Abc2009ro a scris:
Ma refer la ceva-ul absolut. Dincolo de orice simulari si iluzii si inselaciuni, o certitudine tot este: ceva exista.
Daca "ceva exista" el trebuie sa fie identificabil.
Daca el este identificabil el trebuie sa fie etern.
Daca este etern este neschimbabbil
Daca este neschimbabil el nu poate fi sursa intregii manifestari.
Ca sa produca el trebuie sa iasa din sine sub forma diversitatii.
Asta presupune ca el contine in sine lui diversitate.
Daca el contine in sinea lui diversitate el este multiplicitate.
Daca ese multiplicitate el "nu este ceva" singular.
Relatia de dependenta
Cnform definitei o esenta trebuie sa fie vesnica ,neschimbabila, acauzala, independenta.
Daca ea este astfel ea nu poate intra in relatii sau sa produca alte entitati.
Daca ea intra in relatii ea se cheama ca este relativa si exista momente cand lucurile depind de ea.Aceasta o invalideaza ca esenta caci o esenta nu poate iesi din sine pentru a produce si a participa in relatii.
Diversitatea nu ar fi posibila.
Am avea cazul in care, un lucru ca entitate separata si posedand o esenta , nu ar inceta niciodata sa existe si nu ar fi supus schimbarii.Pentru ca esenta este o proprietate necesara a entitatii ar fi absurd sa ne gandim ca entitatea ar pierde prin schimbare acea proprietate necesara .
Diferenta.
Daca o esenta iese din sine si produce altceva aceste doua entitati ar fi diferite.Daca ele sunt diferite ele trebuie sa aiba fiecare o esenta diferita.
Dar cum prima a iesit din sine -ceea ce presupune multiplicitate-iar cealalta a fost cauzata-ceea ce presupune un inceput ,o realtie de dependenta-nu se mai poate vorbi de esente diferite in entitati diferite.
In concluzie orice argument impotriva diferentei intre entitati este un argument impotriva diferentei intre esente.
Daca postulam o esenta ca baza a intregii manifestari ajungem in situatia absurda in care nimic nu se schimba , nimic nu iese vreodata din existenta , ca atare totul este etern.