Intrebarea ultima a Existentei

lynxul_negru a scris:

Eu aici as obiecta: semnatismul nu este luat din afara, el nu exista ca atare undeva, de unde il ia creierul nostru. El este preluat de noi dupa ce a fost stabilit printr-un set de norme sociale, prin conventie intre indivizi.

Semantismul se refera la intelegere ca principiu, nu la intelegerile particulare. Normele si conventiile sociale nu se pot stabili daca nu exista semantism apriori, adica posibilitatea innascuta de a intelege. A lua semantismul din afara inseamna a folosi ceva dincolo de legile fizicii cunoscute, Pentru ca indiferent in ce societate se naste un individ, daca acesta nu functioneaza pe baza de intelegere, nu va putea intelege nimic din normele acelei societati. Creierul nu poate crea prin niciun mijloc computational, abilitatea de a intelege. Aceasta abilitate trebuie sa fie luata ca principiu din legi ale fizicii momentan necunoscute.

Abc2009ro a scris:

Ascult acum cursurile lui Searle despre Filozofia Mintii. Si e o faza super tare... mor de ras la ea, despre analogia asta cu creierul = calculator. E in ultimile 2 minute ale cursului, deci ar incepe pe la 1:15:41.

Bun, Searle este un adversar al analogiei simpliste "conştiinţă = calculator" şi cu asta sunt de acord.

Vriies a scris:

el rămâne adeptul ideii de generare a acesteia numai la nivelul creierului.

E un pic suspecta atitudinea lui Searle cand face afirmatia asta. Bun, constiinta asa cum o cunoastem noi, probabil ca da, e generata numai la nivelul creierului. Acum depinde si cum anume e generata. Pentru ca momentan nu exista nimic in legile fizicii prin care sa poti genera constiinta intr-un sistem complex. Deci bun, ok, e generata la nivel de creier, dar lucrul asta e facut pa baza anumitor principii din fizica, principii pe care momentan nu le cunoastem. Asa ca in functie de care sunt principiile alea, parerea lui Searle poate sa fie aceeasi cu cea a lui Eccles.

O caracteristica a constiintei asa cum cunoastem noi, e unitatea. Chiar si daca exista vreun izvor de constiinta la care se conecteaza creierul, acel izvor nu poate lua forma pe care o ia constiinta in cadrul nostru. Ce-ar insemna o unitate al acelui izvor ? Ar fi o singura fiinta, nu ? Deci ar fi Dumnezeu, altfel nu ai cum sa o dai. Si ce ar insemna ca acolo sa fie toate starile posibile ? Vezi si rosu si galben si albastru in acelasi timp ? E cam ciudat. Deci chiar si daca ar fi un izvor, nu ar lua forma constiintei asa cum o cunoastem noi. Prin urmare, constiinta asa cum o cunoastem noi, putem spune ca e generata de creier. Ca vine dintr-un izvor sau in alt mod, rezultatul final e acelasi. Deci parerea lui Searle e echivalenta cu cea a lui Eccles.

Chiar sunt curios ce intelege Searle cand spune ca constiinta e doar un fenomen biologic. Poate aflu daca o sa ma uit la toate cursurile lui. Sau poate ne lamureste Alexandra daca ii citeste cartea.

Abc2009ro a scris:

Deci parerea lui Searle e echivalenta cu cea a lui Eccles.

Chiar sunt curios ce intelege Searle cand spune ca constiinta e doar un fenomen biologic. Poate aflu daca o sa ma uit la toate cursurile lui. Sau poate ne lamureste Alexandra daca ii citeste cartea.

Echivalentă, spui? E total pe dos!

Regret că te dezamăgesc, însă indiferent de felul spumos în care-şi prezintă concepţiile, treaba e că Searle ramine un materialist consecvent atunci când afirmă şi repetă că gindirea este o functie a creierului asa cum digestia este o functie a aparatului digestiv. Şi parcă undeva, pe forum, parcă îi certai pe materialişti...

Depinde acum ce intelegi prin materialism. Searle isi numeste doctrina naturalism biologic. Da, gandirea este o FUNCTIE a creierului, la fel cum digestia este o FUNCTIE a aparatului digestiv. Adica ceea ce aceste 2 lucruri au in comun este faptul ca sunt functii. Dar dincolo de asta, asemanarile inceteaza sa mai existe. Functia aparatului digestiv ramane una pur materiala, pe cand functia creierului poate fi numita in prezent, imateriala. La asta se refera el cand spune ca sunt similare cele 2 procese: sunt similare prin faptul ca amandoua sunt functii. Si face distinctia asta pentru a evita interpretari de genul spiritelor care vin dintr-o alta lume si iau in stapanire creierul, in acelasi mod in care tu iei in stapanire un calculator. Oricat de imateriala e constiinta, ea este strans legata de ceea ce face creierul. Nu mai ai creier, nu mai ai constiinta asa cum o cunoastem noi. De aceea atrage Searle atentia asupra acestor lucruri. Ca altfel s-ar intelege ca atunci cand moare creierul, spiritul e liber sa pluteasca peste campii.

La urma urmei daca te gandesti, toate trebuie sa aiba legatura una cu alta. Adica in principiu, cea mai corecta doctrina ar fi monismul. Poate nu asa cum a fost pana acum interpretat de filozofi, dar cumva tot monism trebuie sa fie. Iar ce percepem noi ca material si imaterial sunt diverse manifestari ale realitatii ultime a Existentei.

Abc2009ro a scris:

Depinde acum ce intelegi prin materialism. Searle isi numeste doctrina naturalism biologic. Da, gandirea este o FUNCTIE a creierului, la fel cum digestia este o FUNCTIE a aparatului digestiv. Adica ceea ce aceste 2 lucruri au in comun este faptul ca sunt functii. Dar dincolo de asta, asemanarile inceteaza sa mai existe. Functia aparatului digestiv ramane una pur materiala, pe cand functia creierului poate fi numita in prezent, imateriala. La asta se refera el cand spune ca sunt similare cele 2 procese: sunt similare prin faptul ca amandoua sunt functii. Si face distinctia asta pentru a evita interpretari de genul spiritelor care vin dintr-o alta lume si iau in stapanire creierul, in acelasi mod in care tu iei in stapanire un calculator. Oricat de imateriala e constiinta, ea este strans legata de ceea ce face creierul. Nu mai ai creier, nu mai ai constiinta asa cum o cunoastem noi. De aceea atrage Searle atentia asupra acestor lucruri. Ca altfel s-ar intelege ca atunci cand moare creierul, spiritul e liber sa pluteasca peste campii.

La urma urmei daca te gandesti, toate trebuie sa aiba legatura una cu alta. Adica in principiu, cea mai corecta doctrina ar fi monismul. Poate nu asa cum a fost pana acum interpretat de filozofi, dar cumva tot monism trebuie sa fie. Iar ce percepem noi ca material si imaterial sunt diverse manifestari ale realitatii ultime a Existentei.

Experienta nu poate trasnscende granitele impuse de contextul constiintei.

Daca un creier genereaza constiinta atunci acea experienta poate fi cunoscuta numai din interiorul creierului .Astfel fiind in interiorul creierului constiinta si-ar putea cunoaste creierul,propria sursa, si s-ar putea experimenta pe sine .Daca constiinta iese din sine si are acces la universul exterior se cheama ca ea trebuie sa fie separata de creier.

Daca ea se intampla totusi in creier dar depaseste grantitele contextului in care apare, acest lucru ar fi similar cu situatia in care o experienta ar depasi granitele mintii in care apare si ar putea exista prin sine iar relatia ei cu mintea ar fi una intamplatoare , arbitrara.

Daca constiinta isi bazeaza existenta pe creier dar iese din acel context creierul ca sursa absoluta a constiintei nu mai poate fi intretinut.

Daca constiinta are o relaltie arbitrara cu creierul -traieste si nu traieste in contextul acestuia- am avea situatiile imposibile in care la un moment dat fiintele ar inceta sa mai fie constiente de universul lor aceasta conducand la un haos complet in sfera umana.

"Realitatii ultime a Existentei" este o contradictie.

"Existenta" poate fi doar relativa sau conventionala niciodata ultima.