Vindecare prin iertare ?

Aseneth a scris:

Poti sa ierti total, dar stii cum? Sa ierti asaaaa, cum nici Gizas nu poa sa ierte. Maestrul iertaciunilor poti sa fii. Degeaba, insa, daca nu te iarta parintii pentru marele pacat de a te fii nascut si nu numai ca te-ai nascut, ba ai comis si oroarea sa te nasti in familia lor. Cat tupeu, auzi....

Ooo, daaa. Sunt si de astia, care aduc copii pe lume ca sa se afle in treaba, iar pe urma nu stiu cum sa scape de povara... O batuta si cateva umilinte sunt taman bune, pt naduf.

Lizbeth a scris:

Mama mea a fost o persoana imatura si extrem de egoista. Am criticat-o mult, chiar si fata-n fata fiind, cand am ajuns la maturitate. Efectiv, maturam cu ea pe jos. Tarziu, a incercat sa compenseze de tot ce ma privase in copilarie. Dar ea s-a straduit, nu a ridicat zid.

Pai asta e, macar de as vedea ceva din partea ei dar nu vad.

stupid_me a scris:

Ca si o paranteza, cum crezi ca ai fi fost acum (la nivel spiritual si intelectual) - daca ai fi avt o viata mai usoara?

Nu, nu caut deloc scuze nimanui, doar stau sa analizez ca oricum ai da-o, nu ai de unde sa stii de era mai bine sa nu se fi intamplat. E important sa iti cauti impacarea cu destinul tau si cu lucrurile pe care nu le poti controla.

Mai este o vorba plina de talc: Cei mai buni invatatori in viata mi-au fost dusmanii.

Nu am avut o viata grea in sensul ca nu mi-a lipsit nimic cu exceptia unei relatii sanatoase cu mama. Si ea a fost si este un tip de persoana cam ca mama lui Liz. Perfectionista, rigida, rece, exigenta, stricta, vesnic nemultumita de cei din jur, control freak si adepta ideii de tough love. Daca i te plangi de ceva si ai nevoie de alinare sau doar sa te asculte in tacere, sa poti plange pe umarul ei, nu e in stare sa dea aceste lucruri. Raspunsul ei ar fi ceva dur de genul "Mno asta este. A cui e vina ? Ai stiut ca asa si pe dincolo, tu ai ales, decis, facut...acum suporti ca nu ai incotro. De ce te plangi la mine ? Eu ce sa-ti fac ?". Dupa care se apuca sa se vaite de propriile ofuri si nadufuri.

Odata s-a suparat ca nu am contactat-o cam vreo saptamana si cand i-am spus ca am fost bolnava si am stat in pat, ca nu am avut energie si chef sa vorbesc cu nimeni si ca in loc sa faca gargara ar trebui sa aiba putinma empatie si intelegere, imi scrie inapoi exact o singura fraza "Vai...ieri m-a durut o masea de am crezut ca inebunesc". Serios acum...WTF ? Deci totul trebuie sa se invarta in jurul ei. Om mai narcisist ca maica'mea mai rar.

Naeema a scris:

Pai asta e, macar de as vedea ceva din partea ei dar nu vad.

Nu am avut o viata grea in sensul ca nu mi-a lipsit nimic cu exceptia unei relatii sanatoase cu mama.

Si tu nu ii spui clar in fata ce parere ai despre comportamentul ei fata de tine ?

Atunci cand sare calul, tu stai si o incasezi ?

Lizbeth a scris:

Si tu nu ii spui clar in fata ce parere ai despre comportamentul ei fata de tine ?

Atunci cand sare calul, tu stai si o incasezi ?

Liz eu cu maica'mea avem o relatie cordiala doar de la distanta. Cand suntem in acelasi loc mai mult de o saptamana nu dureaza pacea intre noi si iese cu cearta. De cate ori am vorbit cu ea numai eu stiu. Degeaba. Am incercat sa-i explic de ce nu putem noi avea o relatie apropiata acum, de ce nu putem fi prietene, de ce nu ma trage inima sa ma destainui ei, sa o fac parte din viata mea actuala, am incercat sa o fac sa inteleaga ca in ciuda faptului ca in mare parte datorita ei am ajuns un adult care stie sa treaca cu brio prin situatii grele ale vietii, ca am mostenit o oarecare duritate de la ea, atat cat si o gramada de cinism si realism, ambitie, care de multe ori m-au ajutat, totusi oarecum in adancul sufletului sunt afectata emotional de lipsa ei sau de incapacitatea ei de a manifesta sentimente de iubire, empatie, etc.

