Vriies

De acord cu ceea ce spui referitor la incercarea de monopolizare si cu faptul ca, cel putin in Vechiul Testament, i se atribuie acestuia multe conotatii... In ceea ce priveste definitia sa religioasa, asa cum ai dat-o tu, problema e oleaca mai complicata. De ex., in V. T., cuvantul uzual pentru suflet este nephesh. El apare aici, ne spun unii exegeti, de peste 700 de ori. de ex., in geneza; 2.7., ni se spune: ""Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărîna pămîntului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a facut astfel un suflet viu (nephesh).", sau, alta traducere: "Atunci luand Domnul Dumnezeu tarana din pamant, a facut pe om, si a suflat in fata lui suflare de viata, si s-a facut omul fiinta vie (nephesh)". Dificultatea aici, (ca, dealtfel, cu orice termen vechi) provine din faptul ca acest cuvant este folosit in multe alte sensuri, fiind tradus in diferse moduri. Iata cateva dintre acestea: -suflet; -viata; -persoana; -inima; -minte; -creatura; -corp; -corp fara viata. si mai sunt ... Observam ca unele traduceri ne apar ca fiind contradictorii, acelasi cuvant fiind tradus prin "viata", dar si prin "corp" sau "corp lipsit de viata". Insa este de retinut ca unul din intelesurile majore ale termenului este "viata"; adica o fiinta devine vie (suflet) cand suflarea de viata [a Domnului] este "suflata" in el. In linii mari, cercetand modul cum a fost folosit in V.T., aflam despre suflet ca: -se poate aplica atat oamenilor cat si animalelor fiind, simplu spus, viata; -poate fi trist, vesel, temator, poate fi fi ranit, poate iubi, poate sa urasca; -poate muri, "sufletul care pacatuieste va muri"; -sufletul este insasi persoana, moartea insemnand pierderea personalitatii; -in psalmi, sufletul poate fi salvat; totusi, nu este inteles ca ceva ce exista in afara personalitatii.

pot s-o votez cu doua m

Primul lucru de care e bine sa tinem cont atunci cand incercam sa discutam si sa analizam notiuni si probleme precum suflet, spirit, reincarnare, ce e omul, ce e viata, ce e moartea, ce se intampla dupa moarte etc., este sa constientizam ca, in acest caz, ne situam in plin "tărâm metafizic". Astfel de probleme, desi discutate inerent in contexte religioase, nu constituie probleme religioase per se, adica nu apartin in mod fundamental problematicii religioase, ci au apartinut dintotdeauna filosofiei. Foarte pe scurt, raspunsul la intrebarea ta ar fi: nu.:)

:) http://www.youtube.com/watch?v=Tj96QFzOL5Y

Hmm, mi-a placut, bineinteles :roll: Si nu-ş' de ce, prin nu-ş' ce alchimie, m-am dus imediat cu gandul la Donna Donna http://www.youtube.com/watch?v=BqzGZ5AaeSs

Unde spunea Darwin asta si in ce context? No offence, insa am impresia ca nu faci distinctia intre "evolutie" si "evolutionism", apoi intre "darwinism" si "evolutionism" si de aici o serie de confuzii si, bineinteles, rationamente si concluzii gresite, cum ar fi ca cei care accepta paradigma evolutionista ar fi oameni lipsiti de sentimente si plini de egoism.

Sigur ca intre ele nu se poate trasa o limita absolut clara, precum granita dintre România si Bulgaria. E oarecum la fel ca limita dintre nebunie si normalitate...Adica nu poti spune in mod cert: "asta e linia clara dincolo de care se afla "nebunia si dincoace se afla "normalitatea"; intre ele se afla o zona gri si, practic, daca o punem sub lupă, constatam ca limita, de fapt, e un interval sau o zona. Asa si cu notiunile de constiinta si subconstient...fiecare dintre noi intuim c-am ce-s ele, insa e dificil sa le definim si sa le delimitam. Totusi, intuitia ne spune ca avem o constiinta si ca, dincolo de aceasta, poate exista un alt "nivel" al fiintei noastre, sa-i spunem asa, care inmagazineaza toate actele, sentimentele si trairile noastre din orice clipa a existentei noastre si al carui continut poate fi "adus" constiintei in anumite circumstante. Da, se poate face aceasta analogie si chiar s-a facut, in anumite culturi. O analogie, poate mai semnificativa, este cea pe care a propus-o chiar Freud...cu un aisberg, in care constientul ar fi partea de deasupra apei, care se vede, iar inconstientul ar fi partea de sub apa, care-i de vreo sapte ori mai mare. Da' eu ma gandeam ca o analogie si mai buna ar fi cu o insula. In sensul asta constiinta ar fi suprafata insulei, interfata dintre insula si exterior. Dedesubt, pe masura ce ne afundam in sol, se afla zona subconstientului. Sapand foarte adanc, gasim zona inconstientului, pana cand, sapand si mai adanc...gasim zona continentala, comuna tuturor insulelor, care ar fi inconstientul colectiv.

