atunci de ce intervii la obiecţia pe care o aduc eu, spunând ca "de fapt, se înţelege foarte bine." ?

Vriies a scris:

Păi n-are cum să se înţeleagă câtă vreme porneşti de la premise şi aserţiuni cel puţin discutabile - asta ca să mă exprim eufemistic.

Ce e aia "emergenţa creierului"?

Intrucat raspunzi numai la ce vrei tu, o sa iti pun o intrebare pe care pana si tu nu ai cum sa nu o consideri obiectiva:

Care e prezentul pe care tu il traiesti?

Si ca sa nu o mai lungim: traiesti tu ca prezent doar prezentul "psihologic" (am pus ghilimele intrucat ma obligi sa ader la conventia materialista pentru a iti explica pe intes)?

Tot ca sa inteleaga si materialistii, am incercat sa explic in sens materialist, constiinta, ea e emergenta creierului.

Colegul am impresia ca o numeste insumare de qualii=semantism.

Iar cine nu intelege, nu "se uita" la semantismul realitatii ci la sintaxa ei; altfel zis (cum mi-a zis mie un adept grabit al budismului, care nu ma intelegea nici el; "eu iti arat luna si tu te uiti la deget"), luna e semantismul, degetul e sintaxa (ramane de constatat daca asa intelege si A...).

Vriies a scris:

Ce se înţelege foarte bine? Tu înţelegi că, orice s-ar discuta, toul e qualia. Şi marjezi pe această chestie până în pânzele albe. Apoi, culmea, întrebi ce e logica...Păi logica e tocmai "aia" în virtutea căreia tu ai ajuns la concluzia la care ai ajuns, în măsura în care concluzia ta e validată de experienţă.

Si nu are dreptate? doar prin extensie atribui tu prezentului psihologic (actului de constiinta) interpretarea ca el reprezinta o traire referitor la o lume obiectiva aflata intr-un in afara; raspunde la intrebarea pusa de mine!

Spre deosebire de tine, pentru mine sunt posibile toate variantele (conceptele), tu te impiedici de materilsim si nu vezi "luna".

"Ana are mere", e act de constiinta, e singura logica, e singurul act adevarat de realitate; in rest? sintaxa, impresionari artistice referitor la "Ana are mere", logica logicii.

Asta e diferenta dintre un act de contemplatie si unul de meditatie, oamenii sunt de doua tipuri, deductivi si contemplativi (ca stari evolutive in care pot fi); deductivii in cel mai fericit caz, mediteaza; contemplativii "vad" lumina cunoasterii neingenucheata sistemic.

"Lumina" (cunosterii) nu se ascunde sub obroc", asa cum suntem noi obisnuiti a o face, doar suntem atintiti catre ea si o urmam, orice oprire insemna dogmatism.

Ce chestie domnule!? Iisus acesta daca a existat si a spus asta: "...Dar voi acum căutaţi să Mă ucideţi pe Mine, Omul care v-am spus adevărul pe....Nici nu aprind făclie şi o pun sub obroc, ci în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă....."

chiar stia ce spune; faclia in sfesnic, e cunosterea libera si logica; faclia sub obroc, e logica logicii, cunosterea cunosterii, nu e lumina, e cunostere despre lumina, nu e iubire, e cunostere despre iubire, nu e ...

Vriies a scris:

Ai dat o explicaţie de-a dreptul sofistă, pentru care Platon, Socrate şi Aristotel ţi-ar trage cel puţin 17 bobârnace. Marea problemă a unora care, pe forumuri, se aruncă în disertaţii filosofice este că n-au făcut efortul minim de a parcurge filosofia greacă. Acolo s-au pus şi s-au discutat multe din problemele pe care le discutăm şi noi azi: viaţă, moarte, cunoaştere, adevăr, logică etc. De fapt, culmea e că noi discutăm şi rediscutăm aceleaşi probleme pe care omenirea şi le-a pus din vremuri imemorabile.

Logica nu e, domnule, magie! E pur şi simplu o chestie care se deprinde, care se învaţă, la fel ca şi mersul. Aşa că, dacă vrei într-adevăr să gaseşti răspunsuri oarecum conforme cu realitatea, nu te mulţumi cu chestii gen: "eu pur şi simplu merg" sau "eu pot folosi logica, dar nu ştiu ce-i aia logică" Dacă nu ştii ce e logica, e clar că o poţi folosi cel mult într-un mod limitat.

Poate aceia la care faci trimitere au facut alte eforturi la fel de "minime" sau mult mai importante, drept pentru care au acum acces la inspiratie (inspiratia e un fenomen de care poate 999,9% din populatia planetei nu beneficiaza).

Ispiratia poate tine loc de invatator, depinde si pe ce domeniu e axat beneficiarul.

Chiar sunt curios; da-mi te rog un exemplu (mai multe) de concept filozofic referitor la explicarea existentei lumii (realitatii), sa vedem daca mi-a scapat reinventarii inspirative.

Tu ai impresia ca stii ce e aceea energie electrica, materialist vorbind desigur?

Numai daca ai trai intrinsec electricitatea ai sti ce e, in rest logica de 2 bani, de 3 bani,..., utila nu zic, dar inrobitoare de "spirit liber".

nimeni d’nimic a scris:

Si nu are dreptate? doar prin extensie atribui tu prezentului psihologic (actului de constiinta) interpretarea ca el reprezinta o traire referitor la o lume obiectiva aflata intr-un in afara;

Tu traitor de prezent psihologic (singurul prezent de care ai parte) care traiesti inclusiv prezentul ca iti dai cu opinia, esti "inauntrul" emergentei (constiintei, semantismului de qualia), indiferent daca exista sau nu o lume materiala pe undeva-candva.