Devine foarte defensiva imediat si in cel mai rau caz face un scandal monstru, cu toate ca eu mereu aleg foarte atent modul cum ii spun toate aceste chestii. Niciodata nu am confruntat-o intr-un mod jignitor sau derogatoriu pentru ca totusi mi-e parinte si o persoana mai in varsta. Daca alt respect nu am fata ea, macar pe asta il am.

Face parte din generatia aia nascuta in Romania in anii 50, generatie ignoranta crunt in ale psihologiei, efectele negative pe care unele chestii le pot avea asupra dezvoltarii emotionale ale unui copil, samd. Ea trivializeaza si ridiculizeaza toate astea si rezuma totul la faptul ca asa sunt eu mai sensibila ca taica'meu. O spune razand.

Nu stiu daca am dreptate, dar am impresia ca nu ii vorbesti suficient de clar pt a-i atinge niste corzi. Putina auto compatimire, atunci cand ii faci niste reprosuri, nu ar strica...

Eu, atunci cand ma enervez, spun clar si raspicat ce ma deranjeaza si nu permit sa fie denaturata discutia in scandal.

Nu ai cu cine. Daca discutia se petrece la telefon imi inchide telefonul, daca se petrece in persoana cand vine ea in vizita la mine, dupa 4 zile isi face bagajele si pleaca, daca sunt eu la ea in vizita ma face pe mine sa mi se faca lehamite si sa-mi scurtez imediat concediul. Chiar si cand ne-am intalnit in Romania la matusa'mea, eu am fost cea care a plecat de acolo plina de nervi si de amar. Chiar si matusa si unchiul meu i-au spus ca a intrecut masura.

Acum ma freaca la melodie sa merg in Germania cu asta mic, ca sa-si vada nepotul in persoana. I-m spus cand o zbura porcul ma mai car eu pana in Europa sa f*t timp si bani aiurea ca dupa cateva zile sa-mi faca iar circ si sa ma faca sa plec. I-am zis sa vina ea cu taica'meu la noi daca vrea sa-l vada pe ala mic. Eu stau bine mersi acasa si cand ei nu-i convine ceva, nu are decat sa plece asa cum o face de fiecare data.

E o consolare, ca rude apropiate, o cearta.

Daca nu ai cu cine sa discuti, pastreaza distanta. Daca mama ta nu e capabila sa aiba o relatie normala cu tine, fiica ei, tu nu ai cum sa imbunatatesti relatia.

Mai ai frati ? Cu ei cum se comporta ?

Nu am nici frati nici surori.

In cazul asta, esti unica posesoare a unei mame fara instinct matern.

Asa a fost si mama mea. Numai oprobiul celor a caror parere conta pt ea, a determinat-o sa-si reevalueze atitudinea si conceptiile, in ceea ce ma privea pe mine, singurul ei copil. Iar eu am profitat din plin, bucurandu-ma de prezenta ei. Asta nu inseamna ca nu ma zburleam, cand isi dadea in petec. Daca voia o relatie normala cu mine, trebuia sa depuna eforturi.

sa inteleaga ca in ciuda faptului ca in mare parte datorita ei am ajuns un adult care stie sa treaca cu brio prin situatii grele ale vietii, ca am mostenit o oarecare duritate de la ea, atat cat si o gramada de cinism si realism, ambitie, care de multe ori m-au ajutat, totusi oarecum in adancul sufletului sunt afectata emotional de lipsa ei sau de incapacitatea ei de a manifesta sentimente de iubire, empatie, etc.

Naeema, daca ar fi sa-i nominalizez pe primii trei sensibili din a'st forum, eu cu tine as incepe. Si mai sunt v-o doua care abordeaza o imagine de superfemeie de fier, dar care abia asteapta sa ramana in intimitate, sa-si dea frau liber sentimentelor in rauri de lacrimi.

Referitor la relatia ta cu mama ta...n-am habar sa-ti dau sfaturi. Ceva in sensu' asta am simtit eu pt. taica-miu, si am adoptat o pozitie neutra. Nu-i mai reprosez nimic, dar nici nu-l mai implic in niciunul din planurile mele. Nici total nu-l ignor...e asa o relatie mai putin stransa decat ar fi fost posibil.

Nu-ti scriam, dar ma regasesc putin si solidarizez. Acu', rogu-te, iarta-mi expunerea brutala.