Wow, marfa solistica si marfa interpretarea!:) Ah, si eu am chef de niste vremuri mai bune, cine n-are?:lol: Dac-o vand? Hmm, cica ea, chitara, ar fi precum vinul: cu cat e mai veche cu atat e mai buna! http://www.youtube.com/watch?v=UaSMROk-D-A

http://www.youtube.com/watch?v=V0OFF3q4Pxk

Draguta intrebare :) Eh, am incercat odinioara insa n-am exersat. Am si acum chitara, in husa, pe undeva prin casa, parca asteptand vremuri mai bune... http://www.youtube.com/watch?v=NNC0kIzM1Fo

http://www.youtube.com/watch?v=Us-TVg40ExM

Chanson d'Automne Paul Verlaine Les saglots longs Des violons De l'automne Blessent mon coeur D'une langueur Monotone. Tout suffocant Et bl

un Valet masa o Damă...

si-un alt wish you were here... http://www.youtube.com/watch?v=3j8mr-gcgoI

si uite-asa, la sfarsit de weekend, am ajuns la o melodie..."mai de la-nceputuri" sau, mai bine zis, la prima melodie interpretata vreodata http://www.youtube.com/watch?v=wqpygx9BRYE

rasfoindu-i usor pretiosul album mi-am dat imediat seama ca-i vorba de o femeie... asta numa' dupa mirosul de parfum si făr' a fi vorba de-un cantec sau de-a vietii cheie; iar slova ei, as fi jurat pe loc, avea, asa...un iz de busuioc. romantic, big bang, surioară, quarc

ascult acum un retro, A Whiter Shade Of Pale - Procol Harum se pune?... http://www.youtube.com/watch?v=Mb3iPP-tHdA

In linii mari mi se pare a fi corect ceea ce ai spus. Cu specificatia, insa, ca si aceasta "asternere a mediului propice de a se arata" de care vorbesti, la limita poate fi inteleasa tot ca un fel de accesare in sensul de a face ceva functional sau de a folosi. In orice caz, dupa mine, ceea ce aduce in discutie preopinentul nostru Interpus, adica modul asta de a incerca sa deslusim meandrele subconstientului pornind de la constructia unor verbe pe baza "subconstientului" si de a specula apoi pe marginea acestora este neproductiv si duce pana la urma intr-o fundatura semantica. Este cel putin impropriu sa ne exprimam la genul: "cutare lucru este subconstientizat" sau "noi subconstientizam" sau alte asemenea constructii, pentru ca acest lucru este o fortare semantica si provoaca o serie de confuzii, asa cum bine a remarcat Freud. Cel mai nimerit, dupa mine, este sa luam deocamdata termenul "subconstient" asa cum l-au impus altii si asa cum a ajuns el la noi, adica sa-l folosim ca fiind un substantiv care desemneaza acel nivel al sistemului psihic al carui continut nu se afla antrenat in momentul dat in fluxul constiintei, dar care poate fi constientizat in situatii adecvate. Apoi sa incercam sa deslusim in ce relatie se afla el cu constientul, apoi sa analizam in ce masura el este implicat in formarea gandurilor, a ideilor si a cunoasterii noastre la modul general.

Competitia vazuta ca lupta pentru

mai degraba e un fel de speranta si nazuinta...care are la baza mitul androginului expus de Platon in Banchetul. cica legenda spune ca, odinioara, existau fiinte perfecte, un fel de "doi in unul" adica un fel de unitate formata dintr-un barbat si o femeie, care aveau o putere nemarginita; zeii temandu-se de marea putere a acestor fiinte au hotarat sa le desparta. se spune ca, de atunci, cele doua jumatati (barbatul si femeia) se cauta neincetat iar in momentul in care se regasesc redevin fiinta totala si perfecta care a fost odinioara.