Sari la conținut
Forum Roportal
Htenesa

Intrebarea ultima a Existentei

Evaluează acest topic

Postări Recomandate

Derivata din discutiile topicului "Ce suntem cu adevarat", voi rezuma aici problema ultima cu care ne confruntam in incercarea de a explica treaba cu constiinta. Problema poate avea ramificatii in toate ramurile Existentei, aducand in cele din urma lumina noua asupra problematicii Existentei. Intrebarea este:

 

"De unde stim ca propozitia "Ana are mere." inseamna ca Ana are mere ?"

 

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Nu pun in discutie nimic specific. Doar pun intrebarea aia. Cum raspundeti tine de priceperea voastra. E permis orice, numai sa raspundeti la ea. Daca vrei, poti incepe de la relatia limbajului cu realitatea, dar presupun ca nu te opresti acolo. Ideea e sa ajungi la capat, sa dai un raspuns intrebarii.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

E un pic neclar. N-ai putea sa reformulezi? Consideri ca urmatoarele formulari exprima mai bine ce vrei tu sa spui?

 

De unde stim ca propozitia "Ana are mere" exprima o stare de fapt?

sau

De unde stim ca propozitiei "Ana are mere" ii corespunde un fapt real?

sau

De unde stim ca propozitia "Ana are mere" nu este numai si numai o creatie a mintii noastre?

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Aaa... deci e ambigua intrebarea. Ma refer la cum se realizeaza procesul intelegerii. Se da o fraza: "Je m'appelle Abc2009ro." De unde stii ce am zis ? Sau se da o poza cu o pisica. De unde stii ca in poza aia e o pisica ?

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

 

Derivata din discutiile topicului "Ce suntem cu adevarat", voi rezuma aici problema ultima cu care ne confruntam in incercarea de a explica treaba cu constiinta. Problema poate avea ramificatii in toate ramurile Existentei, aducand in cele din urma lumina noua asupra problematicii Existentei. Intrebarea este:

 

"De unde stim ca propozitia "Ana are mere." inseamna ca Ana are mere ?"

Propoziţia "Ana are mere" este o aserţiune, o afirmaţie, un enunţ care în accepţiunea logicii poate fi adevărat sau fals. Valoarea de adevăr a respectivului enunţ poate fi stabilită fie prin verificare directă fie prin verificare indirectă. De exemplu, tu te joci undeva în curte cu Gigel, Ana şi Mărioara iar Gigel la un moment dat spune: Ana are mere. Pentru a şti că propoziţia lui Gigel "Ana are mere" însemnă că, într-adevăr, Ana are mere...rămâne să verificaţi valoarea de adevăr a respectivului enunţ.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

 

 

Propoziţia "Ana are mere" este o aserţiune, o afirmaţie, un enunţ care în accepţiunea logicii poate fi adevărat sau fals. Valoarea de adevăr a respectivului enunţ poate fi stabilită fie prin verificare directă fie prin verificare indirectă. De exemplu, tu te joci undeva în curte cu Gigel, Ana şi Mărioara iar Gigel la un moment dat spune: Ana are mere. Pentru a şti că propoziţia lui Gigel "Ana are mere" însemnă că, într-adevăr, Ana are mere...rămâne să verificaţi valoarea de adevăr a respectivului enunţ.

 

Nu ma refer la valoarea de adevar ci la procesul intelegerii. De unde intelegi ce inseamna propozitia "Ana are mere." ? De ce nu vezi acolo doar "sdgs gfdgsdf gdfgs" ?

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

 

Nu ma refer la valoarea de adevar ci la procesul intelegerii. De unde intelegi ce inseamna propozitia "Ana are mere." ? De ce nu vezi acolo doar "sdgs gfdgsdf gdfgs" ?

Simplu, pentru că văd doar: "Ana are mere".

Dar e clar că altcineva s-ar putea să vadă doar o înlănţuire de semne, fără a pătrunde semnificaţia acestora.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

De unde intelegi ce inseamna propozitia "Ana are mere." ? De ce nu vezi acolo doar "sdgs gfdgsdf gdfgs" ?

 

Dacă de la naştere şi până la maturitate, într-un limbaj vorbit, cuvântul "Ana" s-ar pronunţa "sdgfs", cuvântul "are" s-ar zice "gfdgsdf", iar "merelor" li s-ar spune "gdfgs", atunci, cineva care ar vorbi acea limbă, ar şti că expresia "sdgfs gfdgsdf gdfgs" în acea limbă înseamnă, "Ana are mere". De exemplu, e posibil să existe astfel de cuvinte în limba Ubukh, limbă în vorbirea căreia se foloseau doar două vocale (u şi a). Limba a dispărut în 1992.

 

Limba vorbită are un rol foarte mare şi pentru om ca individ, deoarece percepe sensurile existenţei, dar şi pentru civilizaţia ca atare. Nu degeaba civilizaţiile vorbitoare de engleză sunt avansate, în general, iar engleza a devenit limbă internaţională. Engleza are cele mai multe cuvinte (circa 250 000), şi ca urmare, în această limbă, există cele mai multe cuvinte care conţin multe sensuri.

 

La polul opus e limba Taki Taki, vorbită în Surinam. Dacă ne uităm câte cuvinte are toată limba în ansamblu (340), ne vine în minte ideea că vorbitorii acelei limbi, cam dau în gropi, de deştepţi.

 

Cu cât un om cunoaşte mai multe cuvinte, cu atâta se poate exprima mai bine, şi cu atâta poate transmite idei mai complexe. Din nou mă gândesc la vorbitorii de Taki Taki, şi la a lor limbă cu doar 340 de cuvinte. smile.png

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

 

.

 

Cu cât un om cunoaşte mai multe cuvinte, cu atâta se poate exprima mai bine, şi cu atâta poate transmite idei mai complexe. Din nou mă gândesc la vorbitorii de Taki Taki, şi la a lor limbă cu doar 340 de cuvinte. smile.png

Eh, pentru ceea ce vrea el să demonstreze este foarte importantă problema limbajului. Probabil că el consideră că istoria conştiinţei a început doar odată cu limbajul.

Editat de Vriies

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Creează un cont sau autentifică-te pentru a adăuga comentariu

Trebuie să fi un membru pentru a putea lăsa un comentariu.

Creează un cont

Înregistrează-te pentru un nou cont în comunitatea nostră. Este simplu!

Înregistrează un nou cont

Autentificare

Ai deja un cont? Autentifică-te aici.

Autentifică-te acum